Comentariu “Eu nu strives corola de minuni a lumii’

de Lucian Blaga

Arta poetica este o poezie program in care poetul isi exprima viziunea
asupra artei si asupra rolului poetului in societate.

Poezia “Eu nu strives corolla de minuni a lumii” asezata in deschiderea volumului

de debut al lui Lucian Blaga (1895-1961), “Poemele luminii” (1919), reflecta
lirismul subiectiv si constituie arta poetica prin care anticipeaza sistemul filozofic
pe care il va realize 15 ani mai tarziu.

Tema poeziei se refera la cunoasterea luminii care este posibila numai prin
iubire, singura ce poate patrunde esentele universului fiind cunoasterea luciferica.

Ideea poetica a lui Blaga in aceasta poezie comparata cu cea a lui Arghezi
este una filozofica .

Poezia “Testament”,de Tudor Arghezi, are un rol social, aminteste cititorului

trecutul strabunilor,incearca sa mentina vie istoria,radacina neamului nostru
( “Batranii-au adunat,printer plavani,/ Sudoare muncii sutelor de ani/ Din graiul lor
cu-ndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite”).

Aceasta idee poetica la Arghezi este prezentata prin metafora cartii : “Cartea
mea-i ,fiule,o treapta/ Ea e hrisovul vostru cel dintai”.

Poezia lui Blaga este un instrument al cunoasterii referindu-se la tot

universul,nu doar la trecutul istoric asa cum face Arghezi, acest lucru reiese chiar
din titlu, care este reluat in primul vers al poeziei “Eu nu strivesc corola de minuni
a lumii”.
 Titlul poeziei este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii
luciferice,prin care poetul are datoria sa adanceasca mai mult misterele universului
(“corla de minuni a lumii”), sa nu le lamureasca ,ci sa le reduca (“nu strivesc”) ,
accentual punandu-se pe confesiunea lirica (“eu”).

Prima secventa poetica defineste conceptia filozofica privind cunoasterea

luciferica prin verbele care resping ferm agresivitatea atitudinii de lamurire a
misterelor lumii “nu strivesc”, “nu ucid cu mintea/ tainele ce le-ntalnesc/ in calea
mea”.

In versul “in flori, in ochi , pe buze ori morminte” sunt prezentate

simbolurile misterului semnificand viata, oglinda sufletului , iubirea si moartea.

Prin acest vers Blaga mai demonstreaza inca o data ca misterul nu poate fi
descoperit in totalitate oricate incercari s-ar face.

Urmatoarea segventa lirica prezinta cele doua tipuri de cunoastere :

cunoasterea stiintifica exemplificata prin versul “Lumina altora” si cunoasterea
paradisiaca , luciferica exemplificata prin sintagma “eu cu lumina mea” ; ambele
tipuri de cunoastere reprezinta lumina dar cu doua sensuri.

Versul “sugruma vraja nepatrunsului ascuns/in adancimi de intuneric”

reprezinta cenzura transcendenta prin care este prezentata cunoasterea stiintifica
care nu face altceva decat sa stopeze profunzimea misterului, frumusetea lui si
chiar impune o limita gandirii umane, demonstrand astfel ca exista orizont la orice
pas. Aceasta limita se subantelege prin verbul “sugruma” care inseamna la propriu
un gest uman, fortat, care stopeaza respiratia, asa cum face stiinta cu misterul, ii
stopeaza tainele.
 O alta sintagma din campul semantic al misterului “adancimi de intuneric”
reprezinta, de fapt, o comparatie cu acest cuvant definindu-l tot ca pe un lucru
incert ,necunoscut decat intr-o mica parte.

Mai departe apare doar opinia poetului ,care prezinta cunoasterea luciferica
“dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”.

Cunoasterea luciferica data de sintagma “lumina mea” nu face altceva decat

sa adanceasca mai mult misterul misterului , dand astfel sens vietii, pentru ca daca
am cunoaste tot ar fi o monotonie , un spleen asa cum il definim in poeziile lui
Bacovia.

Prin comparatia “si-ntocmai cum razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/

mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant
mister” poetul exprima aceeasi idee legata de lumea lui , de cunoasterea luciferica.

Luna este astrul care lumineaza noaptea , dar nu iti dezvaluie misterele , deoarece lumina
ei nu e atat de puternica decat cea a soarelui , iti da voie doar sa vezi pe unde pasesti te ghideaza
doar spre calea pe care vrei sa o iei fara a-ti arata ceva concret, totul fiind difuz , asa cum poetul
descopera misterul atat cat trebuie lasandu-I cititorului un semn de intrebare.

Dupa cum putem observa semnificatiile luminii sunt puse in antiteza.

Ultima segventa a poeziei exemplifica tema existentialista si ca doar prin iubire putem
pastra misterele universului si simbolurie acestuia ,intact in fata cunoasterii stiintifice (“caci eu
iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte”).

Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o poezie moderna,
nu numai prin limbajul filozific ci si prin prozodie. Nu are o rima specifica poeziilor cu care
cititorul este obisnuit , versurile incep cu litere mici deoarece se pune accent pe ideea poetica.