Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

I.CONTEXTUL APARIȚIEI + ÎNCADRARE

 Poezia este una dintre cele mai cunoscute arte poetice din literatura română , fiind publicată în deschiderea
volumului „ POEMELE LUMII ” din anul 1919
 Este , așadar o poezie interbelică , încadrată în curentul literar numit modernism
 Poezia lui BLAGA este o artă poetică pentru că autorul își exprimă crezul artistic și concepția despre actul creator
raportându-se și la tema cunoașareterii
 BLAGA este reprezentatnt al expresionismului , ramură a modernismului interbelic în care arta sa poetică se
încadrează prin exacerbare (exagerarea) eului, astfel pronumele „eu” se regăsește de cinci ori în versurile poeziei,
apărând și în titlu , prin elanurile vitale și prospețimea expresiei poetice
 Din punct de vedere al limbajului poetic ,acesta este unul inedit , specific modernismului , prin metafore revelatorii ,
iar din punct de vedere al versificației , poezia este una astrofică, alcătuită din versuri libere , și este utilizat
ingambamentul
 Ingambamentul reprezintă un procedeu specific modernismului prin care se scrie cu majuscule doar la începutul
unor versuri care introduc idei poetice noi ,restul versurilor fiind notate cu literă mică

II.TEMA VALORIFICATĂ
 Poezia este o artă poetică prin care interesul autorului se mută dinspre laboratorul de creație spre relația creator-
lume , poetul considerân poezia drept o modalitate prin care poate să se apropie și să sporească misterul universului
 În acest sens el optează pentru metaforele revelatorii și nu pentru cele plasticizane , metaforele revelatorii
îndreptându-l pe cititor la meditație
 Tema creației este dublată de tema cunoașterii , LUCIAN BLAGA fiind poetul-filosof al literaturii române
 Poetul propune existența a două tipuri de cunoașere ale căror trăsături le va detalia ulterior în lucrarea filosofică
„TRILOGIA CUNOAȘTERII” : CUNOAȘTEREA PARADIZIACĂ și CUNOAȘTEREA LUCIFERĂ
 CUNOAȘTEREA PARDIZIACĂ numită și PLUS - CUNOAȘTERE reprezintă cunoașterea rațională , prin mijloace logico –
matematice , pe când CUNOAȘTEREA LUCIFERĂ , adică MINUS - CUNOAȘTERE , reprezintă acceptarea misterului
universului , fără a avea pretenția de a-l urmări
 Poetul se declară adept al CUNOAȘTERII LUCIFERE , cunoaștere poetică prin care apropierea de tainele universului se
face prin intuiție și iubire
 În textul poetic regăsim două metafore reveletorii , sinonime pentru cele două tipuri de cunoaștere : „LUMINA
ALTORA ” reprezintă CUNOAȘTEREA PARADIZIACĂ , pe când „LUMINA MEA ” reprezintă CUNOAȘTEREA LUCIFERICĂ
prin care poetul îsi propune să păstreze neștiut farmecul misterului universului

III.STRUCTURA
 Poezia este alcătuită din trei secvențe lirice dispuse astfel:
 SECVENȚA I = cuprinde primele 5 versuri din poezie și se concentrează asupra „corolei de minuni a lumii” și a
atitudinii poetului față de aceasta
 SECVENȚA II = cea mai amplă secvență , având în centru antiteza dintre CUNOAȘTEREA PARADIZIACĂ și
CUNOAȘTEREA LUCIFERICĂ
 SECVENȚA III = sintetizează concluzia discursului liric și propune iubirea ca singur sentiment prin care misterul
universului poate fi acceptat

Regăsim ,ca element de structură , relațiile de opoziție care se obțin prin antiteza central dintre MINUS și PLUS
CUNOAȘTERE , iar relațiile de simetrie rezultă din reluarea aproape idenică a ultimului vers din prima secvență , în finalul
discursului poetic : „ în flori, în ochi, pe buze ori morminte (...) şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

IV.ANALIZA TEXTULUI
SECVENȚA I
 În primrle 5 versuri care alcătuiesc prima secvență a poeziei , interesul poetului se focalizează asupra „corolei de
minuni a lumii”
 În sens denotative „corola” reprezintă totalitatea petelelor unei flori , forma sa fiind asociată cu simbolul grafic al
perfecțiunii , cercul
 În sens conotativ „corolei de minuni a lumii” trebuie înțeleasă ca o metaforă revelatorie care semnifică totalitatea
tainelor universului , misterul universal
 Atitudinea poetului este exprimată prin verbele „nu strives” și „nu ucid” , adică poetul accept existența misterului
universal pe care nu dorește să îl explice prin mijloace raționale „cu mintea”
 Astfel ,mistere se găsesc pestetot în jurul nostru: „ în flori, în ochi, pe buze ori morminte”
 Metaforele revelatorii folosite în ultimul vers al acestei secvențe au semnificații inedited: „florile” reprezintă
simbolul vegetal al vieții și al frumosului , fiind asociat cu efemeritatea , „ochii” simbolizează cunoașterea prin
contemplație , „buzele ” pot reprezenta rostirea poetică sau iubirea ca atitudine în fața misterului , iar „mormintele ”
reprezintă moartea , încheierea ciclului existențial și pot fi asociate eternității
 Poetul acceptă existența acestor mistere pe care le întâlnește „în calea” lui și nu dorește să le explice pentru a nu le
strica inefabilul (= farmec care nu poate fi exprimat )

SECVENȚA II
 Secvența secundă sublinează opoziția dintre CUNOAȘTEREA PARADIZIACĂ și CUNOAȘTEREA LUCIFERICĂ , opoziție
subliniată și prin prezența conjuncției adversative „ dar” din cel mai scrut vers al poeziei , dar și prin reluarea
pronumelui personal „eu” : „dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”
 „LUMINA ALTORA ” evidențează CUNOAȘTEREA PARADIZIACĂ care , „strivește” , „ucide ” și „ sugrumă vraja
nepătrunsului ascuns” , astfel că cei care doresc să explice rațional misterele doar le vor distruge farmecul , fără a
reușii să le explice
 „Lumina mea” este metafora revelatorie pentru CUNOASTEREA POETICĂ LUCIFERICĂ care în opoziție cu cea
PARADIZIACĂ „sporește” , „mărește” și „îmbogățește taina nopții” , pentru că presupune acceptarea existenței
misterului și transformarea lui în „neînțelesuri și mai mari ”
 Astfel , BLAGA își exprimă dechis obțiunea pentru CUNOAȘTEREA LUCIFERICĂ , considerând-o singura potrivită în
abordarea misterului universal numit printr-o succesiune de metafore revelatorii precum: „ taina nopții ”, „ vraja
nepătrunsului adânc ”
 Tot în această secvență remarcăm o comparație amplă între atitudinea poetului față de misterul universal și lumina
lunii , care cu „razele ei albe” mărește tainele nopții, fără a le clarifica – astefel și poetul prin CUNOAȘTEREA
LUCIFERICĂ nu va explica ci va încerca să mărească misterul universal
SECVENȚA III
 Ultima secvență se concentrează asupra modalității pe care Blaga o propune pentru raportarea la misterul
universal , exprimată prin verbul „iubesc”
 Astfel, poetul propune apropierea omului față de misterul universal prin intuiție și iubire pentru că doar astfel se
poate accepta existența lui , precum și păstrarea acestuia neschimbat , fără nici o încercare de a-l explica
 Ultimul vers al poeziei reprezintă o reluare simetrică a metaforelor revelatorii prin care este sugerată componența
„corolei de minuni a lumii”

 În opinia mea , poezia lui LUCIAN BLAGA sublinează existența misterului universal și existența a două tipuri de
abordari a „corolei de minuni ” : CUNOAȘTEREA PARADIZIACĂ și CUNOAȘTEREA LUCIFERICĂ , el însuși fiind adeptul
CUNOAȘTERII LUCIFERICE prin care se păstrează neatens inefabilul misterelor universului
 Așadar „ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ” de Lucian Blaga este o artă poetică modernistă din perioada
interbelică deoarece poetul își exprimă crezul artistic printr-un limbaj metaforic , inovator , în această poezie cu
versuri albe în care se remarcă și utilizarea imganbamentului .