Testament

de Tudor Arghezi

• Viziunea despre lume intr-o poezie modernista •

Tudor Arghezi este un scriitor roman cunoscut pentru ca a contribuit la
dezvoltarea liricii romanești sub influenta baudelairianismului. Acesta a scris,
printre altele, pamflete, teatru, proza, precum și literatura pentru copii.
Poezia "Testament" de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice
modern ale literaturii romane. Poezia este publicata în volumul "Cuvinte potrivite"
și are rol de program literar. Elementele moderniste ale poeziei sunt: estetica
uratului, limbajul metaforic și inovatiile prozodice.
Titlul vrea să sugereze mesajul , tradiţia, moştenirea spirituală, pe care o
generaţie o lasă altei generaţii. El semnifică treapta pe care o urcă poetul după un
lung trecut de trudă şi suferinţă al generaţiilor. „Testament” este nu numai limbajul
sacru al omenirii, dar şi cel dator să realizeze comunicarea intre generaţii care nu
se vor intâlni niciodată altfel. El impleteşte problema prototipului uman cu mitul
morţii, cu ritualul naţional.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata
ca mostenire unui fiu spiritual - îmbrăcând forma unei ”cărți”. Textul poetic fiind
conceput ca un monolog al eroului literar.
„Testament” este o meditaţie, deoarece este o specie a genului liric care
exprimă, cu mijloace artistice, reflecţii asupra existenţei. Accentul se pune pe
sentimente şi lirismul se imbină cu reflecţia filozofică. Autorul este – in acelaşi
timp – poet şi filozof. Este utilizată pe larg antiteza, iar tema este dezvoltată de
Tudor Arghezi printr-o continuă căutare a unei definiţii poetice a conceptelor de
poet şi poezie. Sunt prezente câteva prototipuri: Părintele (poetul), Fiul (cititorul),
Străbunul, Dumnezeu, Stăpînul, Domniţa , realizaţi printr-o tipizare simbolică.
Opera ”Testament” - este o artă poetică modernă, pentru că prezintă o triplă
problematică, specifică liricii moderne: transfigurarea socialului în artistic, estetica
urâtului şi raportul dintre inspirație și actul de creație.
Compoziţional, poezia are trei secvenţe poetice, prima sugerând legătura dintre
poet şi urmaşi, a doua prezintă rolul estetic şi social al poeziei, iar a treia secvenţă
conţine definirea operei artistice.
 Prin vocativul ”fiule”, poetul intelege o intreaga generatie de tineri care are
datoria de a prelua aceasta zestre culturala, ”cartea” devenind treapta dintre
generații.
Poetul este un căutător, un deschizător de drumuri , iar poezia este o cale, un
drum, o treaptă: „Prin râpi şi gropi adînci,/ Suite de bătrînii mei pe brînci”.
Poetul este un centru al universului, poezia este o sinteză intre conţinut şi
formă: „Slova de foc şi slova făurită/ Împărechiate-n carte se mărită”.
Arghezi introduce în literatura română estetica urâtului, concept pe care îl
preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Prin unicul său volum de po-
ezie, Florile răului, Baudelaire lărgeşte conceptul de frumos, integrându-i
înţelegerea răului, a urâtului. Arghezi, la rândul lui, consideră că orice aspect al
realităţii, indiferent că este frumos sau urât, sublim sau grotesc, poate constitui
material poetic: „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri
noi.”