In peisajul literar al perioadei interbelice se manifesta

puternic doua mari directii: modernismul si traditionalismul.

Modernismul romanes s-a dezvoltat in perioada interbelica
fiind reprezentata de grupul scriitorilor de la “Sburatorul”,
revista si cenaclul infiintate in 1919 si conduse de Eugen
Lovinescu. Ideologia curentului se bazeaza pe teoriile
lovinesciene: sincronismul si arderea etapelor, mutatia valorilor
estetice si autonomia esteticului.
Blaga este unul dintre cei trei mari modernisti interbelici
alaturi de Arghezii si Ion Barbu.El se individualizeaza prin
metafora simbol, subiectivitatea accentuata, tehnica
ingambamentului, versul libe, neincorsetat de rigurile rozodice.
Blaga este primul poet filosof al lit noastre pentru ca ofera o
perspectiva proprie asupra lumii.Elementul essential al filosofiei
sale este “existenta fundamentala misterioasa”.Parerea poetului
este ca fiinta umana nu poate cunoaste universul prin stiinta si
logica ci numai prin religie, filosofie si arta.Poetul distinge intre
doua tipuri de cunoastere (paradisiaca si luciferica) carora le
corespund doua tipuri de metafore (plasticizanta si revelatorie).
Poezia deschide volumul de debut al lui Blaga “Poemele
luminii” din 1919 fiind considerate o arta poetica explicita si o
aplicare a sistemului filosofic al poetului. Autorul isi exprima
ideile despre rolul creatorului in lume, despre poezie ca forma
de cunoastere si despre relatie eului poetic cu misterul, toate
aceste teme ilustrand viziunea expresionista a lui Blaga despre
lume.
 Textul ia forma unei confesiuni liricein care poetul explica
atitudinea sa in fata teinelor universului.Critica literara a asezat
poemul langa una dintre declaratiile lui Blaga: “cateodata,
datoria noastra in fata unui mister, una ese sa-l lamurim si alta
sa-l adancim.”
Titlul are o structura analitica si este alcatuit dintr-o
propozitie dezvoltata bazandu-se pe relatia a doi termini: “eu”
pronume personal care il simbolizeaza pe poet si metafora
revelatorie “corolla de minuni a lumii” ce sintetizeaza misterele
universului. Verbul “nu strivesc” utilizat la indicativ prezent,
forma negativa sporeste prin negatie taina perfectiunii
universului astfel, misterul vazut ca o corolla exprima symbolic
echilibrul perfect al elementelor care compun lumea pe care
poetul le priveste prin prisma imaginatiei, refuzand categoric
calea rationala.
Poezia poate fi divizata in tre secvente: raportul dintre
creator si univers (primele 5 versuri), opozitia intre cele 2 tipuri
de cunoastere (paradisiaca si luciferica) si concluzia discursului
confesiv (ultimele 2 versuri).
Expicarea celor doua tipuri de cunoastere se realizeaza prin
distributia verbelor care insotesc termenul “eu” alcatuind o
miscare efectiva ascendenta: “nu strives”, “nu ucid”, “sporesc”,
“imbogatesc”, “iubesc”.
Termenul “eu” este in relatie cu metafora “lumina mea”
(metafora a cunoasterii luciferice) ce semnifica gandirea poetica
si in opozitie cu metafora “lumina altora”(metafora cunoasterii
paradisiece), semnificand gandirea logica care distruge tainele,
sporeste intunericul si nestiinta.
Centrul poemului, un adevarat punct de greutate il
constituie versul ce lmai scurt “dare u”. Conjunctia adversative
“dar” si pronumele personal “eu” marcheaza revenirea la idea
poetica. Astfel, misterul este adancit incat devine sacru, iar
poetul sugereaza aceasta conservare prin intermediul unei
aliteratii: “tot ce-I neinteles se schimba-n neintelesuri sim ai
mari”.
Lumina reprezinta cunoasterea, este motiv central al
volumului realizat artistic in ipostaza selenara ca initiere in
mister.Comparatia cunoasterii poetice cu luna, astrul noctur,
sugereaza compatibilitatea cunoasterii poetice cu frumosul,
taina universului, sacalitatea: “si in tocmai cum cu razele ei albe
luna/nu micsoreaza, ci tremuratoare/mareste sim ai tare taina
noptii/asa imbogatesc si eu intunecata zare/cu largi fiori de
sfant mister”.Strucuta “intunecata zare” este un epitet
oxymoron prin care se sugereaza acelasi interval magic dintre
vazut si nevazut, dintre taina si revelatie in care se plaseaza
poezia.”Fiorii” din hiperbola “largi fiori de sfant mister”
sugereaza emotia sacra inerenta actului poetic care imita la o
scara insignifianta creatia divina.
Enumeratia de metale revelatorii “flori”, “ochi”, “buze”,
“morminte” reluata simetric in ultimul vers al poeziei are
semnificatia formelor concrete pe care le imbraca misterul in
univers si desemneaza temele poeziei lui Blaga: florile-viata si
frumosul, ochi-cunoasterea, oglinda sufletului, spiritualitatea,
buze-iubirea s limbajul, mormintele-moartea, trecutul.In
viziunea poetului acestea sunt mistere ale lumii pe care nici
filosofii nici cercetatorii nu l-au descifrat insa poetul le
potenteaza prin creatia sa neincercand sa le explice.
Ultima secventa are rol conclusive, poetul exprimandu-si
atitudinea protectoare si iubirea fata de misterele lumii “caci eu
iubesc si flori si ochi si buze si morminte”.
Poezia este structurata intr-un mod modern, formata dintr-
o singura strofa, cu 20 de versuri, cu masuri si lungimi
variabile.Versurile incep cu litera mare, cat si cu litera mica, iar
idea dintr-un vers contiuna si in altele.
Concluzionand, opera lirica “Eu nu strives corolla de minuni
a lumii” este o arta poetica moderna, Lucian Blaga fiind
considerat “cel mai original creator de imagini” de catre Eugen
Lovinescu.