Curentul Modernism Perioada Interbelică

Testament
de Tudor Arghezi
( Tema si viziunea )

Poezia „Testament” de Tudor Arghezi face parte din volumul „Cuvinte

potrivite”(1927) și este o artă poetică modernă , alături de „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga și „Joc second” de Ion Barbu. Fiind
prima poezia din volumul de debut al autorului , ea a fost considerată un
manifest literar.
Este o artă poetică modernă pentru că în cadrul ei apare o triplă
problematică , specifică liricii moderne: transfigurarea socialului în estetic,
estetica urâtului și raportul dintre inspirație și tehnica poetică.
Tema poeziei o reprezintă creația literară in ipostaza de meșteșug , creația
lăsată ca moștenire unui fiu spiritual.
Titlul face trimitere al Biblie , la Vechiul si Noul Testament , deoarece
moștenirea pe care o lasă eul liric urmașilor este una spirituală.
Poezia este scrisă sub forma unui monolog adresat de către tată unui fiu,
căruia îi este lasat drept unica moștenire „cartea” , ce simbolizează creația
literară. Eul liric își transmite in mod direct sentimentele și trăirile , fapt
evidențiat de marcile lexico gramaticale , cum ar fi pronumele personale la
persoana I : „eu” , „mine” și verbe la persoana I: „am ivit” , „am prefacut” ,
„am preschimbat”.
Prezența timpurilor verbale susține ideile artei poetice. Singurul verb la
viitor , formă negativă „nu-ți voi lăsa” , plasat la incipit , susține caracterul
testamentar al poeziei .
Poezia este structurată in șase strofe cu numar inegal de versuri,
incălcarea regulilor de prozodie fiind o caracteristică a modernismului
Incipitul este formulat ca o adresare directă a eului liric catre un fiu
spiritual , prin intermediul căreia îi lasă moștenire „un nume adunat pe-o
carte” , simbol pentru creația poetică , poetul devenind in mod simbolic un
tată.
 În strofa a doua este prezentată o alta ipostază a cărții , ea căpătând o
semnificație sacră , divină , astfel devenind un document important , o carte
de căpatăi asemănătoare Bibliei „Ea e hrisovul vostru cel dintâi”.
În a treia strofă poezia se materializează , ideea esențială a acestei secvențe
este transformarea elementelor concrete care reprezintă socialul in elemente
estetice. Ipostaza poetului ca meșteșugar este subliniată prin intermediul
marcilor lexico gramaticale și al elementelor de opozitie: „sapă” , „brazda”
care reprezintă munca fizică a țăranilor și „condei” , „calimară” care descriu
munca intelectuală a poetului.
Strofa a patra prezintă in continuare imaginea poeziei ca meșteșug , poetul
având puterea de a exprima atât imagini sensibile „să-mbie” , cât și imagini
care să stigmeze răul dimprejur „să-njure” , poezia putând avea un rol
estetic , dar și unul moralizator.
În strofa a cincea se reia problema limbajului prin sublinierea ideii de
estetică a urâtului , autorul considerând că orice aspect al realității,
indiferent că este frumos sau urât , sublim sau grotesc , poate constitui
material poetic „Din bube , mucegaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri
noi”.
Ultima strofă subliniează ideea că poezia este in primul rând meșteșug,
sintetizându-se astfel crezul poetic al artistului. Condiția poetului este
redată in versul „Robul a scris-o , Domnul o citește”.
În concluzie , opera literară „Testament” de Tudor Arghezi este o artă
poetică modernă pentru că poetul devine in concepția lui Arghezi , un
născocitor , iar poezia presupune meșteșugul.