Sunteți pe pagina 1din 7

CARACTERISTICILE LIMBAJULUI POETIC

EXPRESIVITATEA
Se refer la capacitatea limbajului poetic de a exprima ntr-o manier plasticn
diferit de cea alimbajului uzual, idei concentrate, cu maxim ncrctur
afectiv i subiectiv.
Expresivitatea se realizeaz att prin figuri de stil, prin imagini artistice, prin
sintaxa poetic, prin topic, punctuaie i prozodie, ct i prin modul particular al
fiecrui poet de a folosi materialul
lexical al limbii. n aceast poezie, expresivitatea este dat n principal de ...
(ex: imagini artistice i figuri de stil).
AMBIGUITATEA
Este o trstur specific liricii contemporane. E realizat printr
-un limbaj poetic aparent
simplu,fr o evident ncrctur de figuri de stil. Invers proporional cu
simplitatea limbajuluicrete ns dificultatea descifrrii ideii poetice, a mesajului
coninut de text. Ambiguitatea presupune un efort sporit de decriptare a
nelesurilor.
(De ex.: n cazul acestei poezii ambiguitatea este generat de...asocierile
aparent absurde ale unor termeni renunarea la punctuaii expresia lapidar
(concis) , foarte concentrat n sensuri simbolice
imaginarul poetic halucinant)
SUGESTIA
Este caracteristica limbajului poetic prin care, cu ajutorul simbolurilor,al
imaginilor artistice, al asocierilor inedite de termeni sau al alegoriei, este
construit mesajul. Sugestia este caracteristic alimbajului poetic, n general i a
poeziei simboliste, n special unde este realizat prin muzicalitatei
corespondena dintre realitatea exterioar i strile sufleteti provocate
de aceasta.
( De ex.: Dei moartea, ca tem a poeziei nu este numit, ea este sugerat n
ntreg cuprinsul creaiei
prin...)
REFLEXIVITATEA
Este o caracteristic a limbajului poetic (de ex. blagian). Lirismul reflexiv, spre
deosebire dealte tipuri de lirism, are ca substan i surs a emoiei ideea
filosofic, prin intermediul creia senasc sentimentele i viziunea poetic.
(De ex.: contemplarea naturii duce la conturarea unei anumite atitudini n faa
morii: de acceptare aei ca pe un fapt firesc n ciclul existenial.)

Caracteristici ale limbajului poetic - Creatiile literare, indiferent


de genul n care se grupeaza, ilustreaza stilul artistic ca stil functional prin care limba este utilizata
nu doar pentru a transmite informatii, ci mai ales pentru a trezi emotii estetice. Limbajul poetic este
deci limba folosita cu functie estetica:

Se distinge prin caracterul


comunicarii lingvistice;

individual,

unic,

original,

inedit

al

nsusirile expresive (bazate pe conotatie) ale limbajului sunt foarte


marcate, functia estetica fiind prioritara;
n constituirea textului, se apeleaza la imaginea artistica, la conventie
si la fictiune;
Sunt asimilate elemente din toate celelalte stiluri functionale;
Structura sintactica a enunturilor este foarte diversa; topica e
subiectiva;
nglobeaza elemente din afara limbii literare (din limbajul popular,
familiar, argotic, arhaisme, neologisme, aspecte din variantele
regionale);
Se utilizeaza intens figurile de stil sau retorice, jocurile de cuvinte,
ambiguitatea voita a sensurilor, sugestia si conotatia, nuantarea
sinonimica, unitatile frazeologice neobisnuite;

Nivelurile textului poetic - Receptarea textului literar din

perspectiva stilistica presupune descifrarea lingvistico-artistica a operei.


La toate nivelurile limbii, n stilul beletristic sistemul limbii este actualizat
n cea mai mare libertate, cu o singura constrngere: subordonarea fata de
principiul general care guverneaza procesul semnificarii n comunicarea
literara: expresivitatea estetica.
I. Nivelul fonetic al limbii este dat de manifestarea ei n substanta sonora, prin sunete cu
un anumit ton, cu naltimea, durata sau amplitudinea lor, la care se adauga silabele,
accentul, ritmul, intonatia cu posibile valori expresive. Resursele expresivitatii pot fi:

asocierea sunetelor n context - aliteratie, armonie imitativa, asonanta,


ecou, rima;
contraste sonore;
locul, tipul vocalelor (nchise / deschise), accentuarea lor;
modificarea sunetelor; caderea sunetelor, a silabelor sau adaugarea
lor;
onomatopee, cuvinte derivate de la acestea (frecvente n proza lui I.
Creanga ca marci ale oralitatii);
cuvinte expresive prin sunete si volum sonor;

ritmul - expresia necesitatii de simetrie si de armonie - apare nu numai n versul traditional, ci


si n versul liber; succesiunea silabelor se asociaza cu miscarea ideilor si a sensibilitatii poetului;

(exista si o ritmica a prozei, elaborata de autor prin atentia pentru cadenta si curgerea frazei (la
Creanga sau la Sadoveanu, de exemplu);

pauza - este o componenta a ritmului, dar are valorile ei expresive:


fragmenteaza versul (cezura), ntrerupe brusc comunicarea pentru a
sugera o stare sufleteasca, o emotie
debitul - numarul de sunete emise n unitatea de timp: tempoul vorbirii
poate fi mai rapid sau mai lent ca manifestare temperamentala,
afectiva sau retorica (n discurs).

II. Nivelul morfologic vizeaza:


frecventa unor parti de vorbire (substantivele, adjectivele sunt mai
frecvente n tablouri sau n descrierile statice; verbele imprima
dinamism);
forme rare ale cuvintelor;
superlativul stilistic al adjectivelor;

dativul etic, dativul posesiv;


valorile stilistice ale persoanei gramaticale;
valorile stilistice ale timpurilor si modurilor verbale (de exemplu,
prezentul narativ, istoric, etern; imperfectul duratei, al indeterminarii
etc.);

elemente ale oralitatii (vocative, interjectii, verbe la imperativ etc.).

III. Nivelul sintactic - reprezinta dinamizarea structurilor limbii,


miscarea ntregului mecanism prin relatii si concepte legate de logica.
Sintaxa este expresiva prin:
topica (topica normala este neutra din punct de vedere expresiv, n
schimb, abaterile sunt expresive);
constructii redundante (reluarea si anticiparea);
constructii care reflecta destramarea structurii logice a enuntului:
anacolutul, parantezele, digresiunile, constructiile incidente, elipsa s.a.
propozitiile exclamative si interogative;
paralelismul sintactic;

structurile complexe, arborescente (reflectnd miscarea gndirii, a


sensibilitatii).
IV. Nivelul lexico-semantic - este cel la care sensul apare n
legatura cu expresia (forma) acestuia, sub forma semnului lingvistic
manifestat n cuvnt, dar si n constructii mai largi, sintactice chiar. La
acest nivel, resursele expresivitatii sunt:
motive poetice / laitmotive;
cuvinte polisemantice;
cmpuri (sfere, arii) semantice (lexicale);
expresii, locutiuni cu rol afectiv;
nuante arhaice, regionale ale limbii;
relatii de simetrie, de opozitie (prin surprinderea contrastelor, a
antonimelor sau prin paralelism);
resurse afective ale derivarii: diminutive, augmentative etc.;
mbogatirea sensurilor prin metafora, epitet, metonimie, sinecdoca,
eufemism, ironie, hiperbola s.a. (sensuri figurate);

folosirea mijloacelor lexico-semantice pentru a exprima umorul, satira


(jocul de cuvinte, paradoxul, ambiguitatea etc.)

Elementel de expresivitate caracteristice limbajului poetic sunt:


- ambiguitatea
- sugestia
- expresivitatea care leaga imaginea artistica (imaginarul poetic,produsul fanteziei creatiare a
poetului,reflectoarea sensibila a realitatii prin cuvinte ).Aceste trasaturi se realizeaza prin procedee
artistice.
Figurile de stil pot fi :
. sintactice si constructive :
- enumeratia
- paralelismul sintactic
- simetria
- interogatia retorica
- exclamatia retorica
- invocatia retorica
- repetitia
- refrenul
- antiteza
. semantice :
- epitetul
- metafora
- personificarea
- comparatia
- simbolul
- alegoria

- oximoronul
- sinestezia
. de insistenta :
- hiperbola
. de sunet :
- aliteratia- Enumeratia (lat. enumeratio)
Este figura de stil care consta in insiruirea unor argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi
imprejurare.
Ex: "Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea,
curechi in poloboc slava domnului".
- Paralelismul sintactic
Este o figura de stil care consta in reluarea succesiva a unor secvente cu structura gramatica
identical. El pune in analogie sa opozitie doua realitati cu ajutorul unor constructii sintactice
identice.Este folosit in mod special in poezie , el inseamna o identitate totala sau partiala a
structurii intactice din doua sau mai multe versuri.
Ex: Mihai Eminescu foloseste acest procedeu in poezia "Si daca" atat la nivelul propozitiei cat si la
nivelul frazei.
Nichita Stanescu foloseste procedeul care cuprinde versuri perfect identice din punct de vedere
sintactic.
- Simetria
Este un concept legt de compozitia textului literar.Presupune reluarea in final al unui element al
incipitului.Se intalneste in toate textele :
- lirice(rondelul,glossa-simetria e un element obligatoriu de compozitie.)
- epice
- dramatice
- descriptive

- Interogatia retorica
Este figura construita dintr-o intrebare sau o serie de intrebari adresate unei persoane ,care poate fi
sau nu de fata, pentru a transmite opinii , sentimente , convingeri. Este cea mai utilizata figura
retorica prin care se evidentiaza o anumita problematica.
- Invocatia retorica (lat. invocatio = chemare, ruga)
Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre un interlocutor imaginar.
Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes - simbol
al spiritului justitiar.
- Repetitia (fr. repetition = a repeta)
Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor
cuvinte, pentru a sublinia sentimente, idei, impresii, insusiri.
Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu, repetitia "vas de vas" releva multimea turcilor care
au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine.
- Refrenul
Este o figura de constructie care denumeste un cuvant ,o expresie,un vers sau o grupare care se
repeat in cadrul unei poezii dupa una sau mai multe strofe cu scopul de a accentua o idee sau un
efect artistic. A fost utilizat din antichitate iar poetii romantici si simbolisti l-au utilizat frecvent
pentru cadenta , muzicalitate , pentru adancirea si accentuarea expresivitatii poeziei.Revenirea
unui vers sau a unei grupari nu este o repetitie mecanica ci sporeste semnificatiile expressive prin
potentarea anumitor accente.
Ex. Mihai Eminescu : "De ce nu vii?" -Refrenul potenteaza dorinta poetului.
George Bacovia - refrenul sugereaza obsesiile eului liric (teama , izolarea,singuratatea)

- Antiteza (gr. antithesis = opozitie)

Este figura de stil care consta in asocierea, in acelasi context, a unor idei, imagini sau notiuni cu
sens contrar, pentru a se lumina reciproc.
Ex: In poezia Scrisoarea III, Mihai Eminescu foloseste antiteza ca procedeu de compozitie.Prin
antiteza sunt caracterizate cele doua personaje: Baiazid este infatuat, Mircea este modest, sultanul
este trufas, impulsiv, lipsit de respect fata de un alt carmuitorde tara.
- Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat)
Este figura de stil care consta in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb,
scotand in evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care l-au impresionat pe scriitor.
Dupa numarul de termeni pot fi:
-simple: "pasare cernita" (Greuceanu - basm popular);"rautate draceasca" (Greuceanu - basm
popular);"turbare furtunoasa" (Scrisoarea III de Mihai Eminescu);
-duble: "fiinta furtunoasa" (Greuceanu - basm popular);"somnoros si lin se bate" (Calin (file din
poveste) de Mihai Eminescu);
-triple: "intinderea pustie, fara urme, fara drum" (Iarna-V. Alecsandri).
Dupa ceea ce exprima, epitetele pot fi:
-cromatice: "codri de arama";"(glasuirea) padurii de argint" (Calin (file din poveste) de Mihai
Eminescu);
-cu rol personificator: "Precum asteapta zimbrul de lupi incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe
campul spaimantat" (Dan, capitan de plai de Vasile Alecsandri).
- Metafora
Este una dintre cele mai frecvente figure semantice alaturi de epitet si comparative fiind
considerate o figura definitorie a limbajului poetic. Incepand cu Mihai Eminescu metafora implicita
este utilizata recent iar in poezia secolului al XX - lea este preferata pentru ambiguitatea limbajului
poetic.In studiul sau intitulat "Geneza metaforei" Lucian Blaga considera ca sunt doua tipuri de
metafore:
- plasticizate-se produc prin apropierea unui fapt de altul in vederea plasticizarii unuia dintre ei.
- revelatorii-destinate sa scaoata la iveala ceva ascuns.Incearca revelarea unui mister prin
mijloacele care ni le pune la indemana lumea concreta.Ea nu reda ci intregeste intelesul scotand la
iveala insasi esent ascunsa a faptului.Astfel de metafore foloseste ,de exemplu : Lucian Blaga in
poezia sa " Eu nu strivesc corola de minuni a lunii" (flori , buze , ochi , morminte etc )
- Personificarea (fr. personnification )
Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor,
lucrurilor, elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti.
Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu, natura este partasa la fericirea fetei de
imparat si a lui Calin.
- Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire)
Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre
care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se
compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se
exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod.
Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni
concreti: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi " (Iarna de Vasile Alecsandri).
- Simbolul
Este un semn concret (obiect, imagine) care reprezinta un alt obiect, o persoana, o situatie, o
abstractiune, o entitate transcendenta etc. La baza oricarui simbol sta o legatura ce poate fi:
ontologica sau de natura; analogica sau de forma; conventionala sau de intelegere. Asociatiile de
semnificatii care stau la baza simbolului sunt: conventionale sau contingente.
Functiile simbolului: in Evul Mediu, simbolul a fost perceput ca semn al sacrului, in miscarea
preromantica "Sturm und Drang" - ca forta creatoare, in romantism - drept semn al inefabilului, in
simbolism - ca element plurivalent.

- Alegoria (lat. allegoria = vorbire figurata)


Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o
imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor,
lucrurilor.
Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte - nunta.
Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in
care se prezinta indirect anumite realitati
- Oximoronul
Este o figura semantica de opozitie care presupune combinarea,alaturarea,paradoxala in aceeasi
sintagma a doua cuvinte cu inteles contradictoriu si care creaza prin contrast o imagine poetica
expresiva.
El se realizeaza printr-o determinare distributiva(adjectivala sau substantiala,adverbiala)sau printr-o
constructie predicativa.Structura astfel obtinute actiune dupa o logica diferita de cea a gandirii
obisnuite,astfel incat cel putin unul dintre termenii trebuie inteles cu sens figurat (ex: Eminescu
foloseste des oximoronul:"marmura calda","suferinta tu dureros de dulce","voluptoasa mortii".
Expresia oximoronica este caracterista mai ales poetilor creatori de imagini cum sunt
Eminescu,Arghezi s.a. care prin aceasta alaturare neobisnuita ce cuvinte provoaca sensibilitatea
cititorului sa depaseasca pragul reprezentarilor obisnuite,convectionale si sa accepte o ordine
neasteptata a lucrurilor.
- Sinestezia (provine din limba greaca =simtire impreuna)
Este o asociere spontana intre senzatii de natura diferite(ex:sinestezia culoare,sunet,parfum).Are ca
sinonim corespondentele,cuvintul folosit pentru prima oara de poetul francez Bondelaire,precursor
al simbolismului francez,in poemul sau intitulat "Corespondente" in care afirma
"parfum,culoare,sunet se ingana si-si soptesc".Alaturi de simbol corespondentele sunt folosite de
simbolisti care gasesc prin corespondente calea spre unitatea misterioasa a lumii.
- Corespondente
Sunt un mod de reflectare,de luminare a zonelor ascunse ale realitatii.Ele tind sa exprime
raporturile ce exista pe baza unor afirmatii(legaturi) secrete intre partile componente ale unui
intreg(ex: in poezia lui Bacovia-reprezentatnt al simbolismului care utilizeaza corespondenta omnatura,culoare-sentiment,muzica-sentiment etc.).
- Hiperbola (gr. hyper si ballein = a arunca)
Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile,
numarul ori importanta unor obiecte, fenomene, intamplari etc. pentru a mari expresivitatea.
Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc, prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a
pasei. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias - imaginea hiperbolica realindu-se prin
acumularea unor epitete ("salbatecul", "crunte", "gigantica").
- Aliteratia
Este procedeul fonetic prin care, in acelasi vers (sau in aceeasi propozitie sau fraza), mai multe
cuvinte debuteaza cu aceleasi sunete (grup de sunete), avand un effect euphonic imitative si
expresiv.