- Testament -

„ Testament “ scrisă de Tudor Arghezi face parte din lista artelor

poetice ale literaturii romane din perioada interbelică alături de „ Eu nu
strivesc corola de minunii a lumi “ , de Lucian Blaga și „ Joc secund “ ,
de Ion Barbu . Aceasta se află în fruntea volumului de debut arghezian
„ Cuvinte potrivite “ apărut în 1927 și are rolul de program literar .
Poezia este o artă poetică modernă , deoarece autorul își exprimă
convingerile despre arta literară , menirea literaturii și rolul artistului în
societate . Este o artă poetică modernistă și prin apariția problematici
moderniste : transfigurarea socialului în estetic , estetica urâtului și
raportul dintre inspirație și tehnica poetică .
Tema poeziei este creația literară în ipostaza de meșteșug , creație lăsată
unui fiu spiritual .
Lirismul este obiectiv , deoarece se remarcă mărcile lexico-gramaticale
specifice : pronume personale la persoana I („eu“ ) , verbe la persoana I („
schimbăm “ , „ am făcut “ ) , adjective pronominale posesive la persoana I
și a II-a („mea/mei“ , „voastră“ ).
În poezie eul liric apare în mai multe ipostaze : eu / noi , eu / tatăl și fiul
în dialogul imaginar .
O primă secvență reprezentativă este incipitul , care introduce cititorul
direct în problematica poeziei , atitudinea autorului fată de creația
literară , despre lume și sensul pe care îl dă cărții , el neavând nici un bun
material , ci doar de factură spirituală „ Eu nu-ți voi lăsa drept bun după
moarte / Decât un nume adunat pe o carte “ .
Titlul este alcătuit dintr-un substantiv comun simplu și are două sensuri
conotativ și denotativ . În sens propriu , denotativ , indică un act juridic pe
care o persoană îl realizează pentru a i-se îndeplinii dorințele de după
moarte în legătura cu averea . Iar în sens conotativ , creația argheziană
„cartea“ este o moștenire spirituală lăsată de autor urmașilor .
Totodată , putem spune că poezia este de inspirație divină prin existența
celor două metafore „slovă de foc “ și „slovă făurită“.
De asemenea , se observă și relația incipit final . Incipitul este o
adresare directă a autorului către un fiu spiritual „Eu nu-ți voi lăsa drept
bun bunuri după moarte “ , ce evidențiază titlul , ipostaza moștenirii
spirituale „Decât un nume adunat pe o carte “.
 Formula de adresare , vocativul „fiule“ desemnează un potențial cititor ,
poetul identificându-se , în mod simbolic , cu un tată , cu un mentor al
generației viitoare .
În strofa a doua „cartea“ , creația elaborată cu trudă de poet , este numită
„hrisovul “ . Aceasta având valoarea unui document fundamental , un
document al existenței și aș suferinței strămoșilor .
Ideea centrală a strofei a treia este transformarea poeziei într-o lume
obiectuală . Astfel „sapa“ , un obiect folosit la munca pământului este
preschimbată în „condei“ un instrument de scris , iar „brazda“ devine
„călimară“.
În strofa a patra , versurile poetului pot exprima imagini sensibile , dar
și sa stigmatizeze răul din jur , având funcție moralizatoare .
Ideea centrală a strofei a cincea este transformarea socialului în estetic ,
astfel durerea și revolta țăranilor are corespondență în poezie prin
„vioara“ , instrument muzical reprezentativ în lumea tradițională .
Figurile de stil și imaginile artistice sunt puse în relație cu o concepție
nouă , modernă . Imaginile vizuale fiind reprezentative și predominate ,
realizând viziunea metaforică . Poezia are puține epitete „seară răzvrătită“
, dar se observă prezența oximoronului „Veninul strâns l-am preschimbat
în miere“.
Prozodia îmbină elemente tradiționale cu cele moderne , ceea ce face
poezia inedită : strofe inegale ca număr de versuri , măsura de 9-11 silabe
și ritm variabil , în funcție de intensitatea sentimentelor și de ideile
exprimate . Rima este împerecheată ținând cont de vechile convenții .
În concluzie , poezia „Testament“ de Tudor Arghezi este o artă poetică
modernă prin convingerile și rolul artistului în societate .