ESEU- EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

Lucian Blaga , poet , filozof , dramaturg, reprezentant al directiei moderniste si al

curentului expresionist, este o figura aparte in peisajul liricii interbelice , fiind un poet care a
creat un sistem filozofic (“Trilogia cunoasterii”,”Trilogia culturii”, “Trilogia valorilor”) ce se
reflecta si in poezia sa intr-o forma metaforica. Universul lircii sale are la baza o metafora-
simbol care capata semnificatii diferite in fiecare dintre poeziile sale. De exemplu, volumele
“Poemele luminii”, si “Pasii profetului” stau sub semnul luminii devenita metafora universala
a nasterii universului.
Poezia “Eu nu strivesc …” deschide volumul “Poemul luminii” aparut in 1919 si este o
meditatie filozofica cu profunde accente lirice.
Poezia este o arta poetica moderna , un manifest poetic in care autorul exprima
propriile convingeri despre arta si aspectele ei esentiale despre rolul scriitorului si rolul
creatiei sale si viziunea despre lume si viata.
Procedeele moderniste identificate in text sunt:ambiguitatea limbajului, frecventa
metaforelor revelatorii, intelectualizarea emotiei, folosirea procedeului invatator al
ingambamentului, noutatea prozodiei prin folosirea versului liber , influentele
expresionalismului.
Influenta expresionista este ilustrata prin exacerbarea eului, interiorizarea si
spiritualizarea personajului, tensiunea lirica, sentimentul absolutului.
Tema poeziei o reprezinta cunoasterea si atitudinea poetului in raport cu universul si
misterele acestuia. Blaga creioneaza cele doua modalitati de a cunoaste lumea:
cunoasterea parazidiaca ,logica, rationala , analitica care reduce numeric misterele si
cunoasterea luciferica poetica revelatorie care urmareste deschiderea si potentarea
misterelor .Poetul opteaza pentru cunoasterea luciferica pentru trairea in “orizontul
misterului” a carui descifrare se realizeaza prin revelatie .
Lirismul este subiectiv , poezia fiind o confesiune prin care poetul isi exprima direct
crezul artistic. Subiectivitatea este vizibila prin marci specifice :forme verbale la persoana 1 :
(“ nu strivesc”, “nu ucid”, “iubesc”) si forme pronominale la aceiasi persoana (“eu”) , adjectiv
pronominal (“mea”).
Titlul poeziei reluat in incipit este amplu format dintr-o propozitie dezvoltata negativa
ce se deschide prin pronumele personal “eu” , influenta expresionista ce consta in
exacerbarea eului. Verbul la indicativ prezent forma negativa “nu strivesc” exprima refuzul
cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea poetica , luciferica.Metafora
revelatorie “corola de minuni a lumii” creeaza o imagine a perfectiunii prin raportarea la
forma circulara , dar face trimitere si la mister prin continutul semantic (“minuni”).
Discursul liric de construieste pe relatia de opozitie dintre cele doua tipuri de
cunoastere realizate prin antiteza “tu/altii” , “Lumina mea/Lumina altora “ si prin alternanta
motivului luminii si al intunericului evidentiate prin conjunctia “dar”.
Motivele poeziei sunt misterul si lumina care este de alt fel si motivul central al
poeziei si metafora emblematica pentru poezia lui Blaga.
Poezia “Eu nu strivesc…” este alcatuita din 3 secvente lirice.
Prima secventa , ca de altfel intreaga poezie este construita pe opozitia dintre cele
doua tipuri de raportare a fiintei in lumea in care traieste. Primul vers pune sub semnul
armoniei si al echilibrului fiinta si universul pentru ca-ncontinuare sa dezvolte opozitia dintre
cele doua modalitati de cunoastere : “luminea mea” si “lumina altora” , cunoastere luciferica
si cunoasterea paradiziaca. “Calea“ eului liric , metafora pentru drumul vietii este presarata
cu miracole precum “flori”,”ochi”,”buze”,”morminte”. Aceste elemente reprezinta manifestari
ale tainelor in univers. Florile , elemente vegetale , simbolizeaza varsta copilariei ; ochii
devin simboluri ale cunostiintei umane reflexive -varsta adolescentei ; buzele sugereaza
gura care rosteste cuvantul , dar si sarutul-varsta maturitatii, iar mormintele-varsta batranetii
si o oglindesc in marea taina a mortii.
A doua secventa este mai ampla , iar eul liric se distanteaza de forta distrugatoare
printr-o marca adversativa “dar” si prin recurenta pronumelui personal “eu”: “dar eu/ eu cu
lumina mea sporesc a lumii taina”. Apare , astfel , opozitia dintre felul sau de cunoastere a
celorlalti , lucru sugerat si de folosirea comparatiei dintre razele lumii care sporesc taina
noptii si poetul care sporeste taina lumii : “eu cu lumina mea sporesc a lumii taina / si-
ntocmai cum cu razele ei albe luna”. Devenind cunoscator al tainelor el dobandeste
sentimentul participarii la misterul existential “eu cu lumina mea sporesc a lumii taina /…/
asa imbogatesc si eu intunecata zare”.
Ultima secventa lirica are loc concluziv si reia partial versuri cheie ale poeziei : “si
flori si ochi si buze si morminte”. Poetul considera asadar iubira un instrument suprem de
cunoastere. Repetarea adverbului “si” egalizeaza simbolurile care insumate formeaza
“corola de minuni a lumii”.
La nivel stilistic Blaga asociaza elemente abstracte cu elemente concrete reusind sa
creeze metafore simbol : “intunecata zare” , “corola de minuni”, “lumina mea” in spatele
carora se ascund concepte filozofice precum “apetitul cunoasterii” , ‘tentatia absolutului” ,
“cunoasterea paradiziaca si luciferica”.
Poezia se distinge prin inovatia formata de factura modernista , prin care se renunta
la elementele traditionale in favoarea dezvoltarii ideilor artistice. Poezia este alcatuita din 20
de versuri , alternand versuri scurte cu cele lungi. Blaga foloseste versul liber cu masura
variabila si ritm interior. De asemenea se remarca si utilizarea tehnicii ingambamnetului
ceea ce confera muzicalitate textului.
In concluzie, poezia “Eu …” este o arta poetica moderna prin tema care
impresioneaza prin sentimentul poetic de contompire cu misterele universale , cu esenta
lumii. Poezia reflecta ideea ca prin iubire omul poate stabilii corespondenta dintre univers si
sine.