“Testament”

Tudor Arghezi

“Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica interbelica, situata

la confluenta dintre clasic si modern, ilustrand astfel sintagma modernism
eclectic. Face parte din seria artelor poetice interbelice alături de “Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga si “Joc secund” de Ion
Barbu.

Poezia apartine epocii interbelice fiind publicata in anul 1927 in

volumul de debut “Cuvinte potrivite”. Fiind asezata in fruntea volumului pe
care il defineste in totalitate, acesta devine text programatic.

In perioada interbelica, literatura romana se caracteriza prin

coexistenta a doua orientari culturale, modernismul si traditionalismul. In
cadrul liricii, unii poeti erau adepti ai modernismului (Lucian Blaga, Ion
Barbu), iar altii ai traditionalismului (Vasile Voiculescu). Poezia argheziana
reprezinta un caz particular care imbina elementele moderniste si cele
traditionaliste.

“Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica deoarece in calitate

de text programatic, ilustraza crezul artistic arghezian. Astfel cu ajutorul
mijloacelor artistice, Arghezi isi exprima conceptia despre poezie si despre
raportul poet-creatie-cititor.

Arta poetica argheziana imbina elemente moderniste si traditionaliste.

Aparenta textului la modernism se exprima prin cultivarea esteticii uratului
(“Din bube, mucigaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi”) si prin
ambiguitatea limbajului poetic care consta in prezenta metaforelor inedite.
Caracterul traditionalist este dat de conservarea rimei imperecheate si
folosirea lexicului variat prin valorificarea registrelor stilistice (arhaisme,
regionalisme, cuvinte populare, termeni religiosi)

Fiind o arta poetica, “Testament” de Tudor Arghezi ilustreaza

conceptia sa despre arta si despre rolul artistului. Tema principala este
creatia, poezia lui arghezi ilustrand o problematica sociala specifica lirici
moderne (transfigurarea socialului in estetic si estetica uratului). In
conceptia lui Arghezii, actul creator este un proces indelungat si trudnic,
poetul fiind prezentat in ipostaza unui mestesugar de cuvinte (“Eu am ivit
cuvinte potrivite./ Si framantate mii de saptamani/ Le-am prefacut in versuri
si icoane”).

La nivel morfologic, titlul poeziei argheziene este alcatuit dintr-un

substantiv comun, simplu, forma nearticulata a acestuia justificand prezenta
metaforei si, implicit, ambiguitatea limbajului ca element de modernitate.

Din punct de vedere stilistic, cuvantul titlu este motivul principal care
anticipeaza tema creatiei, mostenire spirituala. Sensul denotativ al
cuvantului este acela de act juridic prin care o persoana isi lasa drept
mostenire bunurile materiale, insa poezia valorifica sensul conotativ. Astfel
poezie este mostenirea spirituala pe care poetul o lasa urmarsilor cititori.

In poezia lui Arghezi regasim lirismul de tip subiectiv, acesta avand

forma ului monolog adresat. Un prim argument care justifica tipul de lirism
este prezenta eului liric identificata prin marci lexico-gramaticale: daca
persoana I singular desemneaza vocea poetului, eul liric are forme de
persoana I plural (sa schimbam, noastra).

In concluzie, textul arghezian “Testament” este o arta poetica

interbelica de sinteza care