Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale

literaturii romane din perioada interbelica, alturi de Eu nu strivesc corola de

minuni a lumii de Lucian Blaga si Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezata
in fruntea primului volum arghezian , Cuvinte potrivite ( 1927)) si are rol
de program literar.
Este o arta poetica,deoarece autorul i exprima propriile convingeri despre arta
literara , despre menirea literaturii , despre rolul artistului n societate.
Tema poeziei o reprezinta creaia literara n ipostaza de meteug , creaie lsata
ca motenire unui fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat
de tata unui fui spiritual cruia ii este lsata drept unica motenire "cartea",
metonimie care desemneaz opera literara.Discursul liric avnd un caracter
adresat , lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetica transmisa in mod
direct si prin mrcile subiectivitii: pronumele personale la persoana I si a II-a
singular.
Titlul poeziei are o dubla accepie: una denotativa si alta conotativa. In sens
propriu , cuvantul-titlu desemneaz un act juridic ntocmit de o persoana prin care
aceasta isi exprima dorintele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dupa moarte,iar in sensul
conotativ , termenul desemneaza faptul ca creatia argheziana devine o motenire
spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri , nclcare
regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este
organizat sub format unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu,
intre strabuni si urmasi , intre rob si Domn .
Metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind unelement de
recurenta.Termenul "Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei ,
"treapta", punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala-"hrisovul
cel dintai".
Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual , contine
ideea mostenirii spirituale , "un nume adunat pe-o carte".
Metafora "seara razvratita" face trimitiere la trecutul zbuciumat al strmoilor ,
care se leaga de generaiile viitoare , prin "carte", creaia poetica , treapta a
prezentului. Enumeratia "rapi si gropi adanci", ca si versul urmator "suite de
batranii mei pe branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor
strabatut de inaintasi.
In strofa a doua, "cartea" , este numita "hrisovul vostru cel dintai" cartea de
capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea unui
document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al suferintei
stramosilor. "Sapa" unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine "condei" ,
unealta de scris , iar "brazda" devine"calimara" . Poetul aplica aceeai truda
transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un nscocitor,
care transforma"graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", in "cuvinte potrivite", metafora
ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.

In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa

forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din versurile:"Veninul strans l-am
preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere".
Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile , dar si sa
stigmatizeze raul din jur avand functie moralizatoare.
In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca
durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie.
Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului, concept pe care il preia
de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi , la randul lui, considera ca orice
aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc , poate
constitui material poetic:"Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si
preturi noi".
Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei naintailor.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza , arta contemplativa "Domnita","pierde"
in favoarea mestesugului poetic "Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in
cartea mea"
Poezia este atat rezultatul inspiratiei , al harului divin "slova de foc " , cat si
rezultatul mestesugului , al trudei poetice "slova faurita".
Conditia poetului este redata in versul "Robula scris-o ,Domnul o citeste" , artisul
este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului "Domnul".La
nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care
dobandesc valente estetice , potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului
arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri
surprinzatoare:arhaisme , neologisme , regionalisme , termeni religiosi,cuvinte si
expresii populare.
La nivel stilistic asocierile semantice surprinzatoare ; inoirea metaforei , epitetul rar
, oximoronul.
Opera literara testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca
poetul devine , in concepia lui Arghezi , un nascocitor iar poezia presupune
mestesugul , truda creatorului. Pe de alta parte , creatia artistica este atat produsul
inspiratiei divine , cat si al tehnicii poetica . Un alt argument in favoarea
modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana , prin
aceasta creatie literara , estetica uratului , arta devenind un mijloc de reflectare a
complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului.
a) Testament este o ars poetica, fiindc n ea sunt concentrate principalele idei estetice, mesajul, conceptele
de poet i poezie.
Titlul vrea s sugereze mesajul, tradiia, motenirea spiritual, pe care o generaie o las altei generaii.
Literar, aceast idee a fost pus n circulaie de Ienchi Vcrescu i exprim sentimentul patriotic al unei
generaii. Aceast tradiie de literatur encomiastic era reprezentat n Muntenia de scriitori ca: Dimitrie
Bolintineanu (Muma lui tefan cel Mare),NicolaeBlcescu (Istoria romnilor sub Mihai-voievod
Viteazul), Grigore Alexandrescu (Umbra lui Mircea. La Cozia). Acest filon encomiastic al literaturii de

specific naional va fi continuat de Tudor Arghezi n:Prinul, Vod epe, Iosif al Ungro- Vlahiei, Mnstire,
Psalmi.
Prelund sensul didactic al literaturii pe linia lui Neagoe Basarab, care, n nvturile lui Neagoe Basarab
ctre fiul su Teodosie, ddea fiului su regulile de comportament ale unui principe, Tudor Arghezi vrea s
fac acelai lucru i de aici sensul versului: Cartea mea-i, fiule, o treapt. Cum sensul fundamental al
literaturii este s construiasc modele i s ofere aceste modele spirituale, prototipuri umane, Arghezi ofer,
n Cntare omului, o imagine a prototipului homo faber, nNscocitorul i homo sapiens, n Cel ce gndete
singur. Acest sens al cutrilor sale l gsim n versurile: Am luat cenua morilor din vatr/i am fcut-o
Dumnezeu de piatr, adic substituie realizat de umanism, omul ca centru al universului n locul lui
Dumnezeu. El mpletete astfel problema prototipului uman cu mitul morii, cu ritualul de incinerare, pe
care-1 practicau arienii i uneori romanii, spre a sugera unele elemente ale specificului naional, dar i
mpietrirea sa luntric.
b) Tema poetul i poezia este dezvoltat de Tudor Arghezi printr-o continu cutare a unei definiii poetice a
conceptelor de poet i poezie.
Poetul este un cuttor, un deschiztor de drumuri, un lampadofor, iar poezia este o cale, un drum, o
treapt: Prin rpi i gropi adnci, / Suite de btrnii mei pe brnci.
Poetul este o abstracie care prinde via, poezia este viaa care se abstractizeaz, devenind ideal
naional: Am luat cenua morilor din vatr / i am fcut-o Dumnezeu de piatr.
Poetul este un militant al ideii, un ideolog, poezia este o arm ideologic: Pe care ascultnd-o a jucat /
Stpnul, ca un ap njunghiat.
Poetul este o contiin social, poezia are un mesaj social-uman: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite /
Eu am ivit cuvinte potrivite.
Poetul este un romantic, iar poezia are un mesaj romantic, nonconformist: Din bube, mucegaiuri i noroi
/Iscat-am frumusei i preuri noi, deci o estetic a urtului, pe care au adus-o romanticii prin Victor Hugo.
Poetul este un centru al universului, poezia este o sintez ntre coninut i form: Slova de foc i slova
furit / mprechiate-n carte se mrit.
Poetul are un rol mesianic, iar poezia este o restaurare a omului i a universului: Le-am prefcut n visuri in icoane. /Fcui din zdrene muguri i coroane.
Poetul este un depozitar al datinii, iar poezia un testament spiritual al unui popor: Nu-i voi lsa drept
bunuri, dup moarte, /Dect un nume adunat pe-o carte .
Poetul este un tribun al poporului, poezia este mesajul su: Durerea noastr surd i amar / O grmdii
pe-o singur vioar.

Poetul este o contiin a epocii, poezia o emanaie a conflictului dintre poet i contiina social:ntins
lene pe canapea / Domnia sufer n cartea mea.
c) Programul estetic al lui Tudor Arghezi este alctuit din elemente realiste, romantice, simboliste i
expresioniste.
Elementele realiste constau n prezena unor eroi tipici n mprejurri tipice. Astfel, tipul stpnul, sugerat
prin versul: Stpnul, ca un ap njunghiateste dezvoltat n ciclul 1907-peizaje, sub forma personajului
Coconu Alecu, arivist brutal: Pe-Alecu Iliescu partidul liberal / L-a pus pe Olt mai mare i, uns pe cinci
judee, sau prin personajul din poezia cu acelai titlu, Duduia. Conflictul social, sugerat prin
versul: Biciulrbdatse-ntoarce n cuvinte, este apoi motiv pentru tot ciclul 907-peizaje, dar i n Flori de
mucigai. Aderena la realism a lui Tudor Arghezi este exprimat deplin prin translaia de la o concepie vag
religioas despre lume din Psalmi, Duhovniceasc, la o concepie materialist dialectic n Cntare
omului, unde nu Dumnezeu, ci omul devine centru al universului, aa cum o prefigureaz n Testament.
Elementele romantice le gsim n refugiul, evaziunea n trecutul istoric sugerate prin cuvntul hrisov, prin
evaziunea n natur sugerat prin expresii ca: Ieit la lumin din pdure, apoi prin prezena structurilor
afective: Durerea noastr surd i amar, rodul durerii, zace mnia; prin folosirea contrastului ca
procedeu romantic: Slova de foc i slova furit;prin atitudinea contestatar i nonconformist: Pe care
ascultnd-o a jucat / Stpnul, ca un ap njunghiat;prin estetica urtului: Din bube, mucegaiuri i noroi.
Elementele clasiciste sunt sugerate prin caracterul moralizator: piscul datoriei tale, prin caracterul
didactic: Cartea mea-i, fiule, o treapt, prin simbolurile muzicale, care conin armonia i echilibrul: O
grmdii pe-o singur vioar.
Elementele simboliste se fac simite printr-o prezen a conceptului de coresponden dintre microcosmos i
macrocosmos: Robul a scris-o, Domnul o citete; prin utilizarea simbolurilor sugestive: Am luat cenua
morilor din vatr/i am fcut-o Dumnezeu de piatr; prin cosmicizarea sugerat: i dnd n vrf, ca un
ciorchin de negi, /Rodul durerii de vecii ntregi.
Elementele expresioniste constau n faptul c tema, eroii, conflictul, subiectul au n vedere un proces de
cunoatere: Fr-a cunoate Cartea mea-i, fiule, o treapt, Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte; precum
i n cutarea unor valori de arhetip: Robul a scris-o, Domnul o citete, Domnia sufer n cartea mea.
Unitatea acestor elemente este dat de dorina lui Tudor Arghezi de a implica poetul i poezia ntr-un proces
de restaurare a omului i a universului degradat, ceea ce constituie influena gndirii dogmatice ortodoxe
asupra creaiei sale. El caut s descopere valoarea n faptul, obiectul, omul degradat, blamat, comun. De aici
cultivarea urtului i grotescului, pe care le preia de la Victor Hugo i Baudelaire.
d) Temele i motivele universului arghezian sunt sugerate prin expresii caracteristice pentru stilul lui Tudor
Arghezi.

Motivul mitic din expresia Dumnezeu de piatrdevine tem n Psalm: Trimite, Doamne, semnul
deprtrii, / Din cnd n cnd, cte un pui de nger; n Belug: Cci Dumnezeu, pind apropiat; ntre
dou nopi: i-n pisc plngea Iisus i primete mereu alte valori.
Motivul statuia din expresia Dumnezeu de piatr l regsim n In viere: Tiparele statuii s-au
pierdut, n Arheologie: n care dorm statui lng statui, n Belug. Par, el de bronz i vitele-ide
piatr, fiindc statuia reflect mpietrirea eu-lui arghezian.
Motivul oseminte din osemintele vrsate-n mine, cu sens de cruce a neamului purtat de poet,
devine: cenua morilor din vatrcu sens de idealuri naionale; apoi n sufletul, bolnav de oseminte din
ntoarcere n rn are sens de datini, tradiii, iar n Dor dur avem: Fiecare os m doare, adic esena
fiinei.
Motivul timpul, afirmat n versul: i frmntate mii de sptmnieste dezvoltat permanent n forme
variate: La nesfrit, ca dintr-un vrf de caierca n Belug sau Viaa vecieica n Heruvim bolnav.
Motivul prototipul uman este expus sub forma unei cutri n: Prinul, Portret, Belug, Vod epe,pentru ca
s prseasc apoi aceast cutare n trecut i s vin n viaa social, unde gsete eroi ca Patru al Catrincii
din 1907 peizaje, sau s se transforme n voci ideologice ca n scenariile Dalila, Focul i lumina.
n Testament sunt prezente cteva prototipuri: Printele (poetul), Fiul (cititorul), Strbunul, Dumnezeu,
Stpnul, Domnia, realizai printr-o tipizare simbolic. Mai apoi vom gsi prototipulhomo faberm
Nscocitorul i homo sapiensm. Cel ce gndete singur. Motivul homo sapiens este punctul de generare al
motivelor: steaua (La stele), fecioara (Mitzura), durerii (durerea noastr),vioara (pe-o singur
vioar), pasrea, cheia.
Motivul fecioara nu apare ca la tefan Petic (Fecioara n alb)sau ca la Dimitrie Anghel doar sugerat (O
mn alb de fantasm), ci printr-o tipizare simbolic de la Cntec de adormit, Mitzura pn
la Dalila. n Testament devine: Domnia sufer n cartea mea.
Motivul pomului asociaz corespondena: Copacu-ntreg tresare i se-ndoaie / Cu toate rdcinile deodat
ca n Pia. n Testament, motivul l gsim n versurile: ,, E-ndreptirea ramurei obscure /Ieit la lumin din
pdure . n Niciodat toamna devine un element de peisaj: Norilor copacii le urzesc brocarte, iar
n Descntec are o proiecie cosmic: i muguri i ciorchini de stele.
Motivul steaua sugereaz destinul, aspiraia, cosmicizarea, corespondena: tiu c steaua noastr, ager-n
Trie, / Crete i ateapt-n scripc s-o scobor. Steaua se mpletete cu alte simboluri, crend un
context: Nalt candelabru, straj la hotare / Stele vin i se aprind pe rnd/n ramurile-ntinse pe altare, ca
n Psalm, iar n Heruvim bolnav motivul i pierde puterea: Stelele lui nu i le mai trimite / Ca nite
steaguri sfinte zugrvite.
Motivul durerii este cel mai important motiv liric al lui Arghezi. De aceea este singurul sentiment prezent
n Testament: Durerea noastr surd i amar, Rodul durerii de vecii ntregi. El este o esen a lumii ca

n poezia Dor dur: Lumea plnge de necazuri, este forma care exprim iubirea: Ce sufr mi se pare c-i
este de durere este esena vieii i de aceea se sfrete o dat cu ea ca n poezia Poart cernit:
Testament
de Tudor Arghezi
Poezie cu caracter programatic, Testament figureaz, n mod semnificativ, n fruntea ntiului volum de versuri, Cuvinte
potrivite, publicat de Tudor Arghezi n 1927 fiind "ars poetica" arghezian.
Poezia Testament sintetizeaz esena gndirii estetice argheziene. Ideea fundamental a poeziei este legtura
indisolubil, organic, statornicit ntre poet i strmoii lui, "ramur obscur", oameni simpli, "robi cu saricile pline de
osemintele vrsate-n mine". Fat de acetia T. Arghezi consider c are o datorie pe care trebuie s-o duc la ndeplinire.
De aceea, dup propria-i concepie, creaia sa trebuie neleas ca singura zestre lsat urmailor. Prima idee esenial
este aceea, c poetul a nlat prin arta sa cea dinti "treapt", i cea mai grea dup un lung trecut de trud i suferin al
generaiilor care l-au precedat. Urmaii lui au datoria s porneasc de aici i s urce cu ndejde ct mai sus, s mprtie
definitiv ntunericul n care i-au dus existena naintaii lor. Din "osemintele" i "cenua din vatr" a strmoilor poetul
face un "Dumnezeu de piatr", "Hotar nalt cu dou lumi pe poale/ Pzind n piscul datoriei tale". ntr-un fel subtil, arta
poetului capt un nou mod de militarism social n poezie, actul liric fiind transformat ntr-o rzbunare a neferintelor
strbunilor, cci n ea s-a strns veninul tuturor generaiilor dinaintea lui. Verbul poetic se-ntoarce acum ca un "bici", care
"izbvete-ncet, pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor". Finalul poeziei este edificator n acest sens: "Robul a scris-o,
Domnul o citete/ Fr a cunoate c-n adncul ei/ Zace mnia bunilor mei".
A doua idee esenial a poeziei este izvorul i natura artei, aa cum o concepe T Arghezi. Mai nti poetul mrturisete
foarte elocvent cum din "graiul cu-ndemnuri pentru vite" al strbunilor, s-au "ivit cuvinte potrivite". Aceasta indic sursa
principal a limbajului su poetic: limbajul popular i familial al truditorilor pe ogoare. Din acest "grai" poetul selecteaz
ns anumite cuvinte, care rspund mai bine condiiilor sale interioare i nzuinelor lui artistice, sugernd un mod anume
de existen: rpi, gropi adnci pe brnci, sudoare, bici, vite, plvani, ocar, sap, sarici, rbdat, durere, mnie, robi, adic
lumea srciei i a suferinei, a vieii n zdrene, sub blestemul mucegaiului, al bubelor i al noroiului, al ocrii i al biciului.
Poetul "frmnt" ns ndelung aceste cuvinte "mii de sptmni", fapt care corespunde unuia dintre principalele sale
principii n procesul creaiei: travaliul artistic intens i ndelungat, transfigurndu-le i conferindu-le valori estetice inedite.
Una din problemele artistice importante n gndirea poetului o constituie, n aceast poezie, estetica urtului. Poetul
recurge, pentru prima dat n lirica romneasc, la "zdrene" din care face "muguri i coroane", iar din "bube",
"mucegaiuri i noroi", isc "frumusei i preuri noi". Pentru aceasta T. Arghezi promoveaz ideea c n art nu exist
subiect urt sau frumos, c n art urtul nu are nici un sens, ci numai exprimarea artistic greit poate genera urtul,
numai tehnica artistic urt sau lipsa de talent pot duce la realizarea unei opere literare inestetice.
n antitez cu aceast zon lexical n care sunt surprini termeni ce dezvluie o realitate social mizer, cuvinte din
"graiul" cu ndemnuri pentru vite al poporului, se configureaz o alt zon lingvistic n poezie, de data aceasta constituit
din cuvinte care sugereaz domeniul artei, adic al lumii create prin transfigurarea materiei primare i ridicarea ei la o
nalt treapt artistic: icoane, muguri, coroane, miere, vioar, frumusei, preuri noi, etc. Cuvintele ncrcate de mari
potene stilistice i capaciti de plasticizare, cu un mare coeficient de materialitate, de concretee sunt parc dltuite n
piatr, parc scapr prin alturarea lor n versuri.
Esena tehnicii artistice argheziene const n mbinarea tradiiei cu inovaia, a "slovei de foc", cea inspirat cu "slova
furit", cea ndelung muncit.
n poezia Testament abund expresiile figurate, care nuaneaz i sporesc puterea de evocare a imaginilor, potennd
considerabil realitatea prezentat. Mulimea de metafore i simboluri fac ca poezia s dobndeasc mari reliefuri artistice
["seara rzvrtit care vine", "cartea mea fiule-i o treapt", "i leagne urmailor stpni", "Le-am prefcut n versuri i-n
icoane"]. Menionm de asemenea i asocierile inedite de cuvinte, ca n epitetele: "nume adunat", "sear rzvrtit",
"biciul rbdat" precum i unele comparaii care relev aceeai sfer de via a ndeletnicirilor aspre: "Ca fierul cald
mbriat n clete".
Sintaxa poetic arghezian se caracterizeaz prin aglomerarea complementelor i propoziiilor subordonate naintea

propoziiei principale: "n seara rzvrtit care vine/ De al strbunii mei pn la tine... / i care, tnr, s le urc.

Perioada literara
Perioada interbelica lanseaza in literatura romana o serie de poeti si scriitori care imbratiseaza
curentele moderne, aduse de schimbarea culturala si in spatiul autohton.

Autor
Considerat a doua mare personalitate poetica dupa Eminescu, Tudor Arghezi scrie o opera unica in
versuri si proza orientata pe o tematica diversa.

Teme argheziene
Cele patru mari teme ce se regasesc in opera poetica diversifica in subteme si ipostaze. Poezia
filozofica urmareste ca tema majora contradictia esentiala vazuta in ipostaza filozof. Subtemele
urmaresc: arta poetica (volumul Cuvinte potrivite 1928), confruntarea cu ideea de divin, poetul reusind
sa impuna 3 tendinte in raportul eul liric-divinitate, supunerea fata de D-zeu si condamnarea acestuia,
negarea (de ex. Psalmii arghezieni in nr de 16, unul singur, Psalmul de toamna abordand tema iubirii,
publicati majoritatea in volumu Cuvinte potrivite) si confruntarea cu ideea non-fiintei, a mortii, pe care
poetul o vede in dubla ipostaza: moartea ca un joc menit sa-i obisnuiasca pe copii cu ideea disparitiei
parintilor (de-a v-ati ascunselea) si moartea in sens radical, cea care duce la disparitia a tot
(duhovniceasca).
A doua mare tema este reprezentata de poezia sociala. Volumul reprezentativ in care se dezvolta
tehnica estetica a uratului, o prima tendinta a temei este Flori de mucigai (1931). Marile evenimente
sociale se regasesc in volumul (1907 Peisage), iar omul in evolutia sa este cantat in volumul Cantare
omului.
Poezia Iubirii ocupa un loc aparte in volumul versuri de seara. APar aici tendinte in abordarea temei:
iubita-vazuta in ipostaza casnica de sotie, stapana a universului exterior, dar nu si a inimii poetului, de
exemplu mireasa si iubita dorita, visata, dar refuzata in momentul implinirii acestuia (melancolia).
Un loc apare il ocupa tema jocului regasita in poezia ludica a boalei, faramei, poezie destinata atat celor
mici cat si adultilor (buruieni, martisoare, cantec de adormit Mitzura).

Elemente de modernism
Poezia argheziana se caracterizeaza prin urmatoarele elemente de modernism: poezia peste expresia
unei constiinte framantate, aflate in perpetua cautare, osciland intre stari contradictorii sau
incompatibile, tentatia absolutului , exista unor categorii negative: estetica uratului si crestinismului in
ruina, incalcarea conventiilor si a regulilor, libertatea absoluta a inspiratiei; poezia poate transfigura
artistic ale realitatii altadata respinse. Lumea marginalizata a hotilor sau a criminalilor ascunde un mesaj
optimist: mizeria sau pacatul nu distrul fondul de umanitate. Infatisarea pentru prima data in poezia

romana, implinirea prin iubirea de tip casnic si ipostaza femeii-sotie, limbajul poetic: ambiguitate,
expresivitate, magia limbaului si forta sa de sugestie se realizeaza prin schimbari esentiale la nivelul
lexical si sintactic. Limbajul socant aduce neasteptate asocieri lexicale de termeni argotici, religiosi,
arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale. Rolul poetului este de a potrivi cuvintele;
sparge tiparele topice si sintactice (se creeaza un nou limbaj poetic) fantezia metaforica provoaca o
coontaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile, innoiri prozodice (cultivarea versului liber sau
combinarea diversa a unor elemente ale prozodiei clasice).
Volumul publicat in 1927 Cuvinte potrivite cuprinde majoritar viziunea poetica asupra operei prin poezii
de tip arta poetica.

Ipoteza
Opera literara Testament apartine genului liric si este o arta poetica moderna, apartinand curentului
literar modernism.

Teorie
Arta poetica este un crez literar, arta de a scrie, prin care poetul isi trasmite conceptia sau viziunea
asupra universului poeziei si procesului de creatie.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care noul si
inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.

Explicarea titlului
Titlul operei Testament este un substantiv comun care, denotativ desemneaza un act, un document cu
valoare juridica prin care se lasa urmasilor o mostenire materiala. Sensul conotativ are doua interpretari:
poetul lasa urmasilor sai poeti valori spirituale cuprinse in intreaga sa creatie bazate pe existenta
generatiilor trecute si facand raport cu Biblia, facand raport intre Vechiul si Noul Testament, titlul face
referire la o invatatura Sfanta, de neatins ca si cea a apostolilor si proorocilor pentru invatacei.

Tema
Opera Testament se incadreaza in tematica mare filozofica, dazvoltand ca tema viziunea poetului
asupra creatiei, asupra procesului de creatie si asupra receptarii actului creator.

Motive literare
Poezia Testament are la baza un cuvant cheie ce devine un motiv literar central carte. Simbolistica
acesteia este de opera scrisa ingloband toate valorile morale, spirituale, religioase ale unor generatii.

Comentariu
Incipitul operei Testament este conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, contine
ideea mostenirii spirituale un nume adunat pe-o carte, care devine simbol al identitatii obtinute prin
cuvant.
Conditia poetului in Testament este concentrata in versul decat un nume adunat pe-o carte, iar poezia
apare ca bun spiritual. Metafora seara razvratita face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor care
se leaga de generatiile viitoare prin Carte.
Formula de adresare, vocativul fiule desemneaza un potential cititor, poetul identificandu-se, in mod
simbolic, cu un tata,cu un mentor al generatiilor vitioare. De asemenea, poetul se infatiseaza ca o veriga
in lantul temporal al generatiilor, carora, incepand cu fiul evocat in poem, le transmite mostenirea, opera
literara Cartea este o treapta in desavarsirea cunoasterii.
In a doua strofa, cartea este numita hrisovul vostru cel dintai, cartea urmasilor. Ideea legaturii
poetului cu stramosii este exprimata in metafora osemintelor varsate in sufletul acestuia, intr-o
contopire fara sfarsit.
In a treia strofa se concentreaza asupra transfomarii poeziei intr-o lume obiectuala. Astfel, sapa,
unealta folosita pentru a lucra pamantul devina condei, unealta de scris, iar brazda devine calimara,
munca poetului fiind numai ca material intrebuintat astfel decat a inaintasilor lui tarani. Ridicati la rangul
de creatori batranii sunt transformati, iar memoria lor (metafora cenusa mostilor de vatra) devine
Dumnezeu de piatra.
Strofa a patra debuteaza cu o confesiune liria Am luat oara si torcand usure/Am pus-o and sa-mbie,
cand sa-njure. Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile, dar si sa stigmatizeze
raul din jur. Prin intermediu trecutului, textul se sacralizeaza, iar opera literara capata o valoare
justitiara.
In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea, revolta sociala
sunt concentrate in poezie, simbolizata prin vioara, instrument mult mai reprezentativ pentru universul
taranesc. AIci apare tehnica uratului, Arghezi considerand ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este
frumos sau urat poate fi constituit in materia poetic Din bube.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplatia Domnita, pierde in favoarea mestesugului
poetic, fiind un rezultat.
Poetul surprinde pornind de la acest cuvant scrierea poeziei, urmarind relatie poet-inspiratie, poetmunca de creatie, poezie-cititor.

Poezia Testament se scrie conform poetului intr-un moment anume, o seara razvratita, in care se
simte cuprins de momentul profund al inspiratiei. El are la baza o intreaga generatie trecuta de la
strabunii mei pana la tine. Valoarea simbolica a operei argheziene este data de capacitatea ei de a fi o
baza in scrierea viitoarelor opere si in acelasi timp, o carte cu invatatura primordiala Cartea mea-i, fiule,
o treapta, Ea e hrisovul vostru cel dintai. Viitorul poet va remodela realitatea in poezie, folosind
tehnica moderna a esteticii uratului. Un prim pas il reprezinta schimbarea instrumentelor de munca,
unca fizica transformadu-se in munca spirituala si de creatie poetica Ca sa schimbam, acum, intaia
oara.

Estetica uratului
Estetica uratului in opera Testament se regaseste in mai multe versuri din poezie. Primele versuri in
care apare Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite. Poetul transofrma limbajul
urat in cuvinte care au inteleg si semnificatie deosebita. (de dezvoltat pe baza poeziei

Incipit si final
Legatura dintre incipit si final se realizeaza tocmai prin modul profund in care este abordata scrierea
operei. Poezia debuteaza astfel cu directa adresare catre cititor, fiu spiritual si continuator al tiparului
operei argheziene Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte.
Confesiunea lirica tradeaza intelepciunea creatorului si apropierea sufleteasca de generatiile urmatoare
de poeti. Daca opera valorifica mostenirea spirituala a generatiilor trecute, ea este scrisa de generatiile
viitoare de poeti ce nu vor schimba tehnica scrierii. Tehnica esteticii uratului impune astfel un permanent
contact intre cele trei momente temporale: inspiratia (trecutul) scrierea si munca de creatie (prezentul),
valorificarea muncii creatore in poezie (viitorul).
Finalul operei Testament arata esenta esteticii uratului si cele doua componente esentiale ale cartii, ale
poeziei Slova de foc si slova faurita/ Imperechiate-n carte se marita,/Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Slova de foc reprezinta patosul, impulsul, tot ceea ce regasit in forma primara il inspira pe un poet.
Slova are la baza Framantarea mii de saptamani a cuvintelor pentru a regasi perfectiunea formei si a
semnificatiei, devenind astfel cuvinte potrivite.

Ipostazele receptarii poeziei

Opera Testament este scrisa pentru a fi citita. Cele doua ipostaze ale recepetarii poeziei sunt suprinse
prin intermediul stapanului si al domnitei.
Cele doua ipostaze de cititor sunt cititorul insensibil, cel care se manifesta grotesc, neintelegand
mesajul operei si cititioarea ce ia parte afectiv la actul creatiei, simtind aceleasi sentimente precum
creatorul. Cele doua versuri finale fac legatura dintre poet, poezie si cititor Far-a stii ca-n adnacul

ei/Zace mania bunilor mei. Daca poetul este roba cuvintelor, robul cuvintelor, robul a scris-o, cititorul
este un simplu observator al operei finite pe care o interpreteaza sau nu estetic Domnul o citeste.

Limbajul artistic
La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice care dobandesc valente esteticii
uratului (de exemplu bube, mucegaiuri si noroi, ciorchin de negi). Ineditul limbajului arghezian
provine din valorificarea diferitelor straturi leicale in asocieri surprizatoare: arhaisme (hrisov),
regionalisme (gramadii) cuvinte si expresii populare(ropi, rapi pe branci, plavanii) termeni religiosi (cu
credinta, icoane, Dumnezeu), neologisme (obscur). Seriile antonomice cand sa-mbie, cand sa-njure
sugereaza diversele tonalitati ale creatiei poetice argheziene. Versul Facui din zdrente muguri si
coroane exprima ideea transfigurarii artistice a unor aspecte ale realitatii degradate sau efectul
expresiv al cuvintelor triviale (abiguitatea expresiei poetice). Metafora seara razvratita si a osamintelor
varsate face trimitere la sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.
La nivelor morfosintactic, sugestia trudei creatorului se realizeaza cu ajutorul disclocarii topice si
sintactice (de ex Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,/Rodul durerii de veci intregi).

Testament
De
Tudor Arghezi
Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne
ale literaturii romne din perioda interbelic.
Este o art poetic deoarece autorul i exprim propriile convingeri despre
arta literar, despre menirea literaturii, despre rolul artistului n societate.
Este o art poetic modern, pentru c n cadrul ei apare o tripl
problematic, specific liricii moderne:
transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul dintre
inspiraie i tehnica poetic.
Se poate vorbi despre o prezen a preocuprii argheziene de a formula
crezul poetic Testament, fiind prima dintre artele poetice publicate n diferite
volume: Flori de mucigai, Epigraf.
Tema poeziei o reprezint creaia literar in ipostaze de meteug, creaie
lsat ca motenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog
adresat de tat unui fiu spiritual cruia i este lsat drept unic motenire
cartea. Discursul liric avnd un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaz
prin atitudinea poetic transmis n mod direct i la nivelul expresiei prin mrcile
subiectivitii: pronume personnale, adjective posesive, verbe la pers I i a II-a
sg. n pozie eul liric apare n mai multe ipostaze: noi, eu, tatl- fiu.

Titlul poeziei are dou sensuri: unul denotativ i altulconotativ. n propriu

(denotativ), titlul desemneaz un act juridic ntocmit de o persoan prin care
aceasta i exprim dorinele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dup moarte, mai cu
seam n legtur cu transmiterea averii sale. n viziune religioas cuvntul face
trimitere la cele dou mari pri ale Bibliei, Vechiul Testament i Noul Testament,
n care sunt concentrate nvturile proorocilor i apostolilor adresate omenirii.
De aici deriv i sensul conotativ al termenului pe care l ntlnim n poezie. Astfel
creaia devine o motenire spiritual adresat urmailor- cititori sau viitorilor
truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat n ase strofe cu numr inegal de versuri,
nclcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul
liric este organizat sub forma unui monolog adresat/ dialog imaginar ntre tat i
fiu, ntre strbuni i urmai, ntre rob i Domn.
Metafora carte are un rol central n aceast art poetic, fiind un
element de recuren. Cartea/ creaia poetic i poetul/ creatorul, se afl n
strns legtur cu verbele la persoana I sg, avnd drept rol definirea metaforic
a actului de craie poetic, a rolului poetului- am ivit, am prefcut, fcui, luai,
am pus.
Incipitul, conceput ca o adresare direct a eului liric ctre un fiu spiritual,
conine ideea motenirii spirituale un nume-adunat pe-o carte, care devine
simbol al identitii obinute prin cuvnt. Condiia poetului este concentrat n
versul dect un nume-adunat pe-o carte, iar poezia apare ca un bun spiritual.
Formula de adresare, vocativul fiule desemneaz un potenial cititor, poetul
identificndu-se , n mod simbolic, cu un tat, cu un mentor al generaiilor
viitoare.

n a II-a strof cartea, creaia elaborat cu trud de poet, este

numita hrisovul vostru cel dinti, cartea de cpti a urmailor. Cartea hrisov,
are pentru generaiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni
Bibliei, sau unei mrturii istorice, un document al existenei i al suferinei
strmoilor Al robilor cu saricile pline/ De osemintele vrsate-n vine.
Ideea centrala din cea de-a doua strof este transformarea poeziei ntr-o
lume obiectual. Astfel sapa,unealt folosit pentru a lucra pmntul,
devine condei,unealt de scris, iar brazda devine climar, munca poetului fiind
numai ca material ntrebuinat, altfel dect a naintailor rani. n viziunea lui
Arghezi, prin art, cuvintele se metamorfozeaz, pstrndu-i ns forma
expresiv.
Strofa a IV-a debuteaz ca o confesiune liric. Poetul poate face ca
versurile lui s exprime imagini sensibile, dar i s stigmatizeze rul din jur s
njure, arta avnd funcie cathartic i n acelai timp moralizatoare. Prin
intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaz, devine ndreptar moral, iar opera
literar capt valoare justiiar.

n strofa a V-a apare ideea transfigurrii socialului n estetic, prin faptul c

durerea, revolta social sunt concentrate n poezie, sombolizat
prin vioara instrument mult mai reprezentativ pentru universul rnesc, dect
clasica liric.
Arghezi introduce n literatura romn estetica urtului, concept pe care l
preia de fa scriitorul francez Charles Baudelaire.
Prin versurile sale, Arghezi este un poet modern, potrivit opiniei lui Hugo
Friedrich.
De asemenea pentru Arghezi, poezia reprezint i un mijloc de rzbunare a
suferinei naintailor.
Ultima strof, evideniaz faptul c muza, arta contemplativ Domnia,
pierde n favoarea meteugului poetic.
Poezia este rezultatul meteugului, al trudei poetice, slava furit.
n concluzie, opera literar Testament de Tudor Arghezi este o art poetic
modern pentru c poetul devine n concepia lui Arghezi, un nscocitor, iar
poezia presupune meteugul, truda creatorului. Pe de alt parte, creaia artistic
este att produsul inspiraiei divinr ct i al tehnicii poetice. Un alt argument n
favoarea modernitii este faptul c Arghezi introduce n literatura romn, prin
aceast creaie literar, estetica urtului, arta devenind un mijloc de reflectare a
complexitii aspectelor existenei.

EU NU STIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o art poeticmodern,
alturi de Testament de Tudor Arghezi i Joc secund de Ion Barbu. Poezia deschide volumul de debut,
Poemele luminii i are rol de manifest literar. Dac Arghezi punea n centrul artei sale poetice problema
limbajului i a cuvintelor potrivite, Blaga accentueaz raportul dintre poet i lume i dintre poet i
creaie. n aceast poezie autorul face distincia ntre cele dou tipuri de cunoatere teoretizate n lucrarea
Cunoaterea luciferic (1933). Cunoaterea paradisiac este cunoaterea de tip raional, care reduce
misterul lumii prin intermediul logicii i al intelectului. n schimb, cunoaterea luciferic este bazat pe
intuiie, pe imaginaie, pe triri interioare, putnd fi echivalat cu o cunoatere de tip poetic. n creaia
autorului se observ n mod clar opiunea pentru al doilea tip de cunoatere.
n poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii rolul poetului nu este de a descifra tainele
lumii ci de a le potena prin trirea interioar i prin contemplarea formelor concrete prin care ele se
nfieaz. Rolul poeziei este acela ca, prin mit i simbol, elemente specifice imaginaiei, creatorul s
ptrund n tainele Universului, sporindu-le. Creaia este un mijlocitor ntre eu i lume care nu reduce ns
misterul cuvntului originar. Acest cuvnt poetic nu este folosit ns pentru a numi ci pentru a sugera.
Tema poeziei o reprezint atitudinea poetic n faa marilor taine ale Universului conform creia
cunoaterea lumii este posibil numai prin iubire, prin comunicare afectiv total. Poezia este scris sub
forma unei confesiuni lirice, n care Lucian Blaga adopt formula lirismului subiectiv, subliniat de
atitudinea poetic transmis n mod direct i prin mrcile lingvistice ale subiectivitii: pronumele
personale la persoana I singular: eu (care se repet de cinci ori pe parcursul poeziei), adjectivul posesiv
de persoana I: mea, verbele la persoana I: nu strivesc, nu ucid, ntnlesc, sporesc, mbogesc, iubesc.
Titlul include o metafor revelatorie, corola de minuni a lumii, care semnific ideea
cunoaterii luciferice. Corola de minuni a lumii, imagine a perfeciunii, a absolutului, prin ideea de cerc,
de ntreg, semnific misterele universale, iar rolul poetului este de a adnci taina.
Incipitul reia titlul poeziei, aflndu-se ntr-o relaie de sens cu versurile care ncheie arta
poetic: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii [...] cci eu iubesc / i flori i ochi i buze i morminte.

Faptul c aceast art poetic ncepe cu pronumele personal eu atrage atenia asupra ipostazei eului
liric, care este un eu stihial, exacerbat. nc din primul vers al poeziei se subliniaz poziia pe care o
adopt poetul n legtur cu misterele lumii, el refuznd s le cunoasc n mod raional, fapt exprimat prin
verbul la forma negativ nu strivesc. Ideea se menine pe parcursul operei prin intermediul altor verbe
semnificative: nu ucid, sporesc, mbogesc, iubesc.
Poezia este alctuit din trei secvene poetice, prima i ultima aflndu-se ntr-o relaie de
simetrie deoarece amndou descriu poziia poetului n legtur cu creaia i misterul. Se remarc ns i
relaia de opoziie dintre aceste dou secvene i a doua, care i include pe creatorii care se folosesc de
cunoaterea paradisiac (lumina altora).
Prima secven ofer o definiie a creaiei, poezia nsemnnd pentru Blaga intuirea n particular
(eu nu strivesc) a universalului, a misterului. De asemenea, este prezentat atitudinea poetic fa de
acest mister, exprimat prin verbele la forma negativ: nu strivesc, nu ucid. Eul liric refuz cunoaterea
paradisiac, raional (cu mintea) a misterului, care ar duce de fapt la dispariia acestuia. Drumul
creaiei pe care i-l alege este exprimat prin substantivul dublat de un adjectiv pronominal posesiv (care
exprim tocmai ideea de opiune): calea mea. Minunile corolei sunt descrise prin patru metafore-simbol,
care se refer la temele creaiei blagiene: n flori, n ochi, pe buze ori morminte. Florile simbolizeaz
viaa, efemeritatea, dar i frumosul, ochii cunoaterea, contemplarea poetic a lumii, buzele iubirea, dar
i rostirea poetic, iar mormintele moartea, eternitatea, dou teme care au fost asociate de toi poeii cu
misterul datorit imposibilitii de a le cunoate integral.
A doua secven este construit pe relaia de opoziie dintre opiunea poetului i opiunile
altor scriitori n ceea ce privete revelarea misterului. Aceast opoziie semnific de fapt antiteza dintre
cele dou tipuri de cunoatere, paradisiac i luciferic. Diferena dintre cele dou atitudini poetice este
redat la nivelul textului de ctre pronumele personal eu, adjectivul pronominal posesiv mea (lumina
mea) i adjectivul nehotrt altora (lumina altora).Metafora luminii, care este metafora central a
volumului Poemele luminii, simbolizeazcunoaterea. Cele dou tipuri de cunoatere sunt redate prin
asocierea acestor elemente de opoziie cu verbe sugestive care le pun i mai bine n eviden: Lumina
altora / sugrum vraja neptrunsului ascuns, n timp ce eul liric blagian sporete a lumii tain /
[...] nu micoreaz, ci tremurtoare / mrete i mai tare taina nopii. Elementele care in de mister,
de imaginarul poetic sunt sugerate de alte cuvinte-simbol, care fac parte din cmpul semantic al
misterului: neptrunsul ascuns (epitet metaforic, inversiune), adncimi de ntuneric (metafor), a
lumii tain, taina nopii (metafor), ntunecata zare (epitet, inversiune), largi fiori de sfnt mister
(epitete metaforice), ne-neles, ne-nelesuri i mai mari.
Crezul poetic este reluat n ultima secven, aflat n relaie de simetrie cu prima.
Finalul are un rol conclusiv ( folosirea conjunciei cci nu este ntmpltoare), n care poetul reia
imaginea corolei alctuit din elementele misterului poetic: cci eu iubesc / i flori i ochi i buze i
morminte. Cunoaterea poetic este att un act de contemplaie (aa cum reiese din ultimele dou
versuri ale celei de a doua secvene: se schimb-n ne-nelesuri i mai mari / sub ochii mei), ct i un
act de iubire: cci eu iubesc.

CONCLUZIE
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o art poetic modern deoarce se
pune problema relaiei dintre poet i lume i, mai ales, dintre poet i creaie. Creaia are rolul unui
intermediar ntre eu i lume. Actul poetic nu trebuie s reduc misterele lumii ci s le dea o nou
semnificaie, s le transforme n poezie prin intermediul cuvntului. La Blaga, ca i la ceilali scriitori
moderni, cuvntul poetic nu nseamn, nu numete lucrurile, ci le sugereaz, nu explic misterul
universal, ci l protejeaz prin transfigurare.
Un alt element modern al acestei arte poetice este prozodia: versurile au msuri diferite, se
anuleaz rima, folosindu-se versul liber.

Comentariu: Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de

minuni a lumii
Share 14 Tweet 4 2 Share 1.6K

Publicat de: noiscriem 9/07/2013 Categorie: comentarii, romana

a) Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o meditaie pe tema poetul i poezia, adic o ars poetica, o
poezie programatic, n care Lucian Blaga i expune programul estetic. Poetul este o contiin a
universului, iar poezia o emanaie a acestei contiine.
Cuvntul cheie al poeziei l constituie pronumele personal eu, reluat de cinci ori, spre a sublinia de
fiecare dat o alt ipostaz a eu-lui poetic, care genereaz o alt coordonat a universului poetic.
Prima ipostaz este a cii apofatice (negative) de apropiere i de unire prin cunoatere: Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii/i nu ucid/cu mintea tainele, ce le-ntlnesc/n calea mea /n flori, in ochi, pe buze
ori morminte.Cunoaterea prin negaie este considerat superioar cii catafatice prin afirmaie: eu cu
lumina mea sporesc a lumii tain. De aceea chiar cunoaterea prin afirmaie posed n ea taina.
Coordonata a treia este cunoaterea care genereaz, creeaz, a Marelui Anonim, a Neptrunsului (i
dat-a /un semn Neptrunsul. / S fie lumin!, Lumina), iar coordonata a patra este a cunoaterii prin
legea iubirii, cci eu iubesc /i flori i ochi i buze i morminte. La acestea se adaug cunoaterea
luciferic, adic discriminativ, care separ obiectul cunoaterii n dou: ntr-o parte care se arat i ntro parte care se ascunde. Obiectul cunoaterii luciferice este un mister, care pe de o parte se arat prin
semnele sale i pe de alt parte se ascunde dup semnele sale. Pomul cunoaterii binelui i rului, care a
determinat cderea lui Adam, este legea discriminrii, sugerat de ramurile copacului. Ea l-a separat pe
om de Dumnezeu. Anihilarea ei s-a fcut prin legea identitii, prin mprtirea cu trupul i sngele
Domnului, ca efect al Legii Iubirii, care genereaz legea armoniei i echilibrului. Conceptul de cunoatere
paradisiac este eronat: Prin cunoaterea paradisiac se statornicesc poziiile linititoare, momentele de
stabilitate vegetativ i orizonturile, care nu ndeamn dincolo de ele nsei, ale spiritului cunosctor.
Sunt sugerate aici ideile, care vor genera trilogia cunoaterii (Eonul dogmatic, Cenzura transcendent.
Marele Anonim). Influenat de ideile lui Oswald Spengler din
cartea Declinul occidentului, de gndirea upaniadic, de expresionismul german, Blaga consider
conceptul de cunoatere esenial pentru nelegerea omului, a lumii, pentru mntuire, pentru trirea prin
implicare a destinului.
Cunoaterea are o dimensiune a ceea ce este cunoscut, zona fanicului n terminologia lui Lucian Blaga,
iar

ceea

ce

este

necunoscut

formeaz zona

crypticului. ntre

ele

se

gsetecenzura

transcendent. Aceasta se deplaseaz n timpul procesului de cunoatere, dar mrindu-se zona

fanicului, zona crypticuluinu scade, ci crete: eu cu lumina mea sporesc a lumii tain. n partea cea
mai adnc a zonei crypticului se gsete Marele Anonim,numit aa pentru c Dumnezeu nu are, de
fapt, un nume, fiindc el nu poate fi cuprins n limitele unui cuvnt. El este fr limite. Cuvntul este o
form a creaiei, Dumnezeu este Creatorul i nu poate fi cuprins n dimensiunea creaiei: i tot ce-i neneles / se schimb-n ne-nelesuri i mai mari. El primete, n poezia urmtoare din ciclu,
denumireaNeptrunsul, fiindc nu poate fi nici neles, nici cunoscut. Se discut, deci, de patru modele
ale cunoaterii: catafatic, apofatic, discriminativ i generativ, simbolizate prin flori, ochi, buze,
morminte.
Poetul respinge cunoaterea obiectiv, raional, exprimat poetic prin lumina altora,adic prin categorii
noetice: legi, principii, concepte, simboluri, mituri, imagini, raporturi. Limitele unei astfel de cunoateri au

fost exprimate de Immanuel Kant n Critica raiunii purei deriv din felul sau calitatea categoriilor folosite.
Lucian Blaga depete, prin cunoaterea discriminativ i prin cunoaterea generativ, aceste limite i
sugereaz, prin simbolurileflori, ochi, buze, morminte, un spaiu infinit al cunoaterii. Ele sunt
situate la punctul de interferen dintre zona cripticului i zona fanicului, adic pe rolul cenzurii
transcendente. Cele patru modele de cunoatere, sugerate prin simbolurile flori, ochi, buze,
morminte, deschid, prin sugestii, valori ale conceptului de cunoatere: prin sensibilitate n planul estetic
al Frumosului, ca prin simbolul flori; prin logic sugerate prin ochi; prin valoarea cuvntului rostit de
buze; prin valorile destinului sugerate de simbolul morminte.
Poziia agnostic a lui Lucian Blaga, adic n esen lumea nu poate fi cunoscut, este sugerat prin
sintagme ca adncimi de ntuneric, sfnt mister, ntunecata zare. Acest proces nu este static, ci
dinamic, fiindc pe msur ce cunoatem, ne dm seama de limitele cunoaterii:i tot ce-i ne-neles /se
schimb-n ne-nelesuri i mai mari. Neptrunsul, adic Dumnezeu, prin legea iubirii, a generat lumea
rostind: S fie lumin!, aa cum o spune Lucian Blaga n poezia Lumina. De aceea i poetul, pentru a
genera universul poetic, trebuie s procedeze arhetipal: cci eu iubesc /i flori i ochi i buze i
morminte. O astfel de poziie este o situare pe planul esteticii expresioniste. Poetul este un arhetip,
poezia este un act arhetipal. Apoi tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de
cunoatere. Este realizat o cosmicizare prin asemnarea cu luna: i-ntocmai cum cu razele ei albe
luna\ o mpletire a realului cu fantasticul, un spectacol de ntuneric i lumin. Apoi mitul, simbolul,
metafora devin instrumente de cunoatere. Avem un drum n interior spre esena lumii i a universului,
sintetizat prin Marele Anonim. Se genereaz un conflict ideologic ntre cunoaterea obiectiv (lumea
altora) i cunoaterea subiectiv (lumea mea). Sensul artei i al cunoaterii este misterul universal. La
acest succint program expresionist se adaug elemente simboliste, clasiciste, realiste i romantice.
Sinteza blagian este expresionist.
Poezia este nucleul din care s-a generat trilogia cunoaterii, ca semn c intuiia poetului a dus la apariia
filosofului Blaga, iar filosoful Blaga a adncit nelegerea poetului Blaga. Aa s-a nscut poetul filosof, care
a devenit filosoful poet.
b) Corola de minuni a lumii este lumea mitului. Lucian Blaga afirm c, fr mit, nu exist poezie. Mitul
devine o categorie noetic, un instrument de cunoatere, un mod de a regenera cultura, spiritualitatea
romneasc. Ca replic la cartea lui Oswald
Spengler Declinul occidentului, n care acesta arat c decderea mitului a dus la criza spiritual i
cultural a lumii occidentale, el caut s reconstituie vatra mitic romneasc, prelund elemente de la
romani ca: Marea Trecere (n Marea Trecere), arborele mirific (Gorunul); de la traci: Zamolxis
(Zamolxis), Pan (Paii profetului), ursul (Ursul cu crini),vulturul (Amintire); de la arieni: Sfnta Lun (Cu
razele ei albe luna), Sfntul Soare (Coasta soarelui), Pmntul-Mum (Noi i pmntul), bradul (Cntecul
bradului),floarea (Bunavestire pentru floarea mrului), mitul Morii (Gndurile unui mort); din Biblie preia
motivele genezei (Lumina), a lui Adam i a Evei (Eva, Legend), Dumnezeu Tatl (Psalm),Domnul Iisus
Hristos (Flori de mac), Fecioara Maria (Biblic, n amintirea ranului zugrav);din tradiia cretin: Sfntul
Gheorghe (Drumul Sfntului), arhangheli {Ctre cititori). El creeaz, sau mai exact recreeaz, mitul Marele
Orb (De mn cu Marele Orb).

Asistm n poezia lui Lucian Blaga la o metamorfoz a mitului: clreul trac devine cuttorul, Sfntul
Gheorghe (Drumul Sfntului), calul devine capricornul (Unicornul i oceanul), miastr devine Pasrea
Sfnt, magii devin voievozii traci (Oaspei nepoftii),floarea mrului devine un simbol al Fecioarei
Maria (Bunavestire pentru floarea mrului),ursul pstreaz valori magice (Ursul cu crin), ngerul arde ca o
lumnare (Colind).
Lucian Blaga cultiv o interferen ntre motivul cretin i realitate, ca n poezia Biblic, unde Maica
Domnului are un comportament firesc de mam romnc de la ar. Asistm la o criz a lumii mitului, ca
n poezia Paradis n destrmare, care genereaz o Tristee metafizic. Poetul, sfiat de contradicii, este
asemnat cu Ioan Boteztorul (Ioan se sfie n pustie).
Mitul i afirm fora generatoare de imagini, sensuri, simboluri i teme, restructurnd i restructurndu-se
mereu. Lucian Blaga se definete ca poet filosof de factur mitic, spre deosebire de Mihail Eminescu,
caracterizat ca poet filosof de factur romantic, i de Ion Barbu, poet filosof de factur geometric.
c) Corola de minuni a lumii sugereaz eul poetic, de aceea cuvntul eu este reluat de cinci ori, fiindc
este centrul generator al universului poetic. El reia arhetipal modelul de genez al lumii i al omului.
Astfel, n poezia Pmntul, este sugerat geneza eu-lui biologic, iar n poezia Eva geneza vieii: i pe
sub glii i-am auzit / a inimii btaie zgomotoas. Acest nivel triete o restructurare, o sublimare: n zori
de zi a vrea s tiu i eu cenu {Noi i pmntul). Aceast evoluie a eu-lui cunoate o renatere sub
forma eu-lui afectiv: Pe buzele ei calde mi se nate sufletul, ca n poezia In lan. Acest eu afectiv
triete, la rndul su, o sublimare n poezia Tmie i fulgi: Fulgi moi i grai mi troienesc / n pace
lumea ca de scrum, sugernd o purificare, o trire n interior a valorilor conceptului de catharss: au
clipe de tmie i de in / curat.
Acest drum spre interior, ca o metamorfoz continu a mitului Pasarea Phnix, se continu sub forme tot
mai subtile de genez i sublimare ca etape n Marea Trecere.
Astfel, n poezia Ctre cititori, cuvintele devin lacrimi: cuvintele sunt lacrimile, se deschide un drum n
interiorul eului: Sufletul imi cade n adnc /alunecnd ca un inel. Simbolul inelului, preluat cu valori din
poezia Mioria (tras ca prin inel), sugereaz un fel de nunt n sine arhetipal.
Drumul acesta n sine se continu n poezia Un om s-apleac peste margine, unde asistm la depirea
unei limite interioare, ca o ieire din limitele sinelui individual: M-aplec peste margine: /nu tiu e-a
mrii / ori a bietului gnd?. Limita eului noetic se cere depit, fiindc intelectul nsui este o etap n
drumul interior, aa cum o red n poezia Ritmuri pentru nunile necesare, poetul Ion Barbu.
In poezia nviere de toate zilele, Lucian Blaga ne sugereaz o nou renatere, de data aceasta pe planul
contiinei de sine: Ochii mi se deschid umezi i sunt mpcat / ca fntnile din imperiul lutului.
Aceast

evoluie

simbolico-expresionist,

ca

un

drum

interior,

duce

spre Eutopia mndra

grdin, adic aa cum o sugereaz poetic Lucian Blaga, n Mirabila smn, spre constituirea i
descoperirea universului interior, eul fiind smna mirabil / ce-nchide n sine supreme puteri. Spre a
sugera simbolic acest lucru, poetul, n ipostaza de copil, intr, ca o smn ntre semine, n cada cu
gru. Seminele sunt simbolice i au culori, deci cunoateri diferite: boabele s i le-nchipui: glbii, sau

roii, verzi, sinilii, aurii, /cnd pure, cnd pestrie. Eul se ncarc cu o povar de ru, ducnd valorile
spirituale ale unui neam cntre, ale destinului naional.
d) Eu nu strivesc corola de minuni a lumii comport o discuie despre modelele creative blagiene, ca
esen a stilului, a actului de creaie.
Modelul metaforic blagian este structurat pe conceptul de cunoatere. Astfel, metaforacorola de minuni a
lumiisugereaz mitul, universul poetic, eul poetic, dar ofer i o imagine a modelului metaforic. Este un
model sintetic, expresionist, diferit de modelul popular dinMioria, alctuit pe raportul om-natur: picior
de plai, gur de rai. El va fi reluat sub forme tot mai variate: vifor nebun de lumin (Lumin), snii
grele de tceri, fulgi de-aram clipe de tmie (Tmie i fulgi), propunnd metafore unice, care
exprim etape, nuane ale cunoaterii.
Modelul simbolic este tot expresionist, fiindc este construit pe conceptul de cunoatere. Astfel,
simbolurile: flori, ochi, buze, morminte, lumina, luna sugereaz diferite moduri de existen,
de cunoatere, dar i modelul din care s-a generat trilogia cunoaterii. Simbolul Eutopia, din
poezia Mirabila smn, sugereaz acest drum n interiorul lumii eu-lui, spre a descoperi mndra
grdin a universului poetic, n interiorul modelului exist o evoluie de la simbolul corola la
simbolul smna, din Mirabila smn, care exprim un drum de la exterior la interior, de la form la
coninut, la esen.
Modelul metonimic este expresionist, fiindc este structurat pe etapele cunoaterii de sine, el sugernd
penetrarea: i tot ce-i neneles / se schimb-n nenelesuri i mai mari. El poate fi mpletit cu modelul
mitic ca n Moartea lui Pan din volumul Paii profetului. Btrnul zeu ncremeni fr de grai / n noaptea
cu cderi de stele / i tresri ndurerat/pianjenul s-a-ncretinat. El d densitate i originalitate textului
poetic: Atta linite-i n jur de-mi pare c aud/Cum se izbesc de geamuri razele de lun.
Modelul mitic este generator i sintetic, avnd rolul de a transfigura i a da o nou dimensiune
cunoaterii: aa mbogesc i eu ntunecata zare / cu largi fiori de sfnt mister. Mitul, devenit
instrument de cunoatere, este redimensionat expresionist: Duh vechi i cnt/mulcom subt tmpl, / i-i
schimb-n legend/tot ce se-ntmpl (Drumul Sfntului).Mitizarea devine un procedeu de construire a
imaginarului, ca structur a actului de creaie poetic: Cocoi apocaliptici tot strig, / tot strig din sate
romneti. /Fntnile nopii/deschid ochii i-ascult/ntunecatele veti. (Peisaj transcendent). El are uneori
rolul generator pentru celelalte modele. Astfel, n poezia Bunavestire pentru floarea mrului,gsim, n
structura metaforei floarea mrului, motivul Fecioarei Preacurate, care transform banala expresie ntr-o
metafor subtil. Modelele creative blagiene sunt o component a amprentei psihice. Ele ating nivelurile
inventiv, inovativ, emergent.

Read more at http://www.noiscriem.net/2013/09/comentariu-lucian-blaga-eu-nu-strivesc.html#qUpI7dmaL6BlTB1Q.99EU

NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMET -comentariu literarPoezia se situeaza in deschiderea volumului de debut al lui Lucian Blaga, "Poemele luminii", din 1919 si constituie "ars
poetica" ce va anticipa sistemul filozofic pe care il va realiza 15 ani mai tarziu."Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
este o mediatie filozofica cu profunde accente lirice, o confesiune elegiaca pe tema cunoasterii, care poate fi paradisiaca,
misterul fiind partial redus cu ajutorul logicii, al intelectului, al ratiunii si luciferica, ce potenteaza misterul, il reveleaza prin
trairile interioare, prin imaginatie si stare poetica.

Aceste idei poetice le exprimase Blaga anterior in volumul "Pietre pentru templul meu" din 1919 ("Cateodata, datoria
noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa da mult, incat sa-l prefacem intr-un miSter si
mai mart-") si ulterior in "Cunoasterea luciferica" din 1933, volum ce a fost apoi integral in lucrarea "Trilogia cunoasterii",
in esenta, atitudinea filozofului Lucian Blaga este exprimata intr-o alta cugetare: "Veacuri de-a randul, filozofii au sperat
ca vor putea odata patrunde secretele lumii.
Astazi filozofii n-o mai cred, si ei se plang neputinta lor. Eu insa ma bucur ca nu stiu si nu pot sa stiu ce sunt eu si lucrurile
din jurul meu, caci numai asa pot sa proiectez in misterul lumii un inteles, un rost si valori, care izvorasc din cele mai
intime necesitati ale vietii si duhului meu. Omul trebuie sa fie un creator, de aceea renunt cu bucurie la cunoasterea
absolutului."
Structura poetica si semnificatiile lirico-filozofice
Tema poeziei: cunoasterea lumii este posibila numai prin iubire.Ideea poetica exprima atitudinea poetului-filozof de a
protejamisterele lumii, izvorata la el din iubire, prin iubire: "Caci eu iubesc/-si flori si ochi si buze si morminte.", ilustrata de
Blaga prin metafore revelatorii, prin imagini ce reliefeaza nu atat opozitia filozofica intre rational si irational, cat o diferenta
intre gandirea rationala si gandirea poetica.
Semnificatia titlului. Titlul poeziei, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o metafora revelatorie care semnifica
ideea cunoasterii luciferice, exprimand crezul ca datoria poetului este sa potenteze misterele universului ("corola de
minuni a lumii"), ci nu sa le lamureasca, sa le reduca ("nu strivesc"), accentul punandu-se pe confesiunea ("eu").
Demersul liric nu este conceptual, ci poetic, Blaga nemotivand conceptia sa cu argumente rationale, ci cu metafore
revelatorii. Confesiunea lui se organizeaza in jurul unor opozitii cu sens figurat: "lumina mea" - "lumina altora", pronumele
personal "eu", fiind cuvantul-cheie al intregii poezii, exprimand metaforic conceptul de "cunoastere".
" Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i ne-nteles
se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari
sub ochii mei caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte."
Limbajul metaforic:
- "eu nu strivesc /.../ si nu ucid/ cu mintea tainele" - confesiunea poetului privind potentarea misterelor universului, pe care
nu doreste sa Ie lamureasca pentru a nu strica echilibrul perfect al acestuia;
- "corola" - misterele universului, masura binelui, a frumosului, sublimul perfectiunii;
- "de minuni" - revelatia poetului in fata frumusetii si perfectiunii lumii, in fata misterelor universului;
- "Hori" - natura inconjuratoare, viata, existenta insasi a universului;
- "ochi" - simbol al sufletului omenesc ("ochii sunt oglinda sufletului"), al spiritualitatii omenirii in esenta ei;
- "buze" -- cu dubla semnificatie de sarut, iubire, dar si de rostire, cuvant, ca unic mijloc de comunicare;

- "morminte"- moartea ca o componenta structurala a existentei duale si ciclice (viata-moarte), care la Biaga nu este
sfarsitul dramatic, ci constituie "marea trecere" intr-o lume superioara, dar si continuitatea omenirii prin aceea ca trecutul
s-a savarsit in fiecare om ("Sangele meu se trage inapoi in parinti");
- "lumina altora" - cunoasterea paradisiaca, gandirea logica, ratiunea;
- "nepatrunsul ascuns/ adancimi de intuneric" universul misterios ce nu trebuie descifrat in esenta tainelor sale, ci
trebuie ocrotit pentru a-i asigura echilibru! spiritual existential;
- "lumina mea" - cunoasterea luciferica, poetica" sensibila, iubitoare de perfectiune;
- "eu" -cui poetic, accentuand confesiunea lirica;
- structura antitetica a poeziei: "dar eu", "ci", "lumina mea" # "lumina altora"; .. crie un eseu n care s demonstrezi
c o poezie studiat (aparinnd lui Lucian Blaga) este o art poetica modern.
n realizarea eseului, vei avea n vedere:
explicarea conceptului operaional art poetic;
prezentarea unor aspecte ale concepiei despre art i despre creator, reflectate n poezia studiat;
prezentarea structurii textului poetic ales;
relevarea rolului expresiv al nivelurilor textului poetic ales;
evidenierea specificului limbajului i a expresivitii textului poetic.
IPOTEZA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada interbelic,
alturi de Testament de Tudor Arghezi i Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n fruntea primului su
volum, Poemele luminii (1919), i are rol de program (manifest) literar, realizat ns cu mijloace poetice (nu
este un text teoretic n proz).
ENUNAREA ARGUMENTELOR:
Este o art poetic, deoarece autorul i exprim crezul liric (propriile convingeri despre arta literar i despre
aspectele eseniale ale acesteia) i viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre
poezie (teme, modaliti de creaie i de expresie) i despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea i creaia,
problematica cunoaterii).
Este o art poetic modern, pentru c interesul autorului este deplasat de la tehnica poetic la relaia poetlume i poet-creaie.
Relaia dintre viziunea autorului asupra poeziei i expresionism se concentraz n jurul unor aspecte relevate n
textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv n raportul interrelaional stabilit cu cosmosul,
sentimentul absolutului, interiorizarea i spiritualizarea peisajului, tensiunea liric.
DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare)
Ideile poetice se vor regsi ulterior n alte volume i i vor gsi formularea i corespondena n plan teoreticfilozofic n lucrarea Cunoaterea luciferica (1933), volum integrat n Trilogia cunoaterii. Dar textul
operei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii nu este de ordin conceptual, nu conine un ir de
raionamente, ci este un text poetic, cu limbaj metaforic, avnd, ca la Eminescu, un plan filozofic secundar.
Atitudinea poetului fa de cunoatere poate fi explicat cu ajutorul terminologiei filozofice ulterior
(cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale simetric antitetice:
- lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu mbogete, nu
iubete);
- lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid).
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. n poziie median sunt
plasate cel mai scurt [dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii
tain"). Conjuncia adversativ daf, reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular, form
afirmativ, sporesc (a lumii tainf, afirm opiunea poetic pentru un mod de cunoatere - cu lumina mea" - i
atitudinea fa de misterele lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a ideii exprimate
concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor imaginarului poetic
blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secven, cu rol conclusiv, dei exprimat prin raportul de cauzalitate (cc\. Cunoaterea poetic este un act de contemplaie (tot ...se schimb... sub ochii mei') i de
iubire (cci eu iubesc").
Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente.
Nivelul morfosintactic
- repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie definit cu lumea (prezentul etern
i prezentul gnomic);

- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea poetic pentru o form de
cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care st sub semnul misterului;
- opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora,
(cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale simetric antitetice:
- lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu mbogete, nu
iubete);
- lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid).
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. n poziie median sunt
plasate cel mai scurt (dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii
tain"). Conjuncia adversativ dar", reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular, form
afirmativ, sporesc (a lumii tain, afirma opiunea poetic pentru un mod de cunoatere - cu lumina med' - i
atitudinea fa de misterele lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a ideii exprimate
concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor imaginarului poetic
blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secvena, cu rol conclusiv, dei exprimat prin raportul de cauzalitate (cci). Cunoaterea poetic este un act de contemplaie (tot ...se schimb... sub ochii met') i de
iubire (cci eu iubesc").
Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente.
Nivelul morfosintactic
- repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie definit cu lumea (prezentul etern
i prezentul gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea poetic pentru o form de
cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care st sub semnul misterului;
- opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora, determinani ai
substantivului lumina; conjuncia i, prezent n zece poziii - confer cursivitate discursului liric i accentueaz
ideile cu valoare gnomic; enumerarea prin i din versul final - aaz pe acelai plan elementele universului;
prepoziia cu, utilizat n trei poziii, marcheaz funcia sintactic de complement circumstanial
instrumental - semnificnd cile, mijloacele de cunoatere a lumii; conjuncia adversativ dar n poziie median
n ansamblul poeziei - susine paralelismul structural; topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice) evideniaz opiunea poetic.
Nivelul lexico-semantic
terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme sensibile ale
cunoaterii!' (tefan Munteanu); cmpul semantic al misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu
valoare de metafore revelatorii: tainele, neptrunsul ascuns, a lumii tain, ntunecata zare, sfnt mister, neneles, ne-nelesuri i mai mari;
opoziia lumin-ntuneric relev simbolic relaia: cunoatere poetic (prin iubire i creaie) - cunoatere logica;
sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic
- cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz; plasarea vocabulei eu n poziie iniial i repetarea ei
- evideniaz (auto)definirea relaiei eu-lume.
Nivelul stilistic
limbajul artistic i imaginile artistice sunt puse n relaie cu un plan filozofic secundar; organizarea ideilor poetice
se face n jurul unei imagini realizate prin comparaia ampl a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un
aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism; se cultiv cu predilecie metafora
revelatorie, care caut s reveleze un mister esenial pentru nsui coninutul faptului, dar i metafora
plasticizant, care d concretee faptului, fiind ns considerat mai puin valoroas.
Nivelul fonetic
- pauzele marcate de cezur i de dispunerea versurilor cu msur inegal, n funcie de ritmul interior;
- sublinierea ideilor prin alturarea cuvintelor din aceeai familie lexical (ne-neles- ne-nelesur);
- eufonia versurilor sugereaz amplificarea misterului.
Particulariti prozodice
- Poezia este alctuit din 20 de versuri libere (cu metrica variabil), al cror ritm interior red fluxul ideilor i
frenezia sentimentelor.
- Forma modern este o eliberare de rigorile clasice, o cale direct de transmitere a ideii i a sentimentului
poetic.
CONCLUZIA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga este o art poetic modern pentru c interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii
poetice (restrnse la enumerarea metaforelor care sugereaz temele creaiei sale i la exemplificarea unor
elemente de expresivitate specifice: metafora revelatorie, comparaia ampl, versul liber)- la relaia poet-lume
i poet-creaie. Creaia este un mijlocitor ntre eu (contiina individual) i lume.' Sentimentul poetic este acela
de contopire cu misterele universale}'' cu esena lumii. Actul poetic convertete (transfigureaz) misterul, nu l

reduce. Misterul este substana originar i esenial a poeziei: cuvntul originar (orfismul). Iar cuvntul
poetic nu nseamn, ci sugereaz, nu explic misterul universal, ci l protejeaz prin transfigurare.

Mai

mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/351/0/Eseu-Lucian--Blaga---Eu-nu-strivesc-corola-de-minuni-a-

"EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUME comentariu literar lumii#ixzz3bAsgsSRi

Poezia se situeaz n deschiderea volumului de debut al lui Lucian

Blaga, "Poemele luminii", din 1919 i constituie "ars poetica" ce va
anticipa sistemul filozofic pe care l va realiza 15 ani mai trziu.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o mediaie filozofic
cu profunde accente lirice, o confesiune elegiac pe tema
cunoaterii, care poate fi paradisiac, misterul fiind parial redus cu
ajutorul logicii, al intelectului, al raiunii i luciferic, ce poteneaz
misterul, l reveleaz prin tririle interioare, prin imaginaie i stare
poetic. Aceste idei poetice le exprimase Blaga anterior n volumul
"Pietre pentru templul meu" din 1919 ("Cteodat, datoria noastr
n faa unui adevrat mister nu e s-l lmurim, ci s-l adncim aa
da mult, nct s-l prefacem ntr-un miSter i mai mart-") i ulterior
n "Cunoaterea luciferic" din 1933, volum ce a fost apoi integral n
lucrarea "Trilogia cunoaterii", n esen, atitudinea filozofului Lucian
Blaga este exprimat ntr-o alt cugetare: "Veacuri de-a rndul,
filozofii au sperat c vor putea odat ptrunde secretele lumii.
Astzi filozofii n-o mai cred, i ei se plng neputina lor. Eu ns m
bucur c nu tiu i nu pot sa tiu ce sunt eu i lucrurile din jurul
meu, cci numai aa pot s proiectez n misterul lumii un neles, un
rost i valori, care izvorsc din cele mai intime necesiti ale vieii i
duhului meu. Omul trebuie s fie un creator, de aceea renun cu
bucurie la cunoaterea absolutului."
* Structura poetic i semnificaiile lirico-filozofice
Tema poeziei: cunoaterea lumii este posibil numai prin iubire.
Ideea
poetic
exprim
atitudinea
poetului-filozof
de
a
protejamisterele lumii, izvort la el din iubire, prin iubire: "Cci eu
iubesc/-i flori i ochi i buze i morminte.", ilustrat de Blaga prin
metafore revelatorii, prin imagini ce reliefeaz nu att opoziia

filozofic ntre raional i iraional, ct o diferen ntre gndirea

raional i gndirea poetic.
Semnificaia titlului. Titlul poeziei, "Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii" este o metafor revelatorie care semnific ideea cunoaterii
luciferice, exprimnd crezul c datoria poetului este s poteneze
misterele universului ("corola de minuni a lumii"), ci nu s le
lmureasc, s le reduc ("nu strivesc"), accentul punndu-se pe
confesiunea ("eu").
Demersul liric nu este conceptual, ci poetic, Blaga nemotivnd
concepia sa cu argumente raionale, ci cu metafore revelatorii.
Confesiunea lui se organizeaz n jurul unor opoziii cu sens figurat:
"lumina mea" - "lumina altora", pronumele personal "eu", fiind
cuvntul-cheie al ntregii poezii, exprimnd metaforic conceptul de
"cunoatere".
" Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
i nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntlnesc
n calea mea
n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrum vraja neptrunsului ascuns
n adncimi de ntuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micoreaz, ci tremurtoare
mrete i mai tare taina nopii,

aa mbogesc i eu ntunecata zare

cu largi fiori de sfnt mister
i tot ce-i ne-neles
se schimb-n ne-nelesuri i mai mari
sub ochii mei cci eu iubesc
i flori i ochi i buze i morminte."
Limbajul metaforic:
. - "eu nu strivesc /.../ i nu ucid/ cu mintea tainele" - confesiunea
poetului privind potenarea misterelor universului, pe care nu
dorete s Ie lmureasc pentru a nu strica echilibrul perfect al
acestuia;
- "corola" - misterele universului, msura binelui, a frumosului,
sublimul perfeciunii;
- "de minuni" - revelaia poetului n faa frumuseii i perfeciunii
lumii, n faa misterelor universului;
- "Hori" - natura
universului;

nconjurtoare,

viaa,

existena nsi

"ochi" - simbol al sufletului omenesc ("ochii

sufletului"), al spiritualitii omenirii n esena ei;

sunt oglinda

- "buze" -- cu dubla semnificaie de srut, iubire, dar i de rostire,

cuvnt, ca unic mijloc de comunicare;
- "morminte"- moartea ca o component structural a existenei
duale i ciclice (via-moarte), care la Biaga nu este sfritul
dramatic, ci constituie "marea trecere" ntr-o lume superioar, dar i
continuitatea omenirii prin aceea c trecutul s-a svrit n fiecare
om ("Sngele meu se trage napoi n prini");

- "lumina altora" - cunoaterea paradisiac, gndirea logic,

raiunea;
- "neptrunsul ascuns/ adncimi de ntuneric" universul misterios
ce nu trebuie descifrat n esena tainelor sale, ci trebuie ocrotit
pentru a-i asigura echilibru! spiritual existenial;
- "lumina mea" - cunoaterea
iubitoare de perfeciune;

luciferic, poetic,, sensibil,

- "eu" -cui poetic, accentund confesiunea liric;

- structura antitetic a poeziei: "dar eu", "ci", "lumina mea" #
"lumina
altora";
"nu
strivesc",
"nu
ucid",
"sporesc",
"mbogesc", "iubesc", "sugrum';
- "largi fiori de sfnt mister" - emoia poetic, extazul n faa
revelrii misterelor universului:
- conceptul de mister este ilustrat n textul poeziei printr-o varietate
de metafore revelatorii: "tainele", "neptrunsul ascuns", "a lumii
tain", "ntunecata zare", "sfnt mister", "ne-neles", "ne-nelesuri i
mai mari", iar ca simboluri eseniale ale universului misterios: "flori",
"ochi", "buze" i "morminte";
- cunoaterea luciferic: "eu nu strivesc", "nu ucid", "sporesc a lumii
tain", "mbogesc i eu ntunecata zare", "se schimb-n nenelesuri i mai mari', "eu iubesc";
- cunoaterea paradisiac: "lumina altora/
neptrunsului ascuns/' n adncimi de ntuneric'.

sugrum

vraja

Limbajul artistic este determinat de un plan filozofic secundar, nu

exist notarea unei stri de spirit sau o descriere, ci poetul
urmrete mereu revelarea unei idei printr-o comparaie cu lumea
material: "i-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micoreaz, ci
tremurtoare/ sporete i mai tare taina nopii/ aa mbogesc i eu
ntunecata zare".

Ineditul de ordin spiritual este realizat prin aspectul versificaiei,

Blaga cultivnd versul liber, cu metrica variabil i ritmul
interiordeterminat de gndirea sa profund metafizic.
Referindu-se la stilul nnoitor al lui Lucian Blaga, Eugen Lovinescu
afirma c poetul din Lancrm este "unul din cei mai originali creatori
de imagini ai literaturii noastre".