TESTAMENT de Tudor Arghezi

Poezia „Testament” deschide volumul de debut al lui Arghezi din 1927. Titlul acestui
volum, „Cuvinte potrivite”, provine dintr-o sintagmă din această poezie: „Din graiul lor cu-
ndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite”. Situarea poeziei la începutul volumului
evidențiază funcția programatică pe care i-o conferă autorul.

Poezia „Testament” este o artă poetică, adică o creație în versuri, care exprimă concepția
autorului despre poezie și despre misiunea poetului. Arte poetice au scris, printre alții,
Horațiu, în literatura Antichității romane, Boileau în clasicismul francez, Verlaine în
simbolism, iar în literatura română, M. Eminescu („Epigonii”, „Criticilor mei”), G. Coșbuc
(„Poetul”), O.Goga („Rugăciune”), L.Blaga („Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”).

Creația lui Arghezi a fost realizată într-un interval de aproape 70 de ani, acoperind
întreaga primă jumătate a secolului al XX-lea și aparținând unui modernism care valorifică
și tradiția, dar în forme originale. Arghezi este considerat de unii critici (de exemplu, de
M.Ralea) creatorul care a declanșat cea mai mare revoluție a limbajului poetic românesc,
după aceea produsă de M.Eminescu.

Poezia „Testament” se încadrează în modernism prin estetica urâtului, prin valorificarea

lirică a unor cuvinte și expresii pe care poezia tradițională nu le accepta, prin asocieri
inedite de imagini și prin structură, fiind alcătuită din strofe de dimensiuni inegale.

Titlul „Testament” semnifică moștenirea spirituală pe care o lasă poetul unui fiu spiritual.
Cu același sens, apare acest titlu și la Ienăchiță Văcărescu, unul dintre primii poeți culți din
literatura română, care lăsa urmașilor săi Văcărești, ca moștenire, „creșterea limbii
românești / Și-a patriei cinstire”. În literatura universală, titlul „Testament” apare la poetul
francez Villon, din creația căruia Arghezi a tradus.

Poezia „Testament” are forma unui monolog liric adresat, persoana a doua singular
indicându-l pe fiul spiritual căruia poetul îi transmite moștenirea.

Sursa: ebacalaureat