Poezia Eu nu strives corola de minuni a lumii asezata in deschiderea volumului de debut al lui Lucian Blaga (1895-1961), Poemele luminii

(1919), reflecta lirismul subiectiv si constituiearta poetica prin care anticipeaza sistemul filozofic pe care il va realize 15 ani mai tarziu. Tema poeziei se refera la cunoasterea luminii care este posibila numai prin iubire, singurace poate patrunde esentele universului fiind cunoasterea luciferica. Ideea poetica a lui Blaga in aceasta poezie comparata cu cea a lui Arghezi este unafilozofica . Poezia lui Blaga este un instrument al cunoasterii referindu-se la tot universul,nu doar la trecutul istoric asa cum face Arghezi, acest lucru reiese chiar din titlu, care este reluat in primul vers al poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Titlul poeziei este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice,princare poetul are datoria sa adanceasca mai mult misterele universului (corla de minuni a lumii),sa nu le lamureasca ,ci sa le reduca (nu strivesc) , accentual punandu-se pe confesiunea lirica(eu). Prima secventa poetica defineste conceptia filozofica privind cunoasterea luciferica prinverbele care resping ferm agresivitatea atitudinii de lamurire a misterelor lumii nu strivesc, nu ucid cu mintea/ tainele ce le-ntalnesc/ in calea mea. In versul in flori, in ochi , pe buze ori morminte sunt prezentate simbolurile misteruluisemnificand viata, oglinda sufletului , iubirea si moartea. Prin acest vers Blaga mai demonstreaza inca o data ca misterul nu poate fi descoperit in totalitate oricate incercari s-ar face. Urmatoarea segventa lirica prezinta cele doua tipuri de cunoastere : cunoasterea stiintifica exemplificata prin versul Lumina altora si cunoasterea paradisiaca , luciferica exemplificata prin sintagma eu cu lumina mea ; ambele tipuri de cunoastere reprezinta lumina dar cu sensuri diferite. Versul sugruma vraja nepatrunsului ascuns/in adancimi de intuneric reprezinta cenzura transcendenta prin care este prezentata cunoasterea stiintifica care nu face altceva decat sa stopeze profunzimea misterului, frumusetea lui si chiar impune o limita gandirii umane,demonstrand astfel ca exista orizont la orice pas. Aceasta limita se subintelege prin verbulsugruma care inseamna la propriu un gest uman, fortat,asa cum face stiinta cu misterul, ii stopeaza tainele. O alta sintagma din campul semantic al misterului adancimi de intuneric reprezinta, defapt, o comparatie cu acest cuvant definindu-l tot ca pe un lucru incert ,necunoscut decat intr-o mica parte. Apare doar opinia poetului ,care prezinta cunoasterea luciferica dar eu / eucu lumina mea sporesc a lumii taina care nu face altceva decat sa adanceasca mai mult misterul misterului , dand astfel sens vietii, pentru ca daca am cunoaste totar fi o monotonie , un spleen asa cum il definim in poeziile lui Bacovia. Prin comparatia si-ntocmai cum razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfantmister poetul exprima aceeasi idee legata de lumea lui , de cunoasterea luciferica.Luna este astrul care lumineaza noaptea , dar nu iti dezvaluie misterele , deoarece luminaei nu e atat de puternica decat cea a soarelui , iti da voie doar sa vezi pe unde pasesti te ghideazadoar spre calea pe care vrei sa o iei fara a-ti arata ceva concret, totul fiind difuz , asa cum poetuldescopera misterul atat cat trebuie lasandu-I cititorului un semn de intrebare. Ultima segventa a poeziei exemplifica tema existentialista si ca doar prin iubire putem pastra misterele universului si simbolurie acestuia ,intact in fata cunoasterii stiintifice (caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte). Iubirea nu are la Blaga doar o functie sentimentala, ci reprezinta o modalitate de cunoastere, de patrundere in misterele universului. Blaga sugereaza ca numai dintr-o astfel de iubire pentru lume, pentru valorile vietii si numai dintr-o astfel de cunoastere intuitiva, luciferica, se poate naste poezia. Misiunea poetului este deci de a amplifica tainele universului, de a intui in formele concrete (flori, ochi, buze, morminte) marile taine, esenta lucrurilor si a fenomenelor. Poezia se constituie astfel intr-o marturisire lirica a unui crez artistic si a unei conceptii filozofice depsre cunoastere. Ea este semnificativa si pentru lirismul reflexiv, metaforic a lui Blaga.