Sunteți pe pagina 1din 2

Eu nu stivesc

corola de minuni a lumii

L
ucian Blaga

Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga


deschide volumul "Poemele lumii" in 1919 si este o arta poetica deoarece
autorul exprima propriile idei despre poezie si despre rolul poetului.

Este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat


de la tehnica poetica la relatiile poet-lume si poet-creatie.

Atitudinea poetului fata de cunoastre poate fi explicata cu ajutorul


terminologiei filosofice:Blaga face distinctie intre cunoasterea paradisiaca
(rationala) prin care misterul este redus si cunoasterea luciferica (intuitia
poetica) prin care misterul este sporit.

Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le mari prin


trairea interioara si prin contemplarea formelor concrete prin care ele se
infatiseaza.

Rolul poeziei este acela ca prin mit si simbol creatorul sa patrunda in


tainele Universului, sporindu-le.

Titlul "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o metafora


revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice.

Incipitul reia titlul ca prin vers si este imbogatit printr-o serie de


antiteze si prin lantul metaforic, aducand motivatie in versurile finale.

Compozitional, poezia are trei secvente poetice narate de obicei, prin


scrierea cu initiala majuscula a versurilor.

Prima secventa, exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la forma


negativa ("nu strivesc", "nu ucid"). Verbele se asociaza metaforei "calea
mea" prin care se sugereaza destinul poetic asumat.

A doua secventa mai ampla se construieste pe baza unor relatii de


opozitie: "eu-altii", "lumina mea-lumina altora".

Metafora "luminii", emblematica pentru opera poetica a lui Lucian


Blaga, inclusa in titlul volumului de debut, sugereaza cunoasterea.
Dedublarea luminii este redata prin opozitia dintre metafora "lumina altora"
(cunoasterea de tip rational, logic) si "lumina mea" (cunoasterea poetica, de
tip intuitiv).

Sintagmele poetice se asociaza cu serii verbale si simetric


antitetice:"lumina altora-sugruma (vraj)", adica striveste, ucide; iar "lumina
mea"-"mareste, imbagateste, sporeste vraja".

Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul
ideatic si sfectiv. In pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt ("dar eu") si
cel mai lung vers al poeziei ("eu cu lumina mea sporesc a luminii taina").
Marca eului liric dublu notata, "eu/eu", sugereaza optiune acestuia pentru
modelul cunoasterii luciferice.

Finalul poeziei constituieno a treia secventa, cu rol concluziv:"caci eu


iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte". Enumeratia reda concretizari ale
materiei prin care se releva misterul

Elementele de recurenta in poezie sunt misterul si motivul luminii, care


implica principiul contrar, intunericul. discursul liric se organizeaza in jurul
acestor elemente.

Repetarea de 6 ori a pronumelui personal "eu" sustine caracterul


confesiei, iar verbele la timpul prezent indicativ plaseaza eul poetic intr-o
relatie definita cu lumea: prezentul etern si prezentul gnomic.

Din punct de vedere stilistic, limbajul poetic si imaginile artistice sunt


puse in relatie cu un plan filozofic secundar.

Din punct de vedere prozodiac, poezia este alcatuita din douazeci de


versuri libere, cu metrica variabila, al caror ritm interior reda fluxul ideilor si
frenezia sentimentelor. Forma moderna constituie o eliberare de rigorile
clasice, o cale directa de transmitere a ideii si a sentimentului poetic.

Conceptia despre poezie a lui Lucian Blaga se circumscrie problematicii


cunosterii. Rolul poetului e acela de a spori misterul lumii.