Sunteți pe pagina 1din 2

Arta poetica este o poezie program in care poetul isi exprima viziunea

asupra artei si asupra rolului poetului in societate.


Poezia Eu nu strives corolla de minuni a lumii asezata in deschiderea volumului
de debut al lui Lucian Blaga (1895-1961), Poemele luminii (1919), reflecta
lirismul subiectiv si constituie arta poetica prin care anticipeaza sistemul filozofic
pe care il va realize 15 ani mai tarziu.
Tema poeziei se refera la cunoasterea luminii care este posibila numai prin
iubire, singura ce poate patrunde esentele universului fiind cunoasterea luciferica.
Ideea poetica a lui Blaga in aceasta poezie comparata cu cea a lui Arghezi
este una filozofica .
Poezia lui Blaga este un instrument al cunoasterii referindu-se la tot
universul,nu doar la trecutul istoric asa cum face Arghezi, acest lucru reiese chiar
din titlu, care este reluat in primul vers al poeziei Eu nu strivesc corola de minuni
a lumii.
Titlul poeziei este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii
luciferice,prin care poetul are datoria sa adanceasca mai mult misterele
universului (corla de minuni a lumii), sa nu le lamureasca ,ci sa le reduca (nu
strivesc) , accentual punandu-se pe confesiunea lirica (eu).
Prima secventa poetica defineste conceptia filozofica privind cunoasterea
luciferica prin verbele care resping ferm agresivitatea atitudinii de lamurire a
misterelor lumii nu strivesc, nu ucid cu mintea/ tainele ce le-ntalnesc/ in calea
mea.
In versul in flori, in ochi , pe buze ori morminte sunt prezentate simbolurile
misterului semnificand viata, oglinda sufletului , iubirea si moartea.
Prin acest vers Blaga mai demonstreaza inca o data ca misterul nu poate fi
descoperit in totalitate oricate incercari s-ar face.
Urmatoarea segventa lirica prezinta cele doua tipuri de cunoastere :
cunoasterea stiintifica exemplificata prin versul Lumina altora si cunoasterea
paradisiaca , luciferica exemplificata prin sintagma eu cu lumina mea ; ambele
tipuri de cunoastere reprezinta lumina dar cu doua sensuri.
Versul sugruma vraja nepatrunsului ascuns/in adancimi de intuneric
reprezinta cenzura transcendenta prin care este prezentata cunoasterea stiintifica
care nu face altceva decat sa stopeze profunzimea misterului, frumusetea lui si
chiar impune o limita gandirii umane, demonstrand astfel ca exista orizont la orice
pas. Aceasta limita se subantelege prin verbul sugruma care inseamna la
propriu un gest uman, fortat, care stopeaza respiratia, asa cum face stiinta cu
misterul, ii stopeaza tainele.
O alta sintagma din campul semantic al misterului adancimi de intuneric
reprezinta, de fapt, o comparatie cu acest cuvant definindu-l tot ca pe un lucru
incert ,necunoscut decat intr-o mica parte.
Mai departe apare doar opinia poetului ,care prezinta cunoasterea
luciferica dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taina.
Cunoasterea luciferica data de sintagma lumina mea nu face altceva
decat sa adanceasca mai mult misterul misterului , dand astfel sens vietii, pentru
ca daca am cunoaste tot ar fi o monotonie , un spleen asa cum il definim in
poeziile lui Bacovia.
Prin comparatia si-ntocmai cum razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci
tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata
zare/ cu largi fiori de sfant mister poetul exprima aceeasi idee legata de lumea lui
, de cunoasterea luciferica.
Luna este astrul care lumineaza noaptea , dar nu iti dezvaluie misterele ,
deoarece lumina ei nu e atat de puternica decat cea a soarelui , iti da voie doar sa
vezi pe unde pasesti te ghideaza doar spre calea pe care vrei sa o iei fara a-ti arata
ceva concret, totul fiind difuz , asa cum poetul descopera misterul atat cat trebuie
lasandu-I cititorului un semn de intrebare.
Dupa cum putem observa semnificatiile luminii sunt puse in antiteza.
Ultima segventa a poeziei exemplifica tema existentialista si ca doar prin
iubire putem pastra misterele universului si simbolurie acestuia ,intact in fata
cunoasterii stiintifice (caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte).
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o
poezie moderna, nu numai prin limbajul filozific ci si prin prozodie. Nu are o rima
specifica poeziilor cu care cititorul este obisnuit , versurile incep cu litere mici
deoarece se pune accent pe ideea poetica.