Mesajul unui text liric-Poveste sentimentală, Nichita Stănescu

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor

exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă
dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Poveste sentimentală'', de Nichita Stănescu, este o creație lirică, ce are ca temă
iubirea, ce îi trimite pe îndrăgostiți în Univers.
Mesajul desprins din acest text este acela că totul devine un miracol în planul iubirii, în
momentul în care cei doi îndrăgostiți își contopesc sufletele: ,,și cu cât te iubeam mai mult, cu
atât/repetau, într-un vârtej aproape văzut’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte îndrăgostit, fascinat
și căzut în mrejele dragostei: ,,să privesc iarba-nchinată/ de căderea vreunui cuvânt’’. Vocea
ficțională se află în ipostază de îndrăgostit și își face simțită prezența, la nivelul textului,
printr-o serie de indici morfologici, precum verbele la persoana
I ,,vedeam'', ,,stăteam’’, ,,lăsam’’, ,,înfingeam’’și ,,privesc’’, pronumele
personal ,,eu'', ,,tu’’, ,,noi’’, ,,îmi’’, fiind un lirism de tip confesiv, întrucât poetul ne
îndeamnă să reflectăm la puterea iubirii.
Elementele componente aceste teme/creații sunt: îndrăgostiții, cuvintele, ,,iarba-
nchinată’’, ,,eu’’ și ,,tu’’. Cuvintele cheie ale spațiului devin ,,înainte’’ și ,,înapoi’’, întrucât se
orientează către o singură linie, o axă ,,axis mundi’’.
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în
ceea ce privește mesajul textului liric ,,cu cât te iubeam mai mult/cu atât repetau într-un vârtej
aproape văzut''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de admirație și de fascinație față de
iubită și față de dragostea pură, având în vedere faptul că protagoniștii ,,eu’’ și ,,tu’’, deși se
află în același spațiu, se situează în timpuri diferite, încercând o experiență stranie, stabilind
între ei o punte de legătură prin intermediul cuvintelor, reflectate dinspre viitor spre trecut și
invers. În felul acesta, povestea de dragoste se multiplică la nesfârșit în toate spațiile și
timpurile, se generalizează, devine acel factor erotic, creator al universului, un principiu
generator de viață.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât
poetul are menirea de a impresiona prin autenticitatea/măiestria resurselor expresive folosite.
Astfel, metafora ,,margine a orei’’ îi aduce pe cei doi îndrăgostiți la vârsta de aur a lumii, când
existența era fericită, precum copilăria, când jocul era o stare obișnuită. Verbele sunt la
imperfect: ,,vedeam’’, ,,stăteam’’, ,,zburau’’, situând iubirea într-un timp al veșniciei. Spațiul
poemului este ocupat de substantive, de adjective, de pronume, de verbe, devenind o mișcare
timp-spațiu, cuvintele zboară ,,înainte’’ și ,,înapoi’’, se rotesc înainte-înapoi și construiesc
idealuri. Comparația ,,ca două toarte de amforă’’îi arată pe cei doi îndrăgostiți asemenea unor
toarte de amforă unite și despărțite prin circumferința vasului, iar comparația ,,ca pe sub laba
unui leu alergând’’ arată forța, importanța și măiestria cuvintelor. Versul alb al poeziei
permite această fuziune între emoție și cerebralitate.
Opera literară ,,Poveste sentimentală’’, de Nichita Stănescu, pune în lumină ideea că fiecare
dintre noi poate fi dominat de sentimente de dragoste, de entuziasm și de admirație, generate
de o persoană iubită, iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile
de stil, astfel, creându-se un poem inedit.

All reactions:
198198
9 comentarii
56 distribuiri
Îmi place
Comentează
Distribuie