Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

LUCIAN BLAGA

Modernismul este o miscare culturala, artistica si ideatica, aparuta ca o

reactie impotriva traditiilor academice si istorice, caracterizata prin introducerea
unor idei si concepte noi asupra expresiei artistice. Teoretizat de Charles
Baudelaire in “Florile raului” in 1857, curentul modernist este caracterizat ca o
reactie la aparitia romantismului rhetoric.
In literature romana, E. Lovinescu este cel care teortizeaza
modernismului ca doctrina estetica, dar si ca manifestare artistica, introducerea
curentului avand la baza principiul sincronismului si al teoriei imitatiei, definind si
teoria mutatiei valorilor estetice. Atitudinea modernista este prin definitie
academica, anti conservatoare si impotriva traditiei.
In poezie, modernismul interbelic vizeaza: cultivarea liricii filozofice, a
celei de meditatie estetica si existentiala ce surprinde conditia umana, dilemele
omului modern. Atat tiparele de versificatie cat si limbajele poetice sunt innointe,
artistul modern preferand sa opereze tinand seama de radicalizarea nivelului
stilistic, lexic poetic prin care revigoreaza discursul liric, limbaj autoreflexiv.
Toate acestea sunt reliefate in opera lui Lucian Blaga, poetul filozof
care a impus canonul modernist in lirica romaneasca prin volumul “Poemele
luminii” publicat in 1919. Poezia care deschide acest volum de versuri este una cu
caracter programatica “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
Modernitatea acestei creatii este evidentiata in construirea viziunii
poetice structurata pe idea dualitatii cunoasterii: cunoastere luciferica si
cunoastere paradisiaca. Apeland la un discurs poetic caracterizat prin
ambiguitate, poetul propune o viziune inedita asupra artei formulata ca un
monolog liric, poezia, dezvolta teme definitorii pentru estetica modernismului:
cunoasterea, creatia singularitatea eului creator. De mare modernitate este si
tiparul de versificatie: textul nu este structurat in strofe, iar versurile libere, de
masura variabila, se inlantuie prin ingambament. Prin toate aceste inovatii
tematice, stilistice si prozodice, Lucian Blaga doreste sa surprinda esenta inefabila
a lumii si sa accentueze valoarea cognitive a operei litrare.
Tema poeziei este cunoasterea evidentiata prin metafora luminii. In cee
ace priveste atitudinea fata de tainele universului, poetul opteaza nu pentru
cunoasterea lor pe cale rationala, ci pentru potentarea acestora prin
contemplarea nemijlocita a formelor concrete sub care se infatiseaza.
Viziune despre lume se raporteaza la conceptul central al operei lui
Blaga, atat in filosofie, cat si in poezie, si anume, la mister. Cunoasterea in
viziunea lui Blaga se articuleaza prin doua tipuri de metafore: plasticizante si
revelatorii.
Titlul este alcatuit dintr-o metafora revelatorie, care evidentiaza idea
cunoasterii luciferice. Folosirea pronumelui la persona I “eu”, in pozitie initiala,
sugereaza asumarea de catre creator a posturii de protector al misterelor lumii,
atitudine izvorata din iubire. Verbul la forma negative “nu strivesc”, accentueaza
ideea de adept al cunoasterii luciferice si exprima refuzul clar al cunoasterii
paradisiace. Imaginea perfectiunii este revelata prin metafora revelatorie “corola
de minuni a lumii”, evidentiindu-se motivul cercului prin care se sugereaza
absolutul, intregul, misterul lumii universale.
Incipitul se constituie din reluarea titlului, accentuandu-se, astfel, ideea
poetica blagiana de contemplare si adancire a tainei, a misterului. De altfel,
discursul liric se organizeaza in jurul motivului cercului, dar si cel al luminii, care
simbolizeaza cunoastrea si iubirea pentru tainele lumii, subliniindu-se faptul ca
poezia reprezinta o forma de cunoastere.
Compozitional, discursul liric se organizeaza in doua secvente poetice
si constructia conclusiva din final. Daca se porneste de la premisa ca termenul
“eu” e cheie de intelegere a ideii poetice, intreaga creatie ar putea fi rezumata la
primele si ultimele doua versuri pentru a exprima crezul literar al creatorului: “Eu
nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid/ […] caci eu iubesc/ si ochi si flori si
buze si morminte”. Atitudinea de protejare a misterelor este explicata prin iubire.
Dar iubirea nu are la Blaga doar o functie sentimentala, ea este un instrument al
cunoasterii, o cale de patrundere in misterele lumii prin trairea nemijlcita a
formelor lor tangibile.
 Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicate cu
ajutorul terminologiei filosofice (o cunoastere poetica de tip intuitiv). Sintagmele
poetice se asociaza cu serii verbale simetric antitetice: “ lumina altora” – sugruma
(vraja), adica striveste, ucide (nu sporeste,nu micsoreaza, nu imbogateste, nu
iubeste); “eu, cu “lumina mea” – sporesc (a lumii taina). Antiteza este marcata
grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic si afectiv. In pozitie mediana
sunt plasate cel mai scurt (“dar eu”) si cel mai lung vers al poeziei (“eu cu lumina
mea sporesc a lumii taina”).
Ampla comparatatie intre liniile de pauza functioneaza ca o
constructive explicative a ideei exprimate concentrate in versul median.
Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor imaginarului
poetic blagian:luna , noapte ,zare,flori.
Finalul poeziei constituie o a treia secventa,cu rol conclusive,desi
exprimata prin raportul de cauzalitate(caci). Cunoasterea poetica este un act de
comtemplatie(“tot..se schimba..sub ochii mei “) si de iubire (“caci eu iubesc”).
Discursul liric se organizeazaa in elemente de recurenta: misterul si
motivul luminii,care implica principiul contrar, intunericul.
La nivelul morfosintatic se observa repetarea,de sase ori , in poezie,
a pronumelui personal eu care sustine caracterul confesiv . Verbele la timpul
present,modul indicative indica plasarea eului liric intr-o relatie definita cu lumea(
prezentul etern si prezentul gnomic), in timp ce seriile verbale antonimice,cu
forme affirmative si negative ,redau optiunea poetica pentru o forma de
cunoastere. Conjunctia”si “ prezentata in zece pozitii,confera cursivitate
discursului liric si accentueaza ideile cu valoare gnomica. Propozitia “ cu
“ ,utilizata de 3 ori ,are functia sintatica de complement circumstantial
instrumental,semnifica mijloacele de cunoastere a lumii,iar conjunctiva
adversativa “dar” sustine paralelismul strucutural.
La Blaga , cuvantul poetic nu inseamna ,ci sugereaza,de aceea nivelul
lexico-semantic este caracterizatde terminologia abstracta,lexical imprumutat de
sfera cosmicului si a naturii este organizat “ ca forme sensibile ale cunoasterii
(Stefan Munteanu)
 Stilistic , limabajul artistic si imaginile artistice sunt puse in relatie cu un plan
filozofic secundar. Organizarea ideilor poetice se face in jurul unei imagini
realizare prin comparatia ampla a elementului abstract , de ordin spiritual ,cu un
aspect al lumii material,termen concret ,de un puternic imagism. Se cultiva,cu
predilectie,metafora revelatory ,care cauta sa reveleze un mister essential pentru
continutul faptului ,dar si metafora plasticizanta.
Prozodic ,se remarca alcatuirea poeziei din 20 de versuri libere ,al caror ritm
interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor .