Testament

de Tudor Arghezi

Poezia ”Testament” de Tudor Arghezi a apărut în anul 1927 care este așezată în
fruntea primului volum arghezian în ”Cuvintele potrivite” și are rol de program literar.
Poezia face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada
interbelică. Este o artă poetică deoarece autorul își exprimă viziunea despre lume și
univers. Este o artă poetică modernă, pentru că în cadrul ei apare o triplă problematică:
transfigurarea socialului în estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspirație și tehnica
poetică.

Modernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea care implică ideea
de neglare a tradiției, astfel modernismul promovează nonconformismul, dinamismul și
inovația.

Două trăsături care fac posibilă încadrarea textului într-o modernismul sunt:
preocuparea pentru o poezie de cunoaștere, devenind o modalitate de contemplare a
lumii, structura și prozodia, respectiv se face apel la funcția simbolică a limbajului.

O trăsătură a modernismului este tema poeziei, care susține caracterul de artă

poetică, respectiv relația dintre poet și opera sa, Tudor Arghezi exprimându-și astfel și
concepția despre poet și poezie, despre creație în general.

Poezia ilustrează viziunea lui Tudor Arghezi asupra lumii, atitudinea sa de poet
responsabil în fața cititorilor, responsabil pentru mesajul și valoarea estetică a operei sale.

Un element semnificativ pentru poezie este titlul care are două semnificații: în
sens denotativ desemnează un act juridic prin care o persoană își exprimă dorințele sale
ce urmează a-i fi îndeplinite după moarte. Titlul amintește de cărțile Bibliei, Vechiul și
Noul Testament. În sens conotativ/figurat, în creația ”argheziană”, ”cartea” este o
moștenire spirituală.

Un alt element semnificativ pentru poezie este lirismul subiectiv care apare prin
atitudinea poetică și se explică în mod direct și la nivelul expresiei, prin mărcile eului
liric prin verbe la persoana I singular și pronume la persoana a II-a singular (”tu”, ”tine”)
sau substantive în vocativ.

Textul poetic este structurat în cinci strofe cu număr inegal de versuri, grupate în
trei secvențe poetice. Prima secvență sugerează legătura dintre generații: străbuni, poet,
cititorii-urmași, care este o imagine poetică relevantă pentru temă.

Secvența a II-a redă rolul etic, estetic și social al poeziei.

 Ideea centrală din a treia strofă este transformarea poeziei într-o lume obiectuală.
Astfel ”sapa”, unealtă folosită pentru a lucra pământul, unealtă de scris, iar ”brazda”
devine ”călimară”.

Strofa a patra debutează cu o confesiune lirică. Poetul poate face ca versurile lui
să exprime imagini sensibile, dar și să stigmatizeze răul din jur.

În strofa a cincea apare ideea transfigurării socialului în estetic prin faptul că

durerea, revolta socială sunt concentrate în poezie.
Ultima strofă evidențiează o imagine poetică relevantă privind tema poeziei:
faptul că muza, arta contemplativă ”Domnița”, ”pierde” în favoarea meșteșugului poetic.
Poezia este atât rezultatul inspirației, al harului divin ”slova de foc”, cât și ”rezultatul
meșteșugului, al trudei poetice.
Figurile de stil și imaginile artistice sunt puse în relație cu o concepție nouă,
modernă, privind poezia, resursele ei și misiunea poetului.

O altă trăsătură a modernismului este prozodia, îmbinând tradiție și

modernitate, care este inedită: poezia cuprinde strofe inegale cu număr de versuri (9 - 11
silabe) și ritm variabil. Rima fiind împerecheată.

În concluzie, opera literară ”Testament” de Tudor Arghezi este o artă poetică

modernă, viziunea despre lume reflectându-se, în tema poeziei, apoi în ideea legăturii
dintre generații. Tudor Arghezi introduce prin această creație literară estetica urâtului.