Testament de Tudor Arghezi

Revendicat in aceasi masura de clasicii traditionalisti si de modernisiti

(opera sa prezentand particularitati ale ambelor curente literare), Tudor
Arghezi apartine conform parerii majoritatii , ultimei manifestari. El este
un innoitor al limbajului poetic, prin incalcarea conventiilor si a regulilor.
Este intemeietorul “esteticii uratului” in literature romana, dupa modelul
lui Charles Boudelaire, din literature franceza. Pentru Arghezi, creatia
literara este un joc de cuvinte gasite cu rabdare si truda, imbinand
elemnte contrastante.
Modernismul desemneaza miscarea artistica fundamentala pe un
program teoretic in care sunt inglobate elemente de modernitate. Istoric,
pe plan European, aceasta, aceasta orientare estetica s-a manifestat in a
doua jumatate a secolului al XIX – lea si prima parte a secolului XX – lea in
sens larg. Modernismul este un curent (o tendinta) in arta si literatura
secolului al XX – lea, caracterizat prin negarea traditiei si impunerea unor
principii de creatie. In felul acesta, modernismul include curente artistice
novatoare precum: simbolismul, expresionismul, dadaismul, supra
realismul.
Modernismul ecletic a rezultat din amestecarea optiunilor ideologice
traditionale cu unele modern, in care in care sub aspect formal apare sub
o prozodie clasica, cum este in cazul poeziei lui Tudor Arghezi.
“Testament” este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile
convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul
artistului in societate.
Este o arta poetica prin transfigurarea socialului in estetic, estetica
uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica. In “Testament”,
poetul este prezentat ca un mestesugar al cuvintelor, poezia presupunand
truda creatorului: “Si framantate mii de saptamani Facui din ele muguri
si coroane”.
Creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine sugerate de metafora
“slova de foc”, cat si al tehnicii poetice, redate de metafora “slova
faurita”.
Tema poeziei este creatia literara in ipostaza de mestesug, lasata
mostenire unui fiu spiritual/imaginar prin aceasta tema poezia este o
arta poetica.
Imaginarul poetic arghezian se fundamentraza pe trairile eului liric si
contureaza profilul amplu al actului creatiei, care este prezentat ca o
intoarcere a sinelui catre origini. Realitatea este transfigurata si purificata
prin intermediul artei manifestate intr-un stil original.
Definitia cartii este reprezentat prin monologul adresat de un tata unui fiu
spiritual. Termenul de “carte” inseamna “treapta” , “hrisovul cel dintai”,
“Dumnezeu de piatra”, “hotar inalt”. Se regasesc sursele de inspiratie din
aceasta arta poetica (experienta inaintasilor, suferinta si umilinta
limbajului comun, uratul) dar si rolul de justitiar ca expresie de sine a
poporului (prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza, devinde
indreptar moral si dobandeste vesnicie).
Titlul semnifica intreaga opera a unui artist care este lasata ca mostenire
spirituala generatiilor viitoare. Arghezi continua traditia scriitorilor
pasoptisti, aparand in ipostaza de poeta vates, adica poetul profet. Poetul
este un Mesia care isi asuma rolul de a scrie o carte. Eul liric sintetizeaza
toate cantecele care exista virtual in fiecare din noi.
Din punct de vedere structural titlul are 9 sunete (6 consoane si 3 vocale,
vocalele fiind captive intre consoane ca si scriitorul in societatea in care
traieste). Incepe cu “t” si se termina cu aceasi consoana, aceasta litera
fiind asociata visual cu crucea, simbol mortual.
Figurile semantice sunt puse in relatie ca o conceptie noua, moderna,
privind poezia, resursele si misiunea poetului. Materialitatea imaginilor
artistice se realizeaza prin fantezia metaforica rezultand asocieri
semantice surprinzatoare.
 Comparatia inedita – “Imperecheate-n carte, se marita ca fierul cald
imbratisat in cleste”
  Epitetul rar – “seara razvratita” , “dulcea lui putere” , “torcand
usure”
 Oximoronul – “Veninul strans l-am preschimbat in miere”
Truditor al cuvintelor, poetul realizeaza o creatie artistica atat ca produs al
inspiratiei divine, cat si al tehnicii poetice. Imaginarul liric arghezian este
unul inedit care infatiseaza o viziune despre misiunea poetului intr-o
maniera care-l particularizeaza.