Iordache Madalina- Eu nu strives corola de minuni a lumii-Lucian Blaga

Trasaturile modernismului (ambiguitatea, intelectualismul, monobloc ingambament)

Expresionismul, in universul blagian a prins contur prin pasiunea acestuia pentru elementar,
stihial si arhaic, prin valorificarea intuitiei ca instrument al cunoasterii, prin sondarea subconstientului.
Armonizand in mod vizionar dimensiunea filosofica si cea lirica a creatiei, Lucian Blaga se defineste in
acest context ca un poet al intrebarilor, care traieste sub ochii cititorului drame de cunoastere si cauta
straturile arhaice si uitate ale cuvantului.

Lucian Blaga ocupa un loc special in acest context literar, fiind singurul poet roaman care a create
un sistem filosofic ,,Trilogia Cunoasterii” ce se reflecta si in poezia sa, intr-o forma metaforica. Operele
sale ,,Poemele luminii” si ,,Pasii Profetului” apartin universului blagian in care este evidentiata lumina
printr-o metafora-simbol care capata semnificatii diferite in fiecare dintre poeziile sale, astfel acesta
asociaza idealul unei lumi perfecte, lumea ideilor.

Opera Lirica, ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” apare in anul 1919 in volumul ,,Poemele
luminii” si este o arta poetica profund subiectiva, de mare valoare prin referentul asupra realului, prin
condiția creatorului ce traieste o drama a cunoasterii, prin esenta metaforica a operei si prin scopul final
al acesteia de a proteja misterele universului prin descurajarea scientizarii. Poezia are un caracter
programatic fiind o ,,poezie depre poezie” apartinand curentului modernism cu elemente expresioniste.

Tema operei este creatia literara , autorul avand rol de protector al tainelor poeziei si a artei
evidențiind dorinta de a spori misterele pe care nu le putem intelege pe deplin.

Titlul operei este compus dintr-o propozitie ampla ce simbolizeaza in mod metaforic un strigat
impotriva violentei (element expresionist). Prin verbele ,,strivesc”, ,,ucid” aparent violente, insa folosite
impreuna cu prepozitia ,,nu” devin antonime si capata intelesul opus verbului initial astfel alaturi de
verbele ,, sporesc” , ,,iubesc” accentuează statutul de ocrotitor pe care eul liric il ocupa. Poezia are un
caracter programatic, deoarece autorul isi propune sa transmita un mesaj, avand un scop anume bine
definit: Acesta doreste sa nu dezvaluie secretele lumii, sa le protejeze de cei ce doresc sa o invadeze
pentru a o analiza si intelege in mod stiintific, si sa le potenteze, marind misterul si pastrand balanta
echilibrata in univers. Blaga, prin pasiunea sa fata de natura si voata organica este dispis sa protejeze
elemente apartanand tuturor regnurilor ,,ochi”, ,,buze” ce reprezinta regnul uman, ,,flori” regnul vegetal,
facand aluzie la motivul vietii, ,,morminte” folosit metaforic facand de asemenea aluzie la mitivul mortii
in antiteza cu cel al vietii reprezentand regnul mineral

Prima secventa lirica este alcatuita dintr-o metafora revelatorie specifica expresionismului
blagian. Blaga compara lumea ce il inconjoara impreuna cu toate elementele sale cu o floare iar secretele
si misterele care o alcatuiesc sunt petalele acesteia (motivul florilor) . In primele versuri ale poeziei,
poetul se imagineaza ca un calator ce parcurge un destin lumesc si creator ,,calea mea” de-a lungul
caruia i se arata numeroase taine, cuprinse in enumeratia ,,In flori, in ochi, in buze ori morminte”, cee
patru simboluri reprezentand semantic ,,corola” : florile trimit catre frumusetea naturii imediate, ochii
sugereaza contemplatia si spiritualitatea (motivul ochilor) , buzele exprima comunicarea si tacerea , iar
mormintele envoca necunoscutul mortii, ultima taina a vietii. Eul creator refuza cunoasterea de tip
rationa, stiintifica protestand astfel impotriva stientizarii ,,nu ucid”, ,,cu mintea”. Prin oximoronul ,,lumina
mea” (motivul luminii) ce simbolizeaza cunoasterea luciferica prin arta, plina de mister si necunoscut,
pus in contrast cu ,,lumina altora” ce sugereaza cunoasterea paradiziaca, bazata pe ratiune, stiinta si date
exacte autorul doreste sa traga un semnal de alarma cu scopul de a nu dezvalui misterul pentru a nu-l
distruge.

Cea de-a doua secventa lirica desemnata de prima prin secventa ,,dar eu” ce prezinta atitudinea
autorului fata de lumea pentru care se lupta sa o apere, contine o metafora comparativa ampla prin care
este compara misterul lunii (motivul selenar) si lumina data de aceasta cu opera sa prin evidentierea
chintesentei acesteia. Doreste sa amplifice misterul si sentimentele neintelese fara a dezvalui nimic din
tainele acesteia ( motivul tainelor si al misterelor) ,,si tocmai cum cu razele ei albeluna/ nu micsoreaza ci
tremuratoare/ mareste si mai tare taina noaptii”. Secventa ce contine epitetul in inversiune ,,cu largi fiori
de sfant mister”

De asemenea, laitmotivul ,,si flori si ochi si buze ori morminte” devine incantatie verbala ce
confera muzicalitate operei sustinand incluziunea tuturor elementelor lumii in care traim spre ocrotire.

Lirismul este pur subiectiv, autorul utilizand pronumele personal la persoana I ,,eu” de
nenumarate ori in opera astfel fiind evidentiat subiectivismul pronuntat, impreuna cu verbele la peroana
I ,,nu strivesc” ,,Nu ucid”, ,,iubesc”, ,,sporesc” si adjectivele pronominale posesive ,,lumina mea”, ,,ochii
mei”.

Lipsa elementelor de prozodie si de versificatie accentueaza caracterul modernist al operei. Blaga

transmite astfel cititorilor, prin modul neregulat de asamblare al operei, natura sentimentelor in forma
pura asa cum tasnesc ele din subconstient, un haos organizat, la fel ca universul ce ne inconjoara, poezia
neavand rima, masura sau ritm, cu structura monoboc si vers liber, polisindeton (folosirea lui ,,si’’ inainte
fiecarui vers), fiind de asemnea utilizat ingambamentul, insa pastrandu-si muzicalitatea prin versurile
laitmotiv si simetria cuvintelor folosite.

In concluzie, Lucian Blaga reuseste sa transmita prin opera sa evidentieze relatia dintre poezie si
filosofie ca forme de cunoastere a lumii transmitand dragostea fata de arta si creatie mai departe
sititorilor sai.

+ comparatie cu arghezi si barbu