INTRODUCERE

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, ca reactie impotriva

parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului, promovand
conceptul de poezie moderna. Numele curentului a fost dat de poetul Jean
Moreas ,care in 1886, a publicat un celebru articol-manifest,Le symbolisme.
In acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat simbolista si in fruntea
careia s-a gasit poetul Stephane Mallarme.

Departe de a se fi manifestat ca un curent unitar, simbolismul francez se prezinta ca

un conglomerat de scoli si grupari literare. Centrul de interes pentru toti poetii
francezi ai momentului a fost constituit de catre atitudinea negativa in fata
parnasianismului, dorinta de innoire a liricii, readucerea sentimentului in
poezie si, in special, cultivarea simbolului.
Toti poetii simbolisti francezi il recunosc drept parinte literar pe Charles Baudelaire,
din poezia caruia Corespondente se desprind principalele trasaturi ale
curentului: surprinderea corespondentelor dintre lumea exterioara si
universul interior al sentimentelor, a analogiilor intre notiuni, elemente, a
sinesteziilor (amestecul de senzatii de natura diferita). Ex: parfum,
culoare, sunet se-ngana si-ti raspund.
Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea si emotia, insa nu la modul direct(pe
calea efuziunii spontane, prin enunturi de idei, descriere sau naratiune),ci recurgand
la aluzie, la analogie, la sugestie, utilizand un limbaj poetic inedit, comunicand
indeosebi senzatii neobisnuite, stari sufletesti imprecise, vagi, vaporoase.
Din punct de vedere ideologic si estetic, simbolismul reprezinta o reactie
antipozitivista si antirationalista. Sunt pretuiti in special personalitati precum
Verlaine, Nerval, Lamartine. Simbolistii preiau idei filozofice din Fichte, Hegel,
Schelling, Schopenhauer, sunt atrasi de poezia lui Novalis, a lui Poe si Whitman, cat
si de arta orientala.
Dintre temele simboliste citam doar cateva: impalpabilul, angoasele identitare
ale Eului, imaginea femeii, decadenta(declinul), arta pentru arta.
TRASATURI
Termenul de simbolism provine din cuvantul grecesc symbolon ,intrat in
limba prin filiera franceza. Simbolul este un substituent ,el inlocuieste expresia
directa, propunand cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.
Corespondentele
Reprezinta un mod de sondare sau de luminare a zonelor ascunse ale realitatii.

Ideea fundamentala a simbolismului consta in exprimarea unor raporturi intre eul

poetului (universul mic) si lume (universul mare) care se traduc la nivelul
receptivitatii prin simboluri.
In poezie, descoperirea corespondentelor apartine lui Baudelaire (CorrespondancesLes fleurs du mal). Poezia are ca punct de plecare credinta ca exista o unitate a
lumii in temeiul careia senzatiile de ordin diferit comunica intre ele:Parfum,
culoare, sunet se-ngana si-si raspund.

SUGESTIA
Rolul sugestiei in realizarea simbolurilor este foarte mare, Mallarme sustinand ca a
numi un obiect este a suprima trei sferturi din placerea poemului si adauga a
sugera, iata visul!. Urmand acest principiu, poetii simbolisti nu descriu, nu nareaza,
nu relateaza. Ei resping anedocta, fabula, reportajul.
PROZODIA
Specificitatea poetilor simbolisti in materie de prozodie este reprezentata de
intoducerea versului liber, insa nu toti poetii au aderat la aceasta idee, exemplu
constituit de Mallarme, Rimbaud, cat si Verlaine. In Franta, versul liber a fost
introdus de catre Gustave Kahn, fiind considerat faptul ca versul liber produce
efecte muzicale deosebite.
De asemenea, poetii simbolisti au optat si pentru versul refren, s-au ocupat de
problematica rimei, asonanta, aliteratia, reusind astfel sa creeze o poezie atipica.
TEME SI MOTIVE SIMBOLISTE
Din acest punct de vedere, poezia simbolista exprima o atitudine noncomformista,
preferinta unui mediu prozaic, cadrul filistin. Poetii simbolisti recurg la proza de
damant, destanuie starea de spleen, de solitudine, nevroze sustinute de o
intreaga recuzita caracteristica simbolismului, care voaleaza suportul imediat al
acestor stari, izvorate din neacceptarea lumii date.
In ceea ce priveste atitudinea fata de mediul social, eul este intotdeauna in conflict
cu sociatatea, se simte intotdeauna neindreptatit, marginalizat, societatea parca
transformandu-se pentru el intr-un mediu claustrant.