Tudor Arghezi este considerat a fi unul dintre cei mai mari și importanti
scriitori ai Literaturii Romane.
Poezia sa, Testament, se incadreaza in curentul literar modernism, curent aparut la noi la inceputul secolului al XXlea datorita lui Eugen Lovinescu. Intre cele doua mari razboaie mondiale se observa o innoire a tematicii si o transformare deosebita in limbajul literar. Opera a aparut pentru prima data in perioada interbelica, mai exact in anul 1927 in revista 'convorbiri potrivite' „Testament” este o meditaţie, deoarece este o specie a genului liric care exprimă, cu mijloace artistice, reflecţii asupra existenţei. Accentul se pune pe sentimente şi lirismul se imbină cu reflecţia filozofică. Autorul este – in acelaşi timp – poet şi filozof. Poezia apare ca o imbinare a unei profunde gîndiri cu o vibrantă expresie emoţională şi se incepe cu un pretext al meditaţiei, iar in partea a doua se prezintă gîndurile şi sentimentele poetului faţă de cele infăţişate. Este utilizată pe larg antiteza, iar tema este dezvoltată de Tudor Arghezi printr-o continuă căutare a unei definiţii poetice a conceptelor de poet şi poezie. Sunt prezente citeva prototipuri: Părintele (poetul), Fiul (cititorul), Străbunul, Dumnezeu, Stăpînul, Domniţa , realizaţi printr-o tipizare simbolică. Titlul vrea să sugereze mesajul , tradiţia, moştenirea spirituală, pe care o generaţie o lasă altei generaţii. El semnifică treapta pe care o urcă poetul după un lung trecut de trudă şi suferinţă al generaţiilor. „Testament” este nu numai limbajul sacru al omenirii, dar şi cel dator să realizeze comunicarea intre generaţii care nu se vor intilni niciodată altfel. El impleteşte problema prototipului uman cu mitul morţii, cu ritualul naţional. Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual - îmbrăcând forma unei ”cărți”. Textul poetic fiind conceput ca un monologal eroului literar. Opera dată - este o artă poetică modernă, pentru că prezintă o triplă problematică, specifică liricii moderne: transfigurarea socialului în artistic, estetica urâtului şi raportul dintre inspirație și actul de creație.Arghezi introduce în literatura română estetica urâtului, concept pe care îl preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Compoziţional, poezia are trei secvenţe poetice, prima sugerând legătura dintre poet şi urmaşi, a doua prezintă rolul estetic şi social al poeziei, iar a treia secvenţă conţine definirea operei artistice.