Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga

-Creație a poetului interbelic Lucian Blaga, afirmat in contextul modernismului care inscrie literatura
romana sub semnul unui „principiu de progres” Eugen Lovinescu. In poezie, modernismul interbelic
se concretizeaza prin cultivarea liricii filosofice (arte poetice sau lirica existentiala care surprinde
dilemele omului modern: singuratatea, angoasa, esecul existential, frica de moarte), prin innoirea
limbajelor poetice ce confera un rol exponential metaforei si a tiparelor de versificatie.

-Poetul debuteaza cu volumul „Poemele luminii” in 1919, iar poezia care deschide acest volum este
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, arta poetica in care se reflecta conceptia autorului privind
poezia si conditia ontologica a artistului. Poem liric, modernist „Eunu strivesc corola de ..” este
structurat pe ideea dualitatii cunoasterii: cunoastere paradisiaca si cunoastere luciferica. Cele doua
categorii filosofice vizeaza relativul si absolutul in cunoastere, termenul de cunoastere paradisiaca
face referire la cunoasterea rationala, iar lucifericul implica toate nivelurile de cunoastere fiind o
forma de cunoastere absoluta. Formulata ca un monolog liric, poezia lui Blaga dezvolta teme
definitorii pentru estetica modernismului, cunoasterea, creatia, singuratatea eului creator, modern
fiind si tipatul de versificatie: poezia nu este structurata in strofe, iar versurile libere si masura
variabila se inlantuie prin ingambament.

-Sub semnul metaforei relevatorii al operei Lucian Blaga isi structureaza ideea poetica prin simboluri
si imagini care exprima optiunea lui estetica. Titlul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” reda
imaginea singulara a eului creator, descrie atitudinea sa lirica „nu strivesc” si figureaza misterele
existentei ca reprezentarea sferica, perfecta prin sugestia metaforei „corola” de o miraculoasa
frumusete si armonie. In textul poetic „corola de minuni a lumii” metafora ce figureaza universul sub
fascinatia misterului se asociaza altei imagini definitorii, „lumina” semnificant al cunoasterii.

- Ideile poetice prin care se dezvolta tema cunoasterii si tema singularitatii artistului modern sunt
sugerate prin antiteza „lumina mea, lumina altora” care figureaza metaforic relatia de opozitie intre
cunoasterea luciferica si cunoasterea paradisiaca. Antiteza exprimata prin opozitia „ a mea, a altora”
evidentieaza de asemenea unicitatea artistului care urmeaza o cale distincta de a celorlalti „eu nu
ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea”.

- Aceasta cale este detaliată in prima secventa poetica. Eul rostitor fascinat de misterele existentei
este deschis comunicarii cu universul „ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea
tainele ce le intalnesc in calea mea/ in flori, in ochi, in buze ori morminte”. Reluarea in versul incipit
al titlului confera relief stilistic ideilor pe care paratextul (titlul) le integreaza. Cele patru versuri
dezvolta motivul calatoriei initiatice care ii releveaza poetului intruchipari concrete ale misterelor
vietii și mortii. Acestea sunt sugerate prin enumerarea celor patru metafore revelatorii flori, simbol al
vietii si al cunoasterii senzoriale, ochi, simbol al cunoasterii contemplative, buze, cunoasterea prin
eros si prin logos și morminte cunoasterea absoluta prin thanatos.

-In urmatoarele doua secvente imaginarul poetic este structurat pe opozitia cunoastere rationala –
cunoastere poetica evidentiata prin conjunctia adversativa „dar”. „lumina mea” metafora ce
sugereaza cunoasterea poetica se afla in relatie de opozitie cu „lumina altora”, metafora a
cunoasterii rationale sau simbol al unui alt tip de poeticitate care sugruma „vraja nepatrunsului
ascuns in adancimi de intuneric”.eul liric apare in ipostaza de creator care imbogateste tainele lumii
cu propriul inteles „eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”. Actul de creatie este iluminare si
relevare a tainelor existentiale „imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister”.
-Ultima secventa are valoarea conclusiva motivand prin iubire relatia intre eul-liric si esenta
misterioasa a universului. Iubirea devine astfel un instrument de cunoastere a tuturor tainelor lumii
care se regasesc in flori, in ochi, in buze sau morminte.

-Limbajul artistic este determinat de un plan filosofic secundar creat prin metafore revelatorii cum ar
fi flori, ochi, buze, morminte, cale, taine, corola de minuni, dar din opera nu lipsesc nici alte figuri de
stil precum epitetul „raze albe”, „largi fiori” și enumeratia „flori, ochi, buze, morminte”.

-prin aceasta prima arta poetica, Lucian Blaga pledeaza pentru o poezie de cunoastere intr-o viziune
neobisnuita care a deschis liricii romanesti orizonturi gandirii mito poetice. Prin urmare creatia
devine o poetica a cunoasterii totale, iar actul creator o forma de comuniune mitica, magica cu
intregul univers.