Mesajul unui text liric - model

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a

semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul
să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,X'', de Y este o creație lirică, care are ca temă (ex. natura, surprinsă
odată cu venirea primăverii/iubirea).
Mesajul desprins din acest text este acela că... (care este ideea textului-ex de vers?)
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte (cum? din ce cauză?
exemplu de vers de unde reiese această atitudine?). Vocea ficțională se află în ipostază (care?)
și își face simțită prezența, la nivelul textului, printr-o serie de indici morfologici, precum
verbele la persoana I ,,exemple'', pronumele personal ,,exemple'', fiind un lirism de tip
confesiv/adresativ, întrucât poetul ne îndeamnă să reflectăm la... (la ce?)
Elementele componente (peisajului/portetului etc.) sunt:
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în
ceea ce privește mesajul textului liric ,,exemplu de vers''. Implicându-se afectiv, sentimentele
sunt de (identificarea sentimentelor), având în vedere faptul că (din ce cauză?)
În plus, modul în care poetul își transmite trăirile este inedit, mai ales că, la nivelul textului, se
regăsesc mărci ale afectivității, (identificare-punctele de suspensie, interogațiile, exclamațiile,
substantivele în vocativ, diminutivele+comentate).
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului,
întrucât poetul are menirea de a impresiona prin autenticitatea/măiestria resurselor expresive
folosite.
Astfel, (se comentează cât mai multe figuri de stil/imagini artistice).
Opera literară ,,X’’, de Y pune în lumină ideea că fiecare dintre noi poate fi dominat de
sentimente (care?), generate de (cine?), iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care
sunt îmbinate figurile de stil, astfel, creându-se un tablou mirific/portret etc.

Mesajul unui text liric-Școala frumuseții, de Geo Dumitrescu

Tu vei fi
şcoala frumuseţii şi a iubirii —
prin tine, bucuriile lumii le voi spori:
uite, îţi încredinţez aceşti fluturi,
o mie de fluturi tineri, frumoşi —
ia-i şi învaţă-i să zboare,
bănuit să zboare, în calde furtuni de culori,
în furtuni de culori neştiute, subţiri,
mereu schimbătoare şi pure,
învaţă-i să zboare precum
freamătul fin al genelor tale
pe obrazul meu ars, de argilă.

Un pui de panteră am să-ţi aduc,

să-l înveţi
neprihănita, leneşa pîndă felină,
spaimele crude, întunecoase, ale pădurii,
să-l înveţi iscusinţa de-a ucide cu graţie
îndelung alintindu-şi prada, fosforescent.

Am să-ţi aduc apoi corcoduşul, laleaua,

să-i înveţi să-nflorească
iubindu-se prin nevăzute fire de pulbere.
Şi stînca oarbă, informă, de marmoră
ţi-o voi aduce - învaţ-o tu
taina tulburătoare
a rotunjimilor albe, trandafirii.

Am să-ţi aduc deopotrivă

lacul verzui de sub munte,
să-l înveţi tăcerile rodnice, adînci,
în care argintiu săgetează
făgăduite revelaţii, cîntece, ori întrebări,
să-l înveţi să lucească, să cînte sub lună
liniştit, pur, adînc, ca ochii tăi…

Tu vei fi
şcoala frumuseţii şi a iubirii,
prin tine, bucuriile lumii le voi spori:
voi, minuni şi averi ale firii
să fiţi cuminţi, să fiţi silitoare!...

(Nevoia de cercuri, 1966)

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a

semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul
să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Școala frumuseții'', de Geo Dumitrescu, este o creație lirică, ce are ca temă
iubirea omului și capacitatea acestuia de a schimba lumea prin dragoste.
Mesajul desprins din acest text este acela că orice persoană prin dragostea pe care o manifestă
poate schimba lumea ,,Tu vei fi/ școala frumuseții și a iubirii’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte împlinit,
având bucuria să delege omenirea să schimbe lumea din jurul ei ,,îți încredințez acești
fluturi’’. Vocea ficțională se află în ipostază de creator și își face simțită prezența, la nivelul
textului, printr-o serie de indici morfologici, precum verbele la persoana I ,,încredințez’’, ,,să
aduc’’, verbe la persoana a II-a ,,să înveți’’, ,,să fiți’’, pronume la persoana a II-a ,,tu'', ,,-ți’’ și
adjectivul pronominal posesiv ,,(ochii) tăi’’, fiind un lirism de tip confesiv, dar și adresativ,
întrucât poetul ne îndeamnă să reflectăm la ideea că putem schimba lumea cu ajutorul iubirii
și a frumuseții.
Elementele componente textului sunt: fluturii (simbolizează frumusețea lumii
mărunte), puiul de panteră (sugestie a pericolului pe care îl reprezintă iubirea, ce te poate
sfâșâia interior, așa cum fac aceste animale prădătoare, dacă nu este împlinită), pomii și florile
(ilustrează frumusețea și posibilitatea de renaștere a naturii), lacul (reprezintă o oglindă a
lumii) și muntele (aspirația spre înalt).
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de
interpretare în ceea ce privește mesajul textului liric ,,îți încredințez…/am să-ți aduc''.
Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de iubire, de recunoștință, de dorință de cunoaștere a
tainelor lumii și de protejare a acestora prin iubire. În plus, modul în care poetul își transmite
trăirile este inedit, mai ales că, la nivelul textului, se regăsesc și punctele de suspensie, mărci
ale afectivității, care îndeamnă la meditație în ceea ce privește frumosul din jur.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului,
întrucât poetul are menirea de a impresiona prin autenticitatea/măiestria resurselor expresive
folosite. Astfel, epitetul ,,tineri, frumoși’’ sugerează ideea frumuseții începutului
vieții; ,,tăcerile rodnice, adânci’’ ilustrează comunicarea profundă în iubire pentru care nu este
nevoie de cuvinte, iubirea poate dezvălui taine, poate crea o stare de armonie asemănătoare
cântecului sau poate oferi noi perspective asupra lumii; epitetul dublu ,,crude, întunecoase’’
simbolizează durerea pe care o poate provoca eșecul în dragoste, iar uciderea, în acest context,
trimite la anularea egoismului, la centrarea asupra celuilalt prin alint, ca expresie a împlinirii
prin iubire; metafora ,,furtuni de culori’’ semnifică faptul că direcțiile de evoluție reprezentate
de ,,culori’’ pot fi necunoscute, fără substanță, înșelătoare, dar și curate. Imaginea auditivă,
din finalul textului, ,,să cânte sub lună’’ constituie faptul că iubirea poate dezvălui taine, poate
crea o armonie asemănătoare cântecului, ia prezența lunii reliefează intrarea iubirii în rândul
elementelor eterne și ochii iubitei devin, asemenea lacului, oglindă a lumii.
Opera literară ,,Școala frumueții’’, de Geo Dumitrescu, pune în lumină ideea că
fiecare dintre noi poate fi dominat de sentimente de iubire, generate de dorința de schimbare,
iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil, astfel,
creându-se o operă semnificativă pentru frumusețea, care se găsește în afara omului,
influențându-i interiorul.

Mesajul unui text liric-Poveste sentimentală, Nichita Stănescu

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.

Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
 Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a
semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul
să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Poveste sentimentală'', de Nichita Stănescu, este o creație lirică, ce are ca temă
iubirea, ce îi trimite pe îndrăgostiți în Univers.
Mesajul desprins din acest text este acela că totul devine un miracol în planul iubirii,
în momentul în care cei doi îndrăgostiți își contopesc sufletele: ,,și cu cât te iubeam mai mult,
cu atât/repetau, într-un vârtej aproape văzut’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte îndrăgostit, fascinat
și căzut în mrejele dragostei: ,,să privesc iarba-nchinată/ de căderea vreunui cuvânt’’. Vocea
ficțională se află în ipostază de îndrăgostit și își face simțită prezența, la nivelul textului,
printr-o serie de indici morfologici, precum verbele la persoana
I ,,vedeam'', ,,stăteam’’, ,,lăsam’’, ,,înfingeam’’și ,,privesc’’, pronumele
personal ,,eu'', ,,tu’’, ,,noi’’, ,,îmi’’, fiind un lirism de tip confesiv, întrucât poetul ne
îndeamnă să reflectăm la puterea iubirii.
Elementele componente aceste teme/creații sunt: îndrăgostiții, cuvintele, ,,iarba-
nchinată’’, ,,eu’’ și ,,tu’’. Cuvintele cheie ale spațiului devin ,,înainte’’ și ,,înapoi’’, întrucât se
orientează către o singură linie, o axă ,,axis mundi’’.
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de
interpretare în ceea ce privește mesajul textului liric ,,cu cât te iubeam mai mult/cu atât
repetau într-un vârtej aproape văzut''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de admirație și
de fascinație față de iubită și față de dragostea pură, având în vedere faptul că
protagoniștii ,,eu’’ și ,,tu’’, deși se află în același spațiu, se situează în timpuri diferite,
încercând o experiență stranie, stabilind între ei o punte de legătură prin intermediul
cuvintelor, reflectate dinspre viitor spre trecut și invers. În felul acesta, povestea de dragoste
se multiplică la nesfârșit în toate spațiile și timpurile, se generalizează, devine acel factor
erotic, creator al universului, un principiu generator de viață.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului,
întrucât poetul are menirea de a impresiona prin autenticitatea/măiestria resurselor expresive
folosite. Astfel, metafora ,,margine a orei’’ îi aduce pe cei doi îndrăgostiți la vârsta de aur a
lumii, când existența era fericită, precum copilăria, când jocul era o stare obișnuită. Verbele
sunt la imperfect: ,,vedeam’’, ,,stăteam’’, ,,zburau’’, situând iubirea într-un timp al veșniciei.
Spațiul poemului este ocupat de substantive, de adjective, de pronume, de verbe, devenind o
mișcare timp-spațiu, cuvintele zboară ,,înainte’’ și ,,înapoi’’, se rotesc înainte-înapoi și
construiesc idealuri. Comparația ,,ca două toarte de amforă’’îi arată pe cei doi îndrăgostiți
asemenea unor toarte de amforă unite și despărțite prin circumferința vasului, iar
comparația ,,ca pe sub laba unui leu alergând’’ arată forța, importanța și măiestria cuvintelor.
Versul alb al poeziei permite această fuziune între emoție și cerebralitate.
Opera literară ,,Poveste sentimentală’’, de Nichita Stănescu, pune în lumină ideea că
fiecare dintre noi poate fi dominat de sentimente de dragoste, de entuziasm și de admirație,
generate de o persoană iubită, iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt
îmbinate figurile de stil, astfel, creându-se un poem inedit.

Harta, Marin Sorescu, mesajul unui text liric

Mai întâi să vă arăt cu băţul

Cele trei părţi de apă
Care se văd foarte bine
În oasele şi ţesuturile mele:
Apa e desenată cu albastru.
Apoi cei doi ochi,
Stelele mele de mare.

Partea cea mai uscată,

Fruntea,
Continuă să se formeze zilnic
Prin încreţirea
Scoarţei pământului.

Insula aceasta de foc e inima,

Locuită dacă nu mă înşel.

Dacă văd un drum

Mă gândesc că acolo trebuie să-mi fie
Picioarele mele,
Altfel drumul n-ar avea nici un rost.

Dacă văd marea

Mă gândesc că acolo trebuie să fie
Sufletul, altfel marmora ei
N-ar face valuri.

Mai există desigur

Şi alte pete albe
Pe trupul meu,
Cum ar fi gândurile şi întâmplările mele
De mâine”.

Cu simţurile,
Cele cinci continente
Descriu zilnic două mişcări:
O mişcare de rotaţie în jurul soarelui
Şi una de revoluţie
În jurul morţii...

Cam aceasta e harta pământului meu

Care va mai sta o vreme desfăşurată
În faţa voastră.”

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a

semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul
să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
 Opera literară ,,Harta'', de Marin Sorescu, este o creație lirică, ce are ca temă condiția
artistului în lume, poezia este o parabolă descifrată cu ochiul unui alchimist, care percepe
esența lucrurilor altfel decât mintea umană, într-o proiecție cosmică.
Mesajul desprins din acest text este acela că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui
subiectivitatea, „Mai întâi să vă arăt cu bățul/ Cele trei părți de apă/Care se văd foarte bine/În
oasele și țesuturile mele’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte capabil să
dea naștere unei hărți a pământului, care este proprie ,,Cam aceasta este harta pământului
meu/Care va mai sta o vreme desfășurată/ În fața voastră’’. Vocea ficțională se află în
ipostază de creator, de artist și își face simțită prezența, la nivelul textului, printr-o serie de
indici morfologici, precum verbele la persoana I ,,să...arăt'', ,,văd'', ,,gândesc''; pronumele la
persoana I ,,mă'' și adjectivele pronominale posesive la persoana I ,,mele'', ,,meu'', fiind un
lirism de tip confesiv, întrucât poetul ne îndeamnă să reflectăm la faptul că ne putem crea
propria lume, dacă ne dăm voie să fim autentici.
Elementele componente
sunt: ,,oasele’’, ,,fruntea’’, ,,inima’’, ,,picioarele’’, ,,sufletul’’, ,,trupul’’, toate acestea fac
parte din spectrul corpului omenesc și alcătuiesc, într-un final, o hartă imaginară autentică.
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de
interpretare în ceea ce privește mesajul textului liric ,,Cu simțurile, /Cele cinci
continente,/Descriu zilnic două mișcări:/ O mișcare de rotație în jurul soarelui/Și una de
revoluție/În jurul morții''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de bucurie pentru
descoperirea trupului omenesc, ce este o hartă coerentă, comparabilă, prin termeni geografici
semnificativi, cu un paniglob.
În plus, modul în care poetul își transmite trăirile este inedit, mai ales că, la nivelul
textului, se regăsesc punctele de suspensie, o mărcă a afectivității, ,,În jurul morții…’’, ce
accentuează și o meditație asupra sfârșitului vieții.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului,
întrucât poetul are menirea de a impresiona prin autenticitatea/măiestria resurselor expresive
folosite. Astfel, imaginea vizuală ,,Fruntea, /Continuă să se formeze zilnic/Prin
încrețirea/Scoarței pământului'' sugerează înțelepciunea, pornind dintr-o descendentă telurică
și devine un simbol al lumii eterne. Metafora ,,Insula aceasta de foc e inima'' constituie
punctul central de combustie a vieții, celelalte părți ale corpului fiind învăluite în misterul
depărtărilor creat de drumurile nesfârșite ale vieții. Metafora ,,Mai există, desigur, /Și alte
pete albe/Pe trupul meu, /Cum ar fi gândurile și întâmplările mele/De mâine'' reliefează faptul
că singurele pete albe în această mare de contradicții sunt cele ale destinului, fiindcă ființa
umană se învârte perpetuu în jurul unei axe cosmice, pendulând între lumina solară și
întunericul neființei ,,O mișcare de rotație în jurul soarelui/Și una de revoluție/în jurul morții''.
Finalul poeziei evidențiază harta trupului uman, comparabilă cu aceea a pământului și este
susținută de forțele energetice consumabile într-un timp scurt: ,,Cam aceasta este harta
pământului meu/Care va mai sta o vreme desfășurată/În fața/În fața voastră''.
Opera literară ,,Harta’’, de Marin Sorescu, pune în lumină ideea că fiecare dintre noi
poate fi dominat de sentimente de bucurie, de încântare, generate de dorința de cunoaștere și
de schimbare, iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de
stil, astfel, creându-se un text liric impresionant.