Blaga - Comentariu

Consultarea acestui comentariu al poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este
una dintre cele mai eficiente modalități de a afla și de a memora cele mai importante informații despre
acestă artă poetică.

Cuprins

Introducere

Explicația titlului

Tema

Secvenţe lirice

Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric

Elementele de versificație (rimă, ritm, măsură)

Aparține modernismului

Concluzie

Introducere

În partea introductivă a eseului sau comentariului trebuie să menţionezi curentul literar în care este
încadrată opera lui Lucian Blaga. Această precizare este esenţială deoarece modernismul influenţează
viziunea despre lume ṣi creaţie a poetului.

Prin urmare, dacă analizăm poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, observăm că toate
elementele compoziţionale (tema, titlul, elementele de versificație, limbajul artistic, secvenţele poetice
etc) reflectă viziunea modernistă a lui Blaga. Astfel, putem începe cu menționarea faptului că elementele
de compoziție dovedesc încadrarea poeziei în curentul modernist, ele având un rol important și în
transmiterea mesajului poetic.
Exemplu

Lucian Blaga este unul dintre poeţii moderniṣti ai perioadei interbelice, el remarcându-se nu doar în
domeniul literaturii, ci și în cel al filosofiei. Reprezentativă pentru modernismul blagian, dar ṣi pentru
viziunea poetului despre creaţie este poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, aceasta făcând
parte din volumul de debut, „Poemele luminii”. Poezia are la bază nu doar principalele coordonate ale
modernismului interbelic, ci ṣi convingerile blagiene despre rolul poetului ṣi al artei, fiind o artă poetică
filosofică modernă. Așadar, această poezie este relevantă în vederea ilustrării ideilor moderniste ale
autorului, iar elementele de compoziţie poartă mesajului poetic modernist.

Explicația titlului

Numele pe care poetul îl alege pentru poezia sa nu este lipsit de semnificaţie. Astfel, titlul „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii” reprezintă o cheie în interpretarea poeziei, poetul evidenţiind încă de la
început atitudinea sa faţă de cunoaṣtere şi subliniind importanţa misterului.

Cu alte cuvinte, titlul anticipează tema poeziei, contribuind la descifrarea semnificaţiilor acesteia.
Concordanţa dintre titlul poeziei şi versurile acesteia constă în faptul că titlul concentrează în câteva
cuvinte întregul mesaj al poeziei.

Exemplu

Un alt element compoziţional care surprinde cititorul într-o manieră specifică modernismului este titlul
poeziei. Acesta este o ilustrare a viziunii poetice şi a temei care sugerează ideea cunoașterii luciferice.
Alcătuit dintr-o metaforă revelatorie, titlul conține pronumele personal „eu”, verbul la forma negativă,
persoana întâi „nu strivesc” și metafora „corola de minuni a lumii”, simbol pentru ideea de perfecțiune,
prin imaginea cercului, semnificând tainele universului.

Tema

Pentru a identifica tema poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, trebuie să avem în vedere
sentimentele pe care eul liric le transmite, atmosfera creată la nivelul poeziei, dar şi viziunea despre
lume şi viaţă a poetului.
Analizând viziunea blagiană, aşa cum însuşi titlul volumului sugerează, observăm că temele poeziei sunt
natura și iubirea, însă sunt implicate și meditațiile lirico-filosofice, precum condiția omului în univers și
misiunea sa, „lumina” fiind o metaforă pentru cunoaștere.

Exemplu

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” a lui Lucian Blaga, deschide volumul de debut al
poetului, volum intitulat „Poemele luminii” și este o artă poetică filosofică modernă, întrucât prezintă
viziunea despre lume și viață în manieră modernă, caracterizată de emoție, sensibilitate, mister. Această
poezie poate fi considerată o meditație asupra destinului creatorului în univers.

Aşadar, tema poeziei evidențiază o confesiune, mai exact, părerea poetului cu privire la marile taine ale
lumii, iubirea fiind unul dintre pilonii principali în cunoașterea poetică. Din iubire pentru lumea din care
face parte, poetul alege protejarea misterului. Această temă pune în lumină viziunea modernistă – într-
un limbaj particularizat – pe care eul liric o are asupra lumii care îl înconjoară.

Secvenţe lirice

Secvenţele lirice ale poeziei blagiene sunt părţile din care aceasta este formată. Ele trebuie comentate
deoarece permit identificarea unor elemente compoziţionale esenţiale în interpretarea poeziei.

Astfel, analizând cele trei secvenţe lirice din care este compusă poezia, vom identifica principalele figuri
de stil (podoabe stilistice care sporesc expresivitatea unui text: personificare, metaforă, comparaţie etc.)
ṣi vom evidenţia semnificaţiile acestora, prin raportare la viziunea despre lume a lui Blaga.

De asemenea, vom observa relaţia de simetrie între incipit ṣi final. Simbolul este un alt procedeu artistic
prezent în textul poetic blagian, acesta presupunând utilizarea numelui unui obiect concret pentru a
ascunde o idee abstractă (în poezie, „corola” este un simbol al ideii de perfecţiune). În acest fel dăm
dovada înţelegerii unor concepte operaţionale importante, realizând conexiuni cu viziunea modernistă a
poetului.

Exemplu
Analizând elementele de compoziţie ale poeziei observăm faptul că textul poetic are la bază trei secvenţe
lirice inegale ca dimensiune, fiecare secvenţă fiind o ilustrare a temei poeziei într-o manieră diferită.
Incipitul reia asocierea inedită din titlu ṣi o reconfirmă cu ajutorul verbelor la formă negativă: „nu
strivesc”, „nu ucid”, „nu sugrum”.

Acestea din urmă surprind refuzul de a descifra tainele universului, menţionate prin intermediul unei
enumeraţii de simboluri: „în flori, în ochi, pe buze ori morminte.”. Tainele înṣirate simbolizează natura,
cunoaṣterea, iubirea ṣi moartea, iar poetul, fidel crezului său, alege potenţarea lor cu ajutorul
imaginaţiei, nu „uciderea” lor prin utilizarea raţiunii: „ṣi nu ucid/ cu mintea tainele”.

În cea de-a doua secvenţă, seria de antiteze pune în lumină menirea poetului ṣi modul în care acesta se
raportează la creaţie. Astfel, lumina „altora” este cea care „sugrumă”, „strivește”, contribuind la
reducerea misterelor prin încercarea de a descifra „vraja nepătrunsului ascuns”.

Conjuncția coordonatoare adversativă „dar” din versul „dar eu” evidenţiază rolul creatorului ṣi subliniază
importanţa cunoaṣterii luciferice prin care misterul este adâncit, mărit: „eu cu lumina mea sporesc a
lumii taină”. Comparația cu luna care „nu micșorează”, ci „mărește și mai tare taina nopții” este menită
să clarifice rolul poetului în lume, dovedind încă o dată faptul că poezia este o artă poetică modernă care
are la bază ideile filosofice blagiene.

A treia secvenţă a poeziei este concepută sub forma unei concluzii introduse prin conjuncția „căci”.
Astfel, poetul reafirmă potenţarea misterului prin creaţie, metafora „ṣi tot ce-i ne-nţeles/ se schimbă-n
ne-nţelesuri ṣi mai mari” fiind relevantă în acest sens. Finalul marchează existenţa unei relaţii de simetrie
cu incipitul textului prin reluarea unor metafore care sugerează iubirea creatorului faţă de creaţia sa:
„căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte”.

Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric

În ceea ce priveşte prezenţa mărcilor lexico-gramaticale în poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii”, acestea arată implicarea totală a eului liric şi exprimarea directă a sentimentelor de dragoste.
Aşadar, lirismul subiectiv în poezia blagiană este dovedit prin folosirea verbelor și pronumelor la
persoana I, numărul singular.
Prezentându-le, demonstrăm faptul că eul liric este implicat afectiv şi că îşi transmite în mod direct ideile
şi trăirile.

Exemplu

Caracterul confesiv şi implicarea afectivă a eului liric sunt elemente specifice lirismului subiectiv şi, deci,
modernismului. Acestea pot fi observate la nivelul poeziei prin intermediul diverselor pronume la
persoana I: ,,mea”, ,,eu”, mei”, dar și prin intermediul verbelor folosite la persoana I: „strivesc”, „ucid”,
„sporesc”, „îmbogățesc”, „iubesc”.

Elementele de versificație (rimă, ritm, măsură)

Analizând elementele de versificaţie, ne vom referi la modul în care sunt dispuse versurile, la gruparea
strofică și la felul în care acționează regulile de versificație asupra poeziei „Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii”. Astfel, vom observa faptul că regulile prozodiei clasice nu sunt respectate, întrucât
măsura diferă de la un vers la altul (măsură inegală), iar numărul de versuri din strofe variază (strofe
asimetrice).

Ieşind din tiparele prozodiei tradiţionale, elementele de versificaţie blagiene au un rol important în
transmiterea mesajului poetic modernist. Nesupunerea și entuziasmul faţă de inovaţie sunt idei
exprimate nu doar prin cuvinte, ci şi prin modul de utilizare a elementelor de versificaţie.

Exemplu

Putem spune că un rol important în ceea ce priveṣte compoziţia îl au elementele de versificaţie, acestea
din urmă fiind dovada faptului că modernismul specific lui Blaga poate fi analizat nu doar apelând la
semnificaţiile ascunse în cuvinte, ci şi observând textul poetic la nivelul formei sale. Revolta, tendinţa de
a inova, de a sparge tiparele, de a ambiguiza sunt vizibile prin nerespectarea normelor prozodiei clasice.

Astfel, Blaga, în aceeaşi manieră modernistă, ignoră orice regulă în sfera elementelor de versificaţie,
utilizând măsura inegală, versurile fără rimă, strofele asimetrice. Toate aceste elemente subliniază
caracterul modern al textului poetic şi facilitează transmiterea mesajului şi a emoţiei.
Aparține modernismului

Analizând elementele de compoziţie ale poeziei blagiene observăm faptul că acestea se încadrează în
linia modernismului. Dacă în introducerea comentariului este important să numim curentul literar căruia
îi aparţine poezia, în cuprins este de asemenea important să evidenţiem amprenta modernismului
asupra poeziei. În plus, trebuie să oferim exemple relevante în acest sens.

Utilizarea unui limbaj surprinzător prin metaforele create, profunzimea sentimentelor transmise,
caracterul confesiv al discursului autorului, transformarea abstractului în concret și versificaţia
neobișnuită sunt dovezi ale apartenenţei poeziei la modernism.

Astfel, atunci când ne referim la elementele enumerate anterior (temă, titlu, secvenţe lirice etc.) este
necesar să punem în evidență caracterul lor modernist, susţinându-ne argumentele cu exemple concrete
din text.

Exemplu

Trăsăturile moderniste ale textului pot fi identificate atât la nivelul conţinutului, prin tema şi viziunea
despre lume, cât şi la nivelul formei. Textul poeziei este alcătuit din douăzeci de versuri libere, cu măsură
variabilă. Această dispunere modernă a textului sugerează faptul că poetul nu este preocupat de regulile
de versificație, el concentrându-se exclusiv asupra conţinutului, prin ideile exprimate metaforic şi prin
intensitatea sentimentelor transmise.

Așadar, tendinţele de a inova, de a sparge tiparele și de a ambiguiza sunt vizibile prin nerespectarea
normelor de versificație clasice. Poetul sfidează semnificaţiile convenționale şi forma banală, alegând
pentru textul său ceea ce e neobişnuit.

Mai mult, consider că această poezie este o oglindire a viziunii blagiene despre lume, ea bazându-se pe
principii ale liricii moderniste. Utilizarea unei terminologii abstracte, cu înțelesuri profunde („lumina
mea”/ „lumina altora”; „sfânt mister”; „vraja nepătrunsului ascuns”), demonstrează faptul că arta
poetică blagiană este modernă și poate fi descifrată mai ușor dacă înțelegem convingerile filosofice ale
poetului.
Concluzie

Partea de final poate cuprinde o opinie personală (uneori, susținută de o opinie critică) sau o concluzie
care sintetizează conținutul eseului.

Spre exemplu, dacă poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este modernistă prin viziunea
adoptată de poet, dar și prin elementele de compoziție, putem preciza acest lucru în încheierea eseului,
reunind, astfel, într-o concluzie ideile dezvoltate în cuprins.

Exemplu

În final, pot spune că atât tematica poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, cât şi modul de
percepere a lumii înconjurătoare de către eul liric au la bază ideea că, spre deosebire de omul cu gândire
rațională, poetul poate pătrunde mai ușor în mijlocul tainelor, cu ajutorul podoabelor stilistice, sporind
misterul. Poezia analizată este ea însăşi o metaforă, sistemul filosofic blagian fiind evidențiat prin
viziunea pe care poetul o adoptă și prin elementele de compoziție, preocuparea pentru potențarea
misterelor guvernând întregul text poetic. Concluzionând, consider că această poezie este o oglindire a
viziunii blagiene despre lume, ea având drept coordonate esenţiale principii ale liricii moderniste.