Sunteți pe pagina 1din 3

Evocare

Nichita Stanescu

ncadrarea n epoca literar.


Curente i orientri literare. Receptri critice.
Poezia Evocare aparine volumului Opere imperfecte, aprut n 1979.
Temele abordate de poet n acest volum sunt prelungiri ale cutrilor sale
ncepute nc din Dreptul la timp, 11 Elegii: drama existenial, drama
cunoaterii prin cuvnt, viaa i moartea ca ntmplri ale hazardului.
Poetul mrturisete c Faptul de a te fi nscut este att de mirabil, nct este
mai degrab asemuitor ntmplrii dect legii."
Tema i semnificaia titlului. Influene.
n Evocare, Nichita Stnescu abordeaz din perspectiv liric idei aparinnd
esteticii creaiei. Opera, frumosul, sublimul, creaia devin obiecte ale esteticii
sale.
Creaia, n sens larg, cuprinde tot ce nseamn ntrupare sub o form sau alta:
univers, oameni, art, idee, cuvnt. Tot ceea ce se supune lui a fi " nseamn
devenire.
Elemente de structur i compoziie.
Ideea de curgere permanent a materiei presupune existena unui proces
perpetuu de natere a formelor ei. Ca urmare, prin natura lucrurilor, poetul
consider c toate aceste creaii, opere, sunt imperfecte".
Nichita consider poezia o astfel de oper, i o evoc ca pe fiin - ea".
Actul creaiei n poezia sa este ntotdeauna nsoit de sentimentul iubirii, doar
mpreun pot nate frumosul.
Ea, iubirea conceptualizat, devenit idee sau gnd, pentru a fi frumoas, trebuie
s capete corporalitate. Percepia ei ca form se face prin simuri - miros, auz,
gust: a piele de copil mirosea spinarea ei", a strigt dintr-o limb moart", era
srat ca sarea".
Sentimentele (rznd" i plngnd" ca antinomie vital a rsu' plnsului) i
senzaiile radiaz frumusee, pentru c sunt nsi viaa -pmntul dintre ape
(Ea era frumoas ca umbra unui gnd. / ntre ape, numai ea era pmnt"). Viaa
cuprinde natere (piele de copii"), nunt (piatr proaspt spart" - dualitatea
prin care se reface unul, unitatea primordial) i moarte (strigt dintr-o limb
moart"). Poezia, frumuseea ei, chiar imperfect, este umbra ideii, este

respirare", pmnt". Nichita este permanent n cutarea umbrei lucrurilor,


ideilor, a formelor lor dinainte de a se materializa.
Nscut ca pmntul din ape, opera este predestinat s rmn imperfect, dar
tocmai aceast imperfeciune este frumuseea.
Prin originalitatea viziunii i prin noutatea limbajului poetic, opera lui Nichita
Stnescu reprezint o contribuie major la dezvoltarea liricii romneti .
Autorul ei se impune ca unul dintre cei mai de seam reprezentani ai poeziei
europene de la sfritul secolului al XX-lea

Evocare
Nichita StAnescu
(Comentariu literar )
Creatia face parte din volumul Opere imperfecte care este definit de
nsu i autorul precum cntece de scos ideile din cap.
Stefania Mincu spune c temele acestui volum sunt caracterul paradoxal al
nasterii si al mortii, mersul prin existenta ca destrmare si dobndirea
succesiv a u n e i n a t e r i p rob l e m a t i c e .
n specificul acestei teme se ncadreaz si poezia Evocare care este vzut de
criticii literari drept o idealizare a chipului iubitei si, totodat, o idealizare a
chipului poeziei. Avnd deci o abordare dubl,aceast poezie,pe lang figurile
de stil ce le nglobeaz,se prezint ea nsi ca idee drept o figur de
stil.
Dac e s ne axm pe abordarea ca elogiu adus iubitei, atunci vedem un portret
de o finete si sentimentalitate poetic
deosebit. "semuirea iubitei cuumbra unei idei indic caracterul
divin al ei, tendina poetului de a-si diviniza sentimentul de iubire prin
persoana ctre care e adresat acest sentiment.
Puritatea, inocena, chiar naivitatea iubitei, care ar trebui s fie prima si unica,
se deduce din versul urmtor:A piele de copil mirosea spinarea ei.
Primatul iubitei, mai bine-zis originalitatea ei se desprinde din: A piatr
proaspt spart/ A strigt dintr-o limb moart.
In strofa a II a, poetul trece de la portertul fizic la ce spiritual:Ea nu avea
greutate,ca respirarea./ Rznd si plngnd cu lacrimi mari/ Era srat ca
sarea/Slvit la ospee de barbari..
Chipul iubitei se intercaleaz cu un ideal universal,de parc s-ar suprapune
perfect cu un tipar al iubitei ideale/universale.

Poetul o vede ca pe o fiin extrem, plasat la un pol sau altul al


sentimentelor, adic ea rade ori plange numai la intensitatea maxim,
nu e limitat n #radul de senzatie,de sentiment,parc ar dori s ne spun c
iubita lui simte mai profund,stie mai adanc sentimentele,e prim absolut
n toate si de aceasta, poate,e si slvit,e idealizat n c o n t i i n a t a l u i s i a
n o a s t r , c a f i i n d u n mo d e l , u n c h i p v e n e r a b i l .
Deosesirea dintre tot si iubit este accentuat n strofa a III a: Ea era frumoas
ca umbra unui gnd./ Intre ape, numai ea era pmnt.,o deosebire ce o situeaz
la nceputul lumii, face din iubit un moment de start creationist,dac e
s privim acest moment dintr-un punct de vedere ludic, putem s nu acceptm
iubita idealizat, evocat de Stnescu ca pe o prioritate creaionist,o
putem vedea doar ca pe o prioritate personal autorului, pentru poet ea ar fi
fiind un nceput de existena, oare nu e cunoscut faptul c odat cu apariia
unei iubite/iubiri viata omului capt sens,parc s-ar renaste. Deci,
trecnd din plan cosmic la cel particular, nu putem nega faptul c iubita si la
mod general iubirea e acea forta capabila sa creeze lume, sa nasca fiind
nenascuta,sa fie prima,unica,naturala si pura.
Daca am analiza aceasta poezie ca pe o evocare a chipului poeziei, creatiei
poetice si poate intr-o masura oarecare a muzei, am vedea ca nu putem sa ne
departam de chipul iubitei,iubirii, doar ca am specifica:iubirii de poezie, de
creatie artistica.
Poezia e insasi un inceput, unul fin si pur de creatie,de nastere din nimic
dinape.Piatra proaspat sparta e preagatirea poetului de a scrie, precum un
sculptor se pregateste sa scoata din formele colturoase altele netede, asa si
poetul sparge limba, pentru a crea din strigat dintr-o limba moarta un strigat
viufrumos ca umbra unui gind. Poezia are chip feminin, si nu e de mirare, din
antichitate,ea a fost asemuita cu o femeie,fiind chiar si zeitate/muza.
Nichita Stanescu in poezia Evocare vine cu o portretizare a poeziei, o
incercare de materializare a chipului ideal, o trecere a spiritualului prin fizic, pe
cand poezia insasi este o trecere a fizicului in spiritual, oare cand scriem o
poezie nu transpunem in idei sentimentele noastre, trairile ce ne bantuie
corpul,acele friguri ce ne zguduie din temelii?
Lectura acestei poezii deschide imaginatie, deoarece abunda in imagini auditive
si vizuale, in figuri de stil, expresii cifrate, sensuri indirecte si sugestii.
Evocare este un moment artistic pentru fiecare cititor, deoarece trezeste din
adancul sufletului nostru un chip, o dragoste uitata de candva, o speranta
abandonata pe undeva si un ideal, care inca viu, mai palpaie in ochii nostri.