Lucian Blaga

”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

(1919)
Lucian Blaga s-a născut în Lancrăm, lângă Sebeș, localitate ce se afla la acel moment în
comitatul Sibiu. A fost fiul lui Isidor Blaga și al Anei, al nouălea copil al unei familii de preoți.
După cum el a susținut, copilăria sa a stat “sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,
denumindu-se “mut ca o lebădă”, deoarece poetul nu a vorbit până la vârsta de 4 ani.
Clasele primare le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană, între anii (1902 – 1906), după
care a urmat Liceul Andrei Șaguna din Brașov (1906 – 1914), iar mai târziu a studiat la
Facultatea de Teologie din Sibiu (1914 – 1917), acolo unde s-a înscris pentru a evita înrolarea în
armata austro-ungară.
Lucian Blaga a studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 – 1920,
acolo unde a obținut titlul de doctor în filosofie și unde a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu,
viitoarea lui soție.
Poezia ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” A fost asezata de Lucian Blaga in
deschiderea primului sau volum”Poemele luminii”,fiind o confesiune a unui crez artistic
,publicata in 1919,in care poetul propune o cosmologie bazata pe principiul fortei primordiale
reprezentate de lumina.Este o meditatie lirica pe tema cunoasterii interzise de cenzura
transcendenta ,o ars poetica ce situeaza nasterea poeziei sub semnul cunoasterii apofatice
,negative,al minus-cunoasterii,prin amplificarea misterului existential ,a tainelor lumii.
Dumitru Micu considera ca „Poemele luminii” este prin excelenta sa cartea unor trairi,a
unor experiente sufletesti ,avand ca atare aproape valoarea unui document autobiografic”1.
In general ,opera poetica a lui Lucian Blaga contine numeroase elemente anticipative ale
creatiei filozofice de mai tarziu.Lucian Blaga insereaza in aceasta poezie cu vadit caracter
programatic un subtext polemic fata de notiunea obisnuita de arta poetica.Actul poetic nu mai
este inteles in mod esential ca mestesug ,ci drept modalitatea fundametala a eului liric de a se
situa in raport cu lumea ,cu universul.Relatia care se stabileste intre”eu”(eul individual)si
„corola de minuni a lumii (marele univers) exprima originalitatea unui punct de vedere ,diferit
de ceea ce se afirmase pana atunci. Dupa cum observa criticul Ion Pop ,cuvantul cu care
Blaga isi inaugureaza rostirea poetica este,in mod semnificativ ,cuvantul ”eu”:iar cel dintai
vers al programului sau liric schiteaza deja imaginea emblematica ,ideala a universului
si,indirect,un mod specific de punere in relatie a celor doua realitati , „Eul si corola de minuni
a lumii;doi poli intre care promite sa se desfasoare spatiul unuei perpetue tensiunii ,al unei
necontenite nazuinte de apropriere,pana la identificare”2.
Notiunea-cheie in „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ”este „misterul” ,sub al carui
semn se afla intregul text .De-a lungul timpului ,ganditorii nu s-au marginit doar sa constate
ca”misterul” exista,ci s-au straduit sa -l elucideze .Blaga ,in schimb ,are o alta
pozitie:„Noutatea punctului nostru devedere consista ,credem ,in faptul ca nu nazuim la
inlaturarea „misterului”

Stefan Augustin Doinas ,in Poetica lui Lucian Blaga ,adauga si alte observatii interesante
privind lexicul si functiile lui ,in poezia lui Blaga :„ Un lexic variat -mister ,taina
,nepatruns.Marele ,neantul ,miracolul,neintelesul,tacerea etc-atesta prezenta permanenta a

1
Dumitru Micu,Lirica lui Lucian Blaga,p 12.
2
Adrian Costache,Florin Ionita,M.N lascar,Adrain Savoiu,Limba si literatura romana-Manual pentru clasa a XII-a,
p 26.
[Type here]
acestui termen de referinta: mister care se se afla deopatriva indaratul si in afara actului
poetic :lumea e un miracol,raportul lor inextricabile,la fel,un miracol”3.
Poetul concepe lumea ca pe o corola de minuni, care cuprinde tainele ce apar in calea
omului, foloseste metafore pentru a sugera tainele care se ofera cunoasterii omului; deci flori,
ochi, buze, morminte inseamna natura, omul, iubirea, cuvantul, moartea.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Paralel, poetul procedeaza la o singularizare a eului sau poetic; oamenii obisnuiti, prin
cunoasterea lor rationala, paradisiaca, distrug aceste taine. Poetul, prin cunoasterea sa
intuitiva, metaforica, luciferica, nu ucide tainele universului:
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric
Folosind conjunctia adversativa dar, poetul insista asupra opozitiei fundamentale dintre
felul sau de cunoastere si cunoasterea celorlalti. Tot in acelasi scop poetul foloseste si o
comparatie expresiva: asa cum razele lunii maresc taina noptii, poetul, prin cunoasterea sa
intuitiva, metaforica, imbogateste lumina lumii:
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina -
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
In „Pietre pentru templul meu ”Blaga marturisea ca misiunea poetului nu este de a
descifra tainele ci de a transforma in taine si mai mari. Aceeasi idee este exprimata prin
versurile:
si tot ce-i nenteles
se schimba-n nentelesuri si mai mari
sub ochii mei -
La baza cunoasterii si a actului poetic poetul pune iubirea:
caci eu iubesc

3
Stefan Augustin Doinas,Poetica lui Lucian Blaga,p 14
[Type here]
 si flori, si ochi, si buze, si morminte.
Iubirea nu are la Blaga doar o functie sentimentala, ci reprezinta o modalitate de
cunoastere, de patrundere in misterele universului. Blaga sugereaza ca numai dintr-o astfel de
iubire pentru lume, pentru valorile vietii si numai dintr-o astfel de cunoastere intuitiva,
luciferica, se poate naste poezia.
Misiunea poetului este deci de a amplifica tainele universului, de a intui in formele
concrete (flori, ochi, buze, morminte) marile taine, esenta lucrurilor si a fenomenelor.
Poezia inseamna deci intuirea in concret, in particular a universului, patrunderea
intuitiva in esenta fenomenelor. Poezia este deci o viziune poetica a lumii. La baza ei sta
cunoasterea metaforica, luciferica, si iubirea.
In ceea ce priveste realizarea artistica, se remarca capacitatea poetului de a plasticiza idei
abstracte. Astfel el foloseste un sir de metafore: corola de minuni, flori, ochi, buze, morminte,
lumina altora, luminea mea, etc. pentru a reda conceptia sa despre cunoastere si creatie.
Cuvantul-cheie este taina, redat metaforic prin vraja nepatrunsului ascuns, adancimi de
intuneric, sfant mister, intunecata zare, nentelesuri si mai mari, taina.
Poetul isi realizeaza diascursul liric exclusiv in vers liber.
Poezia este alcatuita din 20 de versuri, alternand 6 versuri scurte si foarte scurte cu 14
versuri lungi si foarte lungi. Intregul discurs liric este construit pe opzitia termenilor
principali, cunoasterea poetica, luciferica, si cunoasterea poetica, lumina mea. Pentru lumina
altora exista un singur verb: sugruma, dar se subintelege si celelalte verbe: strivesc, ucide, nu
sporeste, nu imbogateste, nu iubeste. Opozitia este marcata gramatical si prin conjunctia
adversativa dar (dar eu / eu cu lumina mea…) si prin conjunctia cauzala caci (caci eu
iubesc…).
Poezia se constituie astfel intr-o marturisire lirica a unui crez artistic si a unei conceptii
filozofice depsre cunoastere. Ea este semnificativa si pentru lirismul reflexiv, metaforic a lui
Blaga.
In conceptia lui Blaga ,exista o dualitate a cunoasterii ,una pe care o numea paradisiaca
si alta definita ca luciferica .Daca pentru alti filozofi cauza imposibilitatii cunoasterii depline
este considerata neputinta omului ,in viziunea lui Blaga Marele Anonim insusi apara
„misterul”.Gana George in „Opera literara a lui Lucian Blaga” sustine ca „Poet al „ luminii
”,Blaga este ,fundamental un poet solar ,intr-un sens care-l aseaza mai aproape de Holderlin
decat de Alecsandri ,de pilda ”4.
Structura poeziei ne ajuta sa vedem prin ce se diferentiaza poetul de modul in care semenii
sai percep lumea.Cele doua tipuri de cunoastere( paradisiaca si luciferica) pot fi deduse din
analiza poeziei ,care are o structura antitetica ,bazata pe un plan filozofic secundar .Ideea
protejarii „misterului” apare limpede in final ,iar substantivele flori,ochi.buze,morminte nu
sunt altceva decat infatisarile lui concrete.
Teoretizând, ca filozof, conceptele menționate, Blaga renunță, ca poet, "cu bucurie la
cunoaşterea absolutului", căci numai aşa, prin poezie, poate să proiecteze "în misterul lumii
un înţeles". „Blaga se manifestă decis în apărarea necunoscutului ca stare existențială; pentru
cunoaşterea luciferică, misterul este bunul cel mai de preț: lumea denudată, cunoscută în
detaliu,profană prin manifestările ei, devine banală, la fel de plictisitoare ca o carte citită de
zeci de ori. Poetul alege partea ascunsă a lumii, creatoare de mister şi de poezie, universul
păstrându-şi prin urmare micile sau marile lui taine, neîntinat prin cunoaşterea profană,

4
Gana George,Opera literara a lui Lucian Blaga,p 160.
[Type here]
pozitivistă, a omului modern. Teoria minus-cunoaşterii a lui Blaga, negația cunoaşterii este de
fapt îndemnul spre o cunoaştere mult mai adâncă, în care lucrurile sunt sortate şi numerotate
cu cifre de către un harnic matematician. Limitele rațiunii, ale logicii, nu au fost exprimate de
Immanuel Kant în "Critica rațiunii pure" și derivă din categoriile folosite.
Cunoaşterea are la Blaga o dimensiune transcendentă, ce se stabileşte prin pierderea în
necunoscut, amplificându-se în "zona fanicului", în "zona crypticului". Până şi ideea de a
supune lumea unui proces de banalizare, prin înscrierea ei în serii de ecuații, de multe ori false
şi cu o valoare relativă de adevăr, pare a fi sortită eşecului. Valoarea de adevăr, de profundă
cunoaştere a lumii, nu poate veni decât din protejarea acestor mistere: "Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii/ şi nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi,
pe buze ori morminte". Titlul şi primul vers al poeziei stabilesc de altfel factorii extremi
implicaţi în acest gen de cunoaştere, eul poetic şi lumea infinită a misterului, figurată
metaforic prin "corola de minuni a lumii", adevărată "pădure de simboluri" a universului
poetic blagian. Necunoscutul, pragul unde intervine cunoaşterea transcendentă este sugerat de
Blaga prin simboluri cuprinzătoare, deopotrivă plastice şi de maximă generalitate: "flori",
"ochi", "buze", "morminte
Motivul lunii, care domină universul poetic eminescian, este și aici un factor
potenţator de mister şi de cunoaştere, cu aceeași forță de cuprindere, orientată, de astă dată, nu
spre orizontul cosmic, infinit, al aştrilor, ci către penumbra intermundiilor, a tainelor profunde
din infinitul mic, de foarte aproape, materializate simbolic "în flori, în ochi, pe buze ori
morminte". Împrumutând din lumina lunară ("eu cu lumina mea sporesc a lumii taină"),
poetul oficiază el însuşi un act de creație, complementar creației originare, săvârşite sub
semnul exploziei de lumină. Nu este însă una devastatoare, ci "tremurătoare", subtilă,
creatoare de mister şi de valori estetice, profund umane; "lumina altora", încredinţată
cunoaşterii limpezi, paradisiacă, excesiv de rațională, se dovedește brutală, „sugrumă magia
impenetrabilului ascuns / în adâncul întunericului”, anulează șansa unei noi creații. Antiteza
dintre cele două feluri de cunoaștere, paradisiacă și luciferică, figurată prin metafore, „lumina
altora”, lipsită de potențe creatoare, și „lumina mea”, este ireductibilă. „Lumina mea” este
generatoare de mister, „lumina altora” nu determină decât drumuri fără întoarcere, duce la
inaptitudinea creației, la derizoriu și inutilitate. Antiteza dintre aceste două atitudini este
stabilită prin negații: „nu zdrobesc”, „nu ucid”, „nu sugrumă” și „măresc”, „îmbogățesc”,
„iubesc”.
Marin Mincu face precizarea de mare importanta ca :„Enumerare atributelor lumii este
facuta nu la intamplare ,ci in ordine crescanda a elementului de mister cuprin in ele”.in felul
acesta „Sentimentiul ascuns major este acela de contopire pana la identificarea cu misterele
universale ,cu substanta ascunsa a lumii la care eul poetic se simte participand”5.
Corola minunilor lumii este o metaforă complexă, revelatoare, chiar în sensul dat de Blaga,
care păstrează puritatea originară a cunoașterii, varietatea formelor infinite de frumos. Însăși
existența omului interferează cu aceste umbre de întuneric și lumină, sporind ansamblul
misterelor universului. Este un univers umanizat de mister și speranță, fragil ca ființa umană
din care emană, gata în orice moment să fie spulberat de intervenția brutală a acțiunii.
Metaforele-simboluri din partea vizibilă a acestui univers sunt și semne de fragilitate, puternic
încărcate semantic, terminale de zone imense de mister, care invită la cunoaștere infinită.
Ochii sunt un simbol al acestei încercări constante de descifrare a misterelor, poarta către
celălalt tărâm, punctul de transcendență cu lumea misterelor, ca fântâna, ochiul magic în care

5
Marin Mincu,lucr. cit. ,p 16
[Type here]
„foste mumii/ țin o oglindă”. Florile, „simbol al stării primordiale, edenice” (Ion Bălu), sunt
punctul maxim de dezvăluire al misterului, al împlinirii formelor, sublimului din jur, formă
extremă de frumos, esențe transpuse în materializări perisabile, supuse estompării, marea
trecere, precum și destinele omenești, prezente în versul final printr-un cuvânt nemiloasă,
morminte, dincolo de care se află cel mai de nepătruns mister. De fapt, buzele și mormintele
mărginesc succesiunea temporală a trecerii umane, nașterea, iubirea, moartea, nașterea din
lumină .
Pe această cale de descifrare a misterelor, forma poetică a textului este firească, nesupusă
vreunei constrângeri, fapt remarcabil în toată poezia lui Lucian Blaga. Măsura replicilor este
grea prezice, asemenea spațiilor secrete în care se scufundă cunoașterea luciferică, redându-și
drumurile șerpuitoare.Un vers central, de doar două silabe, „dar eu”, plasează în centrul
acestui imens ansamblu eul poetic, agentul cunoașterii. a misterelor.Ritmul versurilor
urmăreşte şi intensitatea stărilor revelatorii, răgazul contemplaţiei formelor extatice ale
materiei simbolizate şi fermitatea concluziilor, a trecerii la alte orizonturi cognitive.Ritmul
sugerează aproape muzical. scufundarea în spații adânci, până la luminile originare.„Blaga
însuși imită astfel actul de creație primordială, poemul fiind o mică parte a unei astfel de
cosmogeneze”6.

6
Hadrian Soare,Gheorghe Soare ,Limba si literatura romana,clasa a XI-a ,p 484.
[Type here]
 BIBLIOGRAFIE

Costache,A.,Ionita,F.,Lascar,M.N.,Savoiu,A., 2009, Limba si literatura romana-Manual

pentru clasa a XII-a, Bucuresti, Editura Art Grup Educational.
Gana,George,1976,Opera literara a lui Lucian Blaga,Bucuresti, Editura Minerva.
Micu,Dumitru,1967, Lirica lui Lucian Blaga, Bucuresti, Editura pentru Literatura .
Soare,Adrian ,Soare,Ghoerghe, 2003,Limba si literatura romana-clasa a XI-a, Cluj -
Napoca,Editura Carminis.

[Type here]