PARTICULARITÏ.

T, ILE POEZIEI

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUM/1

Expresionismul este un curent artistic modernist prezent în

. .
artele poetice ~i poezie, apârut în Germania la începutul secolului al
XX-lea. Un reprezentant în literatura româna este Lucian Blaga.
Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" apartine
modernismului de factura expresionista prin: elanul vitalist ~i
violenta expresiei, adaugate la elemente moderniste precum
noutatea metaforei, intelectualizarea emotiei, înnoirile prozodice cu
precadere (versul liber). Poezia deschide volumul de debut al
autorului ,,Poemele luminii", care apare în anul 1919.
Opera este una modernista. O prima trasaturâ care permite
încadrarea operei în acest curent literar este reînnoirea prozodiei.
Adoptarea versului liber de catre poet demonstreazâ conceptia lui
Blaga, conform câreia lipsa elementelor de prozodie clasicâ, permite
exprimarea fluxului ideilor ~i a intensitâtii sentimentelor. Astfel,
textul este alcatuit din douâzeci de versuri libere, de ma.suri diferite,
majoritatea începând cu minusculâ: ,,Eu nu strivesc corola de minuni
a lumii/ ~i nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea."
O altâ trasâtura pentru apartenenta poeziei la modernism
este utilizarea metaforei revelatorii ca figura de stil
predominantâ. 0 prima metaforâ din text este ,,corola de minuni"
care semnifica totalitatea misterelor lumii înglobând atât lucrurile
pozitive, cât ~i cele negative ale universului, prin enumeratia: ,,în
168
flori, în ochi, pe buze ori morminte." Blaga a~aza în centrul poeziei
metafo ra luminii care reprezi nta cele doua tipuri de cunoa~tere. Pe
de-o parte, se remarc a cunoa~terea luciferica (lumina mea), iar pe de
alta parte, aflata în raport de antiteza cu prima, se reflecta
cunoa~terea paradisiaca, configurata de ,,lumina altora".
Tema textului o reprezi nta relatia om-univers.
0 secven ta relevanta pentru aceasta tema este prima parte a
poezie i, în care apare viziunea eului liric despre lume. Pronumele
persona} ,,eu" este a~ezat în fruntea poeziei ~i se repeta de ~ase ori pe
parcurs ul ei, exprimând atitudinea protect oare a poetului fata de
mistere le lumii, dar ~i vehementa sa de a se distinge de ceilalti. Astfel,
poetul folose~te negatia verbelor violente: ,,nu strivesc", ,,nu ucid"
tocmai pentru a se diferentia ca viziune de cei ce adopta o cunoa~tere
raµonala. Totodata, ipostaza eului creator în aceasta parte este aceea
a unui calator care se bucura de diversitatea lumii, a~a cum reiese din
metafo ra ,,calea mea".
0 alta secventa semnificativa pentru tema poeziei este a doua
parte a acesteia, în care poetul explica efectul atitudinii sale asupra
misterului. Linia de pauza din versurile: ,,eu cu lumina mea sporesc a
lumii taina-/~i-ntocmai cum cu razele ei albe luna/[..]/ a~a
îmbogatesc eu întunecata zare", izoleaza o fraza care are rolul unei
comparatii prin care cunoa~terea luciferica este asociata cu lumina
lumii. Aceasta nu anuleaza întunericul, ci spore~te misterul noptii, la
fel cum poetul, füra sa poata explica un mister, tinde doar sa-1
amplifice. În vreme ce la romantici lumea reprezi nta un laitmotiv

169
 asociat mere u cuplului, aici luna este vazuta ca fiind un eleme nt ce
îmbogate§te misterul.
Particularitaple poeziei sunt contu rate §i de simbolurile din
finalul textului, de laitmotivele, dar §i de struc tura acesteia. Cele
patru metafore simbol sunt valori caracterizate atât prin latura
pozitiva, cât §i prin cea negativâ, fiind const ruite pe baza principiului,
coincidentia oppositorum, conform câreia contrariile se supra pun §i
pot fi înglobate în acela~i element. Florile sunt un simbol al vietii, al
frumuseµi, gingâ~iei ~i diversitatii, dar, în acela~i timp, fac trimi tere
la fragilitatea existentei. Un ait element - mormintele - contu reazâ
atât ideea mortii ~i a descompunerii, cât ~i linia credintei, a miste rului
~i a lucru rilor invizibile care ne înconjoarâ. Laitmotivele textului sunt
lumina ~i întunericul, accentuând cu predilectie cel de-al doilea
motiv. Acesta este redat de struct uri precum: ,,taina noptii",
,,întunecata zare", ,,adâncimi de întuneric". Varietatea lexicalâ
reflecta dorin ta poetului de a pozitiva orice conotatie negativâ pe
care terme nul ,,întuneric" ar putea-o avea.
Un ait eleme nt este repre zenta t de compozitia poeziei, care
contine trei secve nte lirice. Prima secventa începe cu pronu mele
persona! de perso ana I ,,eu". Aceasta creioneazâ exace rbare a eului
creator. A doua secventa are încor porat â în ea o anum itâ relati e/
comuniune între lirism ~i filosofie, exprimând conceptul de
cunoa~tere prin metafora luminii ~i chiar prin comparatia cu luna:
,,cum eu razele ei albe luna nu mic~oreazâ, ci tremu râtoa re mâre~te
~i mai tare taina noptii" Ultima secventa contine ultimele doua
versuri ~i reia concluziv, enumeratia din prima secventâ, adâug ând

170
legatu ra sentimentala: ,,caci eu iubes c/ ~i flori ~i ochi ~i buze ~i
morminte." Distingerea ~i deosebirea tainelor existeniei precum
iubirea, sufletul, moar tea sau frumusetea nu se realizeaza eu
ration amen tul, ci eu iubire pentr u ca, a~a cum transmite poezia,
iubire a prote jeaza misterul.
În concluzie, poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
se încad reaza perfe ct în tiparele modernismului liric, Blaga
contr ibuin d la sincronizarea literaturii române eu cea europeana,
prin valorificarea în masu ra originala a elementelor moderniste. De
asem enea, se reflecta prin exceptie tema relatiei om-univers.

171