Eu nu strivesc corolă de minuni a lumii-LUCIAN BLAGA

Temă și viziune despre lume într-o poezie modernă

Introducere . Integrarea în curentele literare. Date despre volum și creația

lui Blaga (obligatoriu)
(vezi introducerea din eseul lui Tudor Arghezi)
Lucian Blaga, poetul-filosof, "aplecat peste întrebările lumii,,
"(Scrisoare)", voce singulară între poeții Transilvaniei, situat între tradiționalism
și modernism, s-a implicat în efortul generației interbelice de a moderniza
poezia. El și-a formulat principiile estetice în eseuri și aforisme, dar și în
numeroase poezii .
Volumul "Poemele luminii" (1919, Sibiu) (prima etapă de creație)
conține toate elementele modernismului expresionist: sentimentul absolutului,
istoria vitalistă, exacerbarea eului poetic creator (Nietzsche), retrăirea autentică
a fondului mitic primitiv ("Veșnicia s-a născut la sat", ,,La oraș omul își pierde
«sentimentul cosmic»” spunea Blaga), etc.
În opinia mea, poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" aparține
curentului modernism cu influențe expresioniste .
Definiția modernismului (vezi la Arghezi)
Aparține acestui curent prin: tema filosofică a creației (în care artistul
alege calea intuiției, a cunoașterii luciferice -,,eu cu lumina mea sporesc a lumii
taină,,), exacerbarea eului poetic [accentuarea fondului emoțional prin repetarea
excesivă a pronumelui personal ,,eu,, , crearea unor tensiuni puternice],
expresivitatea (preferința pentru metafora revelatorie-,,corola de minuni a
lumii,,), libertatea prozodică (rima albă, versurile dispuse prin tehnica
ingambamentului, strofa polimorfă, măsura inegală), ambiguizarea limbajului
(ex de metafore).
Este o artă poetică deoarece exprimă atitudinea lui Blaga față de artă și
misiunea artistului (aceea de a potența/a spori misterele universului). Pentru
Lucian Blaga arta poetică devine sinonimă cu "arta filosofică". Dacă pentru alți
poeți moderni artele poetice tratează probleme exclusiv artistice (creația, rolul
poeziei și condiția artistului), arta poetică blagiană vorbește despre situarea
eului liric în lumea universală înțeleasă că taină, despre relația lui cu lumea. În
această lume eul poetic adopta o anumită atitudine existențială, aceea de a
amplifica/spori taina. Acest lucru explică și așezarea orgolioasă a poemului la
începutul volumului ,,Poemele luminii,,.
Elemente de structură și compoziție
In primul rand, atât în poezie cât și în întregul volum, poetul pleacă de la
un simbol dominant: lumina-care anunța cele două tipuri de cunoaștere:
luciferică și paradisiaca.
Cunoașterea paradisiaca se produce pe calea rațiunii, misterul fiind redus
cu ajutorul intelectului, al logicii. La polul opus, cunoașterea luciferică e
intuitivă, misterul fiind sporit cu ajutorul imaginației poetice, al trăirii

1
interioare. Lucian Blaga optează în operă să pentru cunoașterea luciferică, adică
pentru adâncirea misterului și protejarea lui prin creație: "Câteodată, datoria
noastră în față unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de
mult încât să-l prefacem într-un mister și mai mare". (vol. "Pietre pentru templul
meu")
1.Titlul se constituie dintr-o propoziție dezvoltata, ce se reia în incipitul
textului, având rolul de a sublinia intenția poetului. Astfel, titlul e format din:
"eu"-pronume personal, ce marchează un lirism subiectiv; "nu strivesc"-formă
negativă a verbului, prin care poetul își anunța intenția de a nu descifra, de a nu
distruge misterul lumii. Verbul marchează atitudinea poetului în față tainei, pe
care nu o vrea descifrata, ci potențata (sporită) cu ajutorul creației; "corolă de
minuni a lumii"-e o metaforă revelatorie a misterelor universului; corola-face
referire la tainele care înconjoară lumea, universul sugerând totodată și
perfecțiunea. (prin ideea de cerc)
2.Lirismul subiectiv este dat la nivel morfologic de prezența mărcilor
subiectivității: pronume și adjective pronominale la persoană I: "eu", "mea" și
verbele la persoană I: "nu strivesc", "sporesc".
Întreagă poezie e construită pe opoziția "lumina mea"-"lumina altora",
ceea ce sugerează individualitatea, detașarea artistului (a eului liric) față de
ceilalți.
3Nivelurile textului
La nivel morfologic, pronumele personal "eu" e pus în opoziție cu
pronumele nehotărât "alții", evidențiind concepțiile diferite asupra lumii.
Timpul prezent al verbelor ("nu strivesc", "nu ucid", "sugruma", "sporesc" etc)
are rol de a eterniza, de a sugera caracterul general valabil al ideilor formulate.
La nivel lexical, se remarcă prezența câmpului semantic al misterului
("corolă de minuni a lumii", "tainele", "vrajă nepătrunsului ascuns", "adâncimi
de întuneric", "taină nopții", "sfânt mister").
La nivel stilistic, se remarcă cultivarea metaforei, Blaga diferențiind
metaforă revelatoare (care revelează un mister esențial și care are un caracter
abstract) și metaforă plasticizantă cu caracter concret, această fiind mai puțin
valoroasă.
La nivel prozodic, versurile sunt libere, poezia fiind formată din 20 de
versuri inegale ce urmăresc fluxul ideilor, folosind tehnică ingambamentului.

III TEMA
Totodata, viziunea despre lume a poetului e subliniata de tema
poeziei care e de natura filosofica si e reprezentată de cele două tipuri de
cunoaștere, cea paradisiaca și cea luciferică. De asemenea, poezia
abordează temă artei și a condiției creatorului/artistului.
Astfel, mesajul poetic si viziunea despre lume sunt evidentiate de cele
trei secvențe inegale.

2
Prima secvența reia ideea din titlu prin repetarea acestuia în primul vers,
relevând prin metafora "calea mea" destinul asumat de către artist: refuzul de a
pătrunde tainele prin rațiune. Enumeratia "în flori, în ochi, pe buze ori
morminte" dezvăluie prin cele patru simboluri tainele existenței umane: florile
sugerează frumosul, viața, efemeritatea, ochii-cunoașterea senzorială și
vizionară, buzele-iubirea, sensibilitatea, rostirea poetică,cunoașterea prin logos
(cuvant), cunoașterea prin eros (iubirea), iar mormintele-tăcerea veșnică,
moartea. Enumeratia este, de asemenea, ilustrarea concepției lui Blaga asupra
lumii, potrivit căreia obiectul cunoașterii luciferice este un mister care, pe de-o
parte, se arată lumii prin contemplație, iar, pe de altă parte, se ascunde, stârnind
astfel fascinație.

A doua secvența se construiește pe baza relației de opoziție eu-alții, lumina

mea-"lumina altora". Metafora "lumina altora" / "sugruma vrajă nepătrunsului
ascuns" sugerează ideea că gândirea paradisiaca anulează farmecul misterelor
profunde. Semnificativă în acest sens este și metafora "adâncimi de întuneric"
ce semnifică obscuritatea în care alunecă cei care optează pentru cunoașterea
paradisiacă (rațională), deci pentru uciderea tainei.
Versul scurt "dar eu" evidențiază pe de-o parte, prin izolarea pronumelui
personal, subiectivismul accentuat, iar pe de altă parte, prin utilizarea
conjuncției adversative "dar", marchează opoziția dintre atitudinea eului liric
(blagian) și ceilalți poeți/oameni. Comparația amplă "și-ntocmai cum cu razele
ei albe luna/ nu micșorează, ci tremurătoare mărește și mai tare taină nopții/ așa
îmbogățesc și eu" plasticizeaza într-o imagine vizuală crezul poetic: cunoașterea
luciferică. Jocul de umbre și lumini sugerat prin epitetul cromatic "razele albe"
și prin adjectivul "tremurătoare" susține potențarea misterului, a necunoscutului.
Versul "largi fiori de sfânt mister" concentrează atitudinea artistului în față
misterelor lumii, epitetul în inversiune "sfânt mister" conferind caracter divin,
sacru tainelor universului, iar substantivul "fiori" denumind emoția în fața
misterului.

Secvența a treia este formulată ca o concluzie, fapt sugerat de utilizarea

conjuncției subordonatoare "căci". Enumeratia finală reia ideea conform căreia
orice mister "se arată" în forme concrete pentru a fi contemplat, artistul oferind
calea prin care se poate accede/ajunge către misterele universului: iubirea.

În concluzie, poezia este o artă poetică modernă prin temă, viziune

despre lume, limbajul proponderent metaforic și versificația liberă
(verslibrismul), toate acestea trasând direcții noi în lirică românească. Viziunea
despre lume a lui Lucian Blaga e data de optiunea pentru cunoașterea
luciferică, adică pentru adâncirea misterului și protejarea lui prin creație.

3
 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)

Blaga diferențiază între două tipuri de metafore:

1.METAFORA PLASTICIZANTĂ= metaforă ușor de înțeles ; Camera te

astepta cu bratele deschise.

2. METAFORA REVELATORIE –metaforă abstractă, greu de descifrat

- ,,corola de minuni a lumii,,

4
5