Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga Testament de Tudor Arghezi - Paralel Atat poezia Eu nu strivesc corola de minuni

ni a lumii de Lucian Blaga, cat i poezia Testament de Tudor Arghezi fac parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelic. Ambele poezii fac parte din volumul de debut al fiecrui autor, respectiv volumul Poemele iubirii (1919) al lui Blaga i volumul Cuvinte potrivite (1927) al lui Arghezi; avand rol de program literar, realizat prin mijloace poetice. Aceste poezii sunt arte poetice deoarece autorii ii exprim propriile convingeri despre menirea literaturii, despre rolul poetului in raport cu lumea i creaia. Curentul modernist refuz copierea realului prin orientarea spre interioritate, astfel se renun la regulile de versificaie, considerandu-se a fi o constrangere, se pune accentul pe un limbaj sugestiv, incifrat, impunandu-se o nou sintax poetic. Influena expresionist este o trstur a modernismului lui Blaga care este reprezentat mai ales prin exacerbarea eului creator. Tema poeziei blagiene este atitudinea poetic in faa marilor taine ale Universului: cunoaterea lumii in planul creaiei poetice este posibil numai prin iubire, pe cand tema abordat de Arghezi o reprezint creaia literar in ipostaza de meteug, creaie lsat ca motenire unui fiu spiritual. Titlul poeziei lui Blaga este o metafor revelatorie care semnific ideea cunoaterii luciferice. Pronumele personal eu corespunde influenelor expresioniste ale autorului, dar are rolul de a exprima atitudinea poetului de a proteja misterele lumii. Sintagma nu strivesc exprim refuzul cunoaterii de tip raional, dar dorina arztoare pentru cunoaterea poetic (luciferic). Metafora revelatorie corola de minuni a lumii este o imagine a perfeciunii i a absolutului. In raport cu titlul poeziei lui Blaga, Testament are dou semnificaii: sensul proriu al cuvantului desemnand un act juridic intocmit de o persoan prin care aceasta ii exprim dorinele ce urmeaz a-i fi indeplinite dup moarte i sensul conotativ care face trimitere la cele dou mari pri ale Bibliei: Vechiul Testament i Noul Testament in care sunt adresate invturile proorocilor i apostolilor ctre omenire. Titlul poemului Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este reluat i in incipit, ca prim vers, fiind imbogit prin seria de antiteze i prin lanul metaforic se intregete cu versurile finale: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [...]/ cci eu iubesc/ i flori i ochi i buze i morminte. Poezia este considerat un act de creaie, iar iubirea o cale de cunoatere a misterelor lumii. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creaiei poetice, imaginate

ca petale ale unei corole uriae care adpostete misterul lumii: flori viaa/ efemeritatea/ frumosul, ochi cunoaterea/ contemplaia poetic a lumii, buze iubirea, morminte tema morii/ eternitatea. Compoziia discursului poetic i metaforele la care apeleaz cei doi poei sunt alte trsturi ce ilustreaz modernismul lor. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este alctuit din trei secvene poetice. Prima secven reprezint incipitul poetic i reia atitudinea protectoare a eului liric fa de mister, atitudine reprezentat prin verbele la forma negativ (nu strivesc, nu ucid) care corespund principiilor cunoaterii luciferice i se opun cunoaterii paradisiace. Diferitele forme pe care le ia misterul sunt ilustrate in enumeraia din finalul secvenei: in flori, ochi, pe buze, in morminte fiecare dintre aceti termeni formand corola, in timp ce sintagma calea mea definete destinul poetic creat printr-o viziune proprie. Opoziia dintre cele dou atitudini se realizeaz atat la nivel morfologic (prin opoziia verbelor sugrum/ sporesc), cat i la nivel stilistic prin metafora lumina altora, care se opune metaforei lumina mea. Metafora vraja neptrunsului ascuns sugereaz farmecul misterului pe care lumina altora l-ar putea distruge, iar repetiia pronumelui personal accentueaz prezen a eului liric, ilustrand lirismul subiectiv. Ultima secven are rol conclusiv: cci eu iubesc/ i flori i ochi i buze i morminte, evideniand ideea c principiul care st la baza cunoaterii luciferice este iubirea. Incipitul poeziei argheziene este conceput ca o adresare direct a eului liric ctre un fiu spiritual, coninand ideea motenirii spirituale un nume adunat pe-o carte, care devine simbol al identitii obinute prin cuvant. Metafora seara rzvrtit face trimitere la trecutul zbuciumat al strmoilor, care se leag de generaiile viitoare prin carte. Enumeraia rapi i gropi adanci sugereaz drumul dificil al cunoaterii strbtut de inaintai. Formula in vocativ, fiule este adresat cititorului, poetul identificandu-se, simbolic, cu un tat, mentor al generaiilor viitoare. Strofa a treia are ca idee central transformarea poeziei intr-o lume obiectual. Astfel sapa unealt folosit pentru a lucra pmantul devine condei unealt de scris, iar brazda devine climar, autorul aplicand aceeai trud transformatoare prin care plugarii supuneau pmantul. Poetul transform graiul lor cu-ndemnuri pentru vite in cuvinte potrivite, metafor care desemneaz poezia ca meteug, trud i nu ca inspiraie divin. Ultima strof evideniaz faptul c muza, arta contemplativ, domnia pierde in favoarea meteugului poetic: Intins lene pe canapea,/ Domnia

sufer in cartea mea. Poezia este atat rezultatul inspiraiei, al harului divin, slova de foc, cat i rezultatul meteugului, al trudei poetice, slova furit. Condiia poetului este reprezentat in versul Robul a scris-o, Domnul o citete, artistul este un rob, un truditor al condeiului i se afl in slujba cititorului, Domnului. Prerea mea este c dei apeleaz la mijloace artistice diferite i la o construcie a discursului diferit, viziunea despre lume in poezia lui Lucian Blaga i Tudor Arghezi este asemntoare. Astfel, cele dou creaii ilustreaz ideea c lumea este transfigurat artistic de sensibilitatea creatoare. Creaii moderniste de factur diferit, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga i Testament de Tudor Arghezi ilustreaz faptul c in ciuda diferenelor de expresie, poeziile moderniste implinesc dezideratul lovinescian, producand o mutaie la nivelul valorilor estetice.