Sunteți pe pagina 1din 4

Testament

Tudor Arghezi
Modernismul este un termen generic care include toate cuvintele
si miscarile cultural literare manifestate in Europa la sfarsitul
secolului 19 si prima jumatate a seclului 20: simbolism,
expresionism, avangardism, imagism, decadentism.
Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice
care apar in literature romana in aceasta perioada, conturandu-se
ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul
literaturii, ci si in arta, in genere. Tendinta modernismului
sustine sincronizarea literaturii nationale cu literatura europeana,
promovarea tinerilor scriitori, eliminarea decalajului in cultura,
trecerea de la o litaratura cu tematica rurala la o literatura cu
tematica citadina, evolutia poeziei de la epic la lirirc,
intelectualizarea prozei si a poeziei, cultivarea prozei
psihologice, obiectivarea prozei. Lui Lovinescu ii revine
meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la
specificul culturii si civilizatiei romanesti. Modernismul
lovinescian se construieste pe teoria sincronismului , vizand
actiunea uniformizanta a timpului in elaborarea spiritului
omenesc. Exista un saeculum, spirit al veacului, in virtutea
caruia civilizatiile tind sa se sincronizeze. Aceasta sincronizare
se face in doi pasi: se preia forma din Occident , se creeaza
findul. Astfel, teoria maioresciana a formelor fara fond
devine valabila intr-un nou context cultural. Teoria imitatiei era
preluata dupa francezul G. Tarde, psiholog si sociolog care
critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti .
Tudor Arghezi, poet intebelic, este considera al doilea moment
de restructurare a limbajului poetic de dupa Eminescu.
Crohmalniceanu il considera placa turnanta a liricii romanesti,
greu incadrabil intr-o formula estetica, in creatia sa pot fi
identificate atat elemente traditionaliste, cat si moderniste. De
aceea lirismul sau este unul modern , de sinteza. Ion Barbu l-a
numit poet respins de idee avand in vedere materialitatea
limbajului poetului care ucidea principiul spiritual al creatiei.
1

Matei Calinescu in studiul Conceptul modern de poezie


considera ca ceea ce-l singularizeaza pe Arghezi este faptul ca
este un reprezentant al poeticului antipoeticului.
Arghezi este considerat un innoitor al limbajui:uratul, trivialul,
grotescul, artistic transfigurate intra in substanta viziunii sale
cultivand ceea ce critica numeste estetica uratului. Cuvinte de la
periferia vocabularului, considerate nepoetice, printr-un proces
de alchimie verbala, intra in sfera poetica.
Testament deschide programatic volumul: Cuvinte potrivite
1927, fiind o arta poetica modernista. Arta poetica este textul
literar care exprima conceptia despre poezie, tehnica poetica si
relatiile autorului cu opera si cu lumea.
Fiind o arta poetica, poezia poate fi inteleasa prin ea insasi,
poate fi citita pentru a intelege celelalte opere ale autorului.
Textul vizeaza si o estetica a receptarii prin raportul dintre
inspiratie si tehnica poetului. Cuvinte adecvate ideii lirice,
transfigurate in context, sintagma cuvinte potrivite presupune
impunerea imaginii poetului mestesugar.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de
mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual. . In lirica
moderna, exista o desprindere de realitatea curenta care
opereaza cu distinctii de tipul frumos-urat, bine-rau, luminaintuneric. Uratul devine o sursa de inspiratie fara a fi valorizat
negativ. Vasile Morar in studiul Estetica sustinea urmatoarea
ide: daca n-ar exista frumosul, atunci nici uratul nu ar exista,
deoarece el nu exista decat ca o negare a acestuia. Frumosul este
ideea divina originara, iar uratul negatia ei, avand ca atare o
existenta secundara.
Titlul a fost ales pentru a impune imaginea creatorului ca poeta
faber (poetul fauritor, mestesugar). In sens laic, cuvantul
testament inseamna mostenirea lasata de parinti copiilor, dar mai
poate sugera si mostenirea spirituala lasata de Apostoli si
Prooroci omenirii. Titlul arghezian absoarbe in semnatica sa
ambele sensuri sugerand mostenirea spirituala a scriitorului care
asimileaza valorile traditiei.
Incipitul contine ideea mostenirii spirituale, un nume adunat
pe-o carte, care devine simbol al identitatii obtinute prin
2

cuvant. Se profileaza doua instante lirice:eul liric si fiul care


este o metafora a receptorului. Apelativul fiule sugereaza
legatura spirituala a creatorului cu cititorii sai contemporani sau
din posteritate. In mod simbolic, poetul se identifica cu un tata,
cu un mentor al generatiilor viitoare. De asemenea, poetul se
infatiseaza ca o veriga in lantul temporal al generalitatiilor,
carora, incepand cu fiul evocat in poem le transmite mostenirea.,
opera literara. Cartea este o treapta in desavarsirea cunoasterii.
Strategia lirica este de monolog adresat.
O astfel de opera in care se pune problema creatorului, a
receptorului, a creatiei este o arta poetica. Pentru ca accentul
cade pe autor, textul contine o poetica exprsiva, dar pune si
problema receptarii, contine si o estetica a receptarii.
In modernism se schimba conceptual de poeticitate fata de
romantism unde figura de stil face poemul. In modernism textul
ca unitate semantica autonoma investeste cu semnificatie
cuvintele si sintagmele sale, sensurile nascandu-se in context,
nonreferentialitatea fiind un element al poeziei moderniste.
Cuvantul- cheie al textului: cartea, simbol al creatiei sau al
poeziei. In modernism pot aparea contaminari semantice
intratextuale care prolifica sinonimia cartea-treapta, metafora a
creatiei ca o transmutatie din material in spiritual. Calinescu
considera ca Arghezi a surprins in aceasta metafora germinatia
eternal si enorma. Munca, truda rodesc facand saltul din
material in spiritual. Arghezi isi mitologizeaza propriul trecut,
transfigurand sensibilul. Prin urmare, se poate vorbi de o
estetica a transfigurarii, dar si una a revelarii pentru ca
transfigurarea sensibilului face posibila revelarea harului.
Bube, mucegaiuri, noroi, Arghez aduce in literature noastra
estetica uratului, astfel incat uratul artistic exprimat intra in sfera
artei. Aceasta viziune este de factura modernist ape linia lui
Baudelaire si implica si apelul la categoriile negative. Aceasta
ide poetica testamentara se va realiza plenar in volumul Flori
de mucigai. Astfel, la Arghezi originalitatea inseamna
anormalitate, element prin care se inscrie in Structura liricii
moderne a lui Hugo Friedrich.

Biciul rabdat se intoarce in cuvinte/Si izbaveste-ncet


pedepsitor/Odrasla vie-a crimei tuturor- functie sociala a artei,
o imagine alegorica vizand rolul de katarsis a poeziei. De
remarcat ambiguitatea constitutive a textului element modern,
sustinut de ambiguitatea finala robul a scris-o, Domnul o
citeste-in maniera modernista, creatorul se cnsidera robul
cititorului, creatia incetand sa mai apartina autorului dupa ce
acesta a terminat-o. Prin urmare, canonul modernist este definit
de tendinta scriitorului de a defini modernismul incepand odata
cu constiinta de sine a creatorului modern.
Materialitatea limbajului- confera forta ideii poetice si
asintaxismul (consta in distorsionarea sintaxei firesti pentru a
atrage atentia asupra ambiguitatilor) sunt tehnici specifice
modernismului.
Un element inedit consta in valorificarea diverselor straturi
lexicale: arhaisme (prisov), regionalisme (gramadii), cuvinte si
expresii populare (pe branci).
Poemul este construit in cinci strofe polimorfe , ritmuri
variabile, dar se conserva rima imperecheata, un element
traditional.
In concluzie, Testament este o arta poetica modernista pentru
ca gestul mestesugarului primeaza slova faurita fiind rodul
mestesugului. Poezia apartine modernismului prin prezentarea
raporturilor dintre inspiratia si tehnica poetica, transfigurarea
socialului in estetic, ambiguitate, apelul lla estetica uratului. Prn
conservarea de elemente traditionaliste, lirismul sau poate fi
considerat unul de sinteza.