Modernism

Lucian Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Redactează un eseu de minim 400 de cuvinte în care să ilustrezi particularitățile unui text poetic
modernist studiat, aparținând lui Lucian Blaga
În perioada interbelică literatura română evoluează pe două direcţii contrastante:
cea tradiţionalistă şi cea modernistă. Modernismul românesc a fost teoretizat şi promovat de
către Eugen Lovinescu prin intermediul cenaclului şi al revistei „Sburătorul”, în centrul căreia s-a
situat principiul sincronismului. Bazat pe teoria imitaţiei, acest principiu susţine că odată ce sunt
racordate la spiritul veacului, formele îşi creează fondul. Eugen Lovinescu a cerut sincronizarea
literaturii române cu cea europeană, iar în ceea ce priveşte poezia, a solicitat liricizarea şi
intelectualizarea acesteia, un limbaj poetic profund metaforic şi o prozodie modernă.
Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul de debut al lui
Lucian Blaga, ‚Poemele Luminii” publicat în anul 1919.
Este cea mai cunoscută artă poetică blagiană sintetizând programul său estetic și
atitudinea eului creator față de tainele universului.
Este artă poetică modernistă, in primul rând, datorită densității metaforice, limbajul
poetic caracterizându-se prin ambiguitate (multe metafore, poți interpreta în mai multe feluri)
La aceasta se adaugă viziunea inedită, originală asupra misterului universal ar
filozofiei lui L. B.
Modernitatea textului este evidentă și la nivel formal: versurile sunt dispuse între o
singură unitate strofică, deosebit de amplă, polimorfă (20 versuri); Absența rimei și a
ritmului, precum și măsura variabilă a versurilor, sunt specifice liricii moderniste; Coerența și
cursivitatea poeziei sunt asigurat prin tehnica ingambamentului.
Tema poeziei este cunoașterea, abordată în cele 2 forme ale sale: paradiziacă și
luciferică.
Titlul conține o metaforă revelatorie („Corola de minuni a lumii”) și exprimă
atitudinea poetului, izvorâtă din iubire, de a proteja misterul universal.
Lirismul este subiectiv, poezia fiind concepută ca un monolog confesiv. Mărcile
lexico-gramaticale ale afectivității sunt formele pronominale, adjectivale și verbale de persoana
I: „eu” , „mea”, „mei”, „nu strivesc”.
Structural poezia este organizata în trei secvențe lirice:
Modernism

Prima secventa precizează atitudinea poetului față de „Corola de minuni a lumii”,

metaforă revelatorie a misterului universal.
Termenul „Corola” este preluat din botanică, sugerează ideea de cerc, simbol al
perfecțiunii.
Primul vers coincide cu titlul, fiind o adevărată declarație poetică; aceasta are o
structura analitică, luând forma unei propoziții enunțiative care are în centru, ca subiect,
pronumele personal „eu” (deci viziunea asupra lumii este profund subiectivizată). Verbul aflat la
forma negativă „nu strivesc” indică atitudinea protectoare, neagresivă, față de tainele lumii.
Secvența „nu ucid cu mintea” face trimitere la cunoașterea paradiziacă pe care poetul
o respinge. Enumerația „în flori, în ochi, pe buze ori morminte surprinde înfățișările concrete
ale misterului.
A doua secvență lirică marchează opoziția între cele 2 tipuri de cunoaștere:
paradiziacă(stiintifica) și luciferică(poetica). Ideea principală a acestei secvențe este că în vreme
ce oamenii de știință distrug tainele universului, creatorul le amplifică, sporind frumusețea
acestuia.
Astfel metafora „lumina altora” sugerează cunoașterea paradisiacă, ai cărei adepti
„sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric”
Conjuncția adversativă „dar” introduce antiteza subliniind diferențele în raport cu
„lumina mea” . Repetiția pronumelui personal „eu” accentuează viziunea subiectivă a poietului
care „sporește a luminii taină”
Pentru a-si nuanta optiunea pentru cunoaștere luciferică, Blaga utilizează o comparație
amplă între sine și astrul nocturn, luna.
Ultima secvență are rol de concluzie explicativă, poetul motivandusi opțiunea pentru
cunoașterea luciferică: „căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte”. Prin urmare, la baza
acestei alegeri, stă iubirea, afectivitatea profundă față de tot ce îl înconjoară. Reluarea
enumerației, ușor modificate față de incipit, accentuează nevoia de protecție a elementelor
fundamentale ale lumii.
In concluzie poezia „Eu nu strivesc Corola de minuni a lumii”, cea mai cunoscută artă
poetică a lui Lucian Blaga este o anticipare a ideilor filozofice formulate ulterior în „Teoria
cunoașterii”. Originalitatea viziunii, limbajul metaforic caracterizat prin ambiguitate și inovațiile
formale justifică încadrarea poeziei în modernism.
Modernism

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919 Poemele Lumii)