Diversitate tematic, stilistic n viziunea poeziei interbelice

(Studiu de caz)

CUPRINS
Capitolul 1 Pag. Macedonski i simbolismul premise ale modernismului; reacie impotriva tradiionalismului Capitolul 2 Poezia european in perioada interbelic i influena acesteia asupra poeziei romaneti. Capitolul 3 3.1 Principalele curente i tendine in poezia romaneasc in perioada interbelic Modernism/ Expresionism/Avangardism - reprezentani de seam: a) Tudor Arghezi b) Lucian Blaga c) Ion Barbu d) Alexandru Philippide e) Tristan Tzara f) Benjamin Fundoianu g) Ion Vinea h) Ilarie Voronca i) Gellu Naum 3.2 Tradiionalismul - reprezentani de seam: a) Nichifor Crainic b) Vasile Voiculescu c) Ion Pilat 3.3 Diversitate tematic i stilistic, viziune poetic. Capitolul 4 Locul poeziei romaneti in cultura european in perioada interbelic, rolul i influena ei in dezvoltarea poeziei romaneti postbelice. Bibliografie

1.Macedonski i simbolismul premise ale modernismului; reacie mpotriva tradiionalismului.

Eugen Lovinescu, cel cruia ii revine meritul de a fi acionat in direcia adaptrii modernismului la specificul culturii i civilizaiei romaneti, cel mai important critic de direcie de dup Titu Maiorescu, susinea c, acele culturi mai tinere, mai puin evoluate sufer influena celor avansate, astfel incat literatura roman va suporta influenele celei occidentale, in doi pai: imitaia,simularea, repectiv etapa prelurii modelelor considerate de Maiorescu forme fr fond, i apoi stimularea, respectiv asimilarea acelor forme pe fondul individualizator, unic, al fiecrei culturi.Dac teoria sincronismului este regula,Al. Macedonski este excepia care o intrete, deoarece primele idei care prefigureaz simbolismul la romani i care incearc s-l teoretizeze apar odat cu acesta i sunt puse in circulaie prin revista poetului, Literatorul. Chiar inainte de reconstituirea simbolismului ca coal, in Frana, apar in aceast revist, inc din primul ei an de existen, 1880,articole de directiv, in care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel Macedonski avea s-i revendice mai tarziu, in 1889, printr-un articol intitulat In pragul secolului, merite de pionier al simbolismului pe plan european.Belgienii, i se poate zice aceasta cu mandrie i despre mii din romani - scrie el - dac n-au fost tocmai ei precursorii micrii, au avut meritul de a fi intrevzut din vreme intinderea strlucit ce se deschidea glorioas dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck,Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin i alii inc - cei patru intai citai, astzi deja ilutri - au avut onoarea, impreuna cu mine, s ia parte acum 12 ani, la micarea provocat din Liege de revist La Wallonie, al crei energic i valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene Mercure de France. De altfel in numrul din august 1886, Macedonski publicase, intradevr, patru poezii in limba francez: Volupte, Hysterie,Haine, Guzla. Inc in 1880 apruse in Literatorul articolul intitulat Despre logica poeziei, in care erau formulate idei ce anticipau anumite judeci ale lui Mallarme. Nu numai c se fceau apropieri intre poezie i muzic, dar se releva i deosebirea de structur dintre poezie i proz. Poezia - accentua Macedonski - ii are logica ei particular, deosebit de logica prozei:logica poeziei e, dac ne putem exprima astfel, nelogica la modul sublim. Intrucat tot ce nu e logic e absurd, logica poeziei e, prin urmare, insui absurdul. Un adevrat manifest presimbolist, aprut in Literatorul din 15 iunie 1892, este articolul lui Macedonski - Poezia viitorului. Prin simbolism - se spune in articol - ca i prin instrumentalism care etot un simbolism, cu deosebire c sunetele joac

in instrumentalism locul imaginilor, poezia i-a creat un limbaj al ei propriu,limbaj in care se simte in largul ei.Dup prerea poetuluisimbolismul unit cu instrumentalismul este, ca i wagnerismul,ultimul cuvant al geniului omenesc". Puncte de vedere presimboliste conin i alte articole publicate de Macedonski in Literatorul,ca Despre poezie sau Despre poema 1881, in care poetul pledeaz pentru concentrare i sinteza liric, pentru poezia care s adune in ea, imprevizibil, micri sufleteti contrastante. Teoretizand simbolismul, Macedonski a ineles s-l i promoveze struitor in literatura roman. In numele acestui curent, directorul Literatorului a incurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia romaneasc de pan atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism, tot ce putea impresiona prin neobinuit i bizar. El insui s-a exersat in compuneri alctuite dup ultima mod parisian,menite s revoluioneze lirica. Dup modelul lui Rollinat, din care a i tradus, Macedonski a afiat uneori preferine morbide pentru macabru ca inVaporul morii de exemplu. Dar pasiunea lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunandu-i s creeze efecte lirice prin pure combinaii de imagini i sunete ca in Rimele cant pe harp i Guzla; unele dintre aceste poezii ca:Inmormantarea i toate sunetele clopotului sau Lupta i toate sunetele ei, aprand in volumul Poezii din 1881, chiar inainte de intemeierea, la Paris, a colii lui Rene Ghil.Dup exemplul lui Mallarme, Macedonski acord o importan special aspectului grafic al scrierilor sale, mergand pan acolo incat, in manuscrisul romanului sau Thalassa, a incercat s sugereze sentimentele nu numai printr-o anumit aezare a cuvintelor in pagin, dar i prin interbuinarea unor cerneluri de culoare diferit, textul infisandu-se, in felul acesta, policrom, ca intrun amuzant joc de copii. Pe aceast linie au mers cateodat i unii dintre cei care frecventau cenaclul i colaboratori ai Literatorului, ca Mircea Demetriad, Al. Obedenaru, Gh. Orleanu, Al. Petroff ori debutantul Ion Theo. Dac Macedonski este, indiscutabil, un teoretician al simbolismului, este el oare i un poet simbolist? Unii i-au contestat cu viole aceast calitate. Alii au acceptat-o cel puin parial, influenai poate de Macedonski insui care s-a proclamat singur i cu ostentaie simbolist pentru o perioad scurt. Desigur, in structura cea mai intim a spiritului su, poetul nu este un simbolist. El rmane in mod fundamental un romantic de formaie paoptist, euforic, exuberant, vitalist. Dei in poezia lui apar unele simboluri, poetul are grij ca, aproape de fiecare dat, s le explice, s le imprtie intreaga aur enigmatic, s le distrug inefabilul atat de caracteristic poeziei simboliste, aa cum procedeaz, de exemplu, i in Noaptea de decembrie.

Dar nu e mai puin adevrat c in poezia macedonskian apar i primii germenii notabili de simbolism romanesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi cultivate in literatura roman.

2. Poezia european n perioada interbelic i influena acesteia asupra poeziei romneti.

Esena Orientului este socotit zona Peninsulei Balcanice, avand la granie Romania, despre care s-a impmantenit sintagma "o insul latin intr-o mare slav". Situarea rii noastre intre Orient i Occident definete principalele caracteristici care particularizeaz cultura roman, individualizeaz mentalitatea poporului i determin specificul naional. Diversitatea perspectivelor privind aezarea Romaniei intre dou culturi i civilizaii a starnit polemici aprinse de-a lungul timpului i a produs studii despre confruntarea intre modertnism i tradiionalism despre contiina naional i a constituit dintotdeauna un proces accelerat de a prelua "ideile, formel i modelele sale" i, ca urmare, "occidentalizarea nu poate fi conceput decat ca un incitat ferment stimulent, termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtuilor noastre spirituale"(Adrian Mariano). Un titan al culturii romane, Titu Maiorescu, observ c tineretul roman emigra "spre fantasmele tiinei din Frana i Germania, care pan azi au mers tot crescand i care au dat mai ales Romaniei libere o parte din lustrul societilor strine". El iniiaz "Teoria formelor fr fond", prin care respinge cu fermitate imprumuturile occidentale dac acestea nu corespund fondului cultural romanesc: "Forma fr fond nu numai c nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul striccioas, fiindc nimicete un mijloc puternic de cultur." Dac formele preluate din occident nu concorda fondului spiritual autohton, vor exista doar "un ir de forme " fr s aib "fondul lor propriu", criticul concluzionand c un popor nu poate tri cu o cultura fals, iar dac struiete in ea, atunci d un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: "in lupta dintre civilizaia adevrat i o naiune rezistent se nimicete naiunea, dar niciodat adevrul" (Titu Maiorescu- In contra direciei de astzi in cultura romaneasc -1867). Istoricul literar Pompiliu Eliade (1869-1914) exprim un punct de vedere inedit, acela c literatura francez a creat o nou literatur roman "complet diferit de cronicari i de scrierile religioase ale secolului al XVII-lea", urmand s existe "dou literaturi inspirate de dou tipuri cu totul distincte". In perioada interbelic s-au purtat polemici, unele de notorietate, intre adepii modernismului i susintorii tradiionalismului. In prestigioasa "Istorie a literaturii romane", George Clinescu susine cu argumente faptul c rile Romane nu au

stat niciodat in afara Europei, iar cand se vorbete despre occidentalizare, se inelege adaptarea literaturii romane, la cea european.Iniiatorul modernismului romanesc, Eugen Lovniescu definete principiul sincronismului prin europenizarea literaturii romane. El susine c civilizaiile mai puin dezvoltate imit forme ale celor avansate, sincronizarea acestora realizanduse in timp, ins n-a exclus coexistena elementelor tradiionale i cele moderne. Aprtor imptimit al tradiionalismului, Nichifor Crainic argumenteaz c menirea poporului roman este aceea de a vieui in Orientul spiritual specific simirii sale : "Altarele se aeaz spre Orient, icoanele cminului se aeaz pe peretele dinspre Orient, ranul cand se inchin pe camp se intoarce spre Orient [] Si cum noi ne aflm geografic in Orient, i cum prin religia ortodox deinem adevrul lumii rsritene, orientarea noastr nu poate fi decat spre Orient adic spre noi inine, spre ceea ce suntem prin motenirea de care ne-am invrednicit.". Sociologul, psihologul i eseistul Mihai Ralea (1896-1964) analizeaz psihologia oriental i cea occidental, precum i specificul acestora intitulat sugestiv "Fenomenul romanesc" (1927). El discuta psihicul etnic i analizeaz factorii care determin formarea mentalitii unei naiuni : condiiile de trai, aezarea geografic, mediul economic i politic, condiiile climatice, caracterizand specificul nostru naional i concepia colectiv a romanilor. Ralea desprinde dou tipuri de locuitori in Europa: occidentalul i orientalul, care se difereniaz prin modul de a gandi, prin atitudine i reaciile diferite i care se conduc dup legi ancestrale adesea contrastante. Astfel, psihologul-eseis definete civilizaia occidental prin sintagma "aptitudini creatoare", ceea ce ar insemna ca englezul, francezul, germanul sau italianul se afl deasupra mediului pe care il domina prin stpanirea de sine, siguran, curaj, rbdare i iniiai. Astfel spus, occidentalul e "stpanul voinei sale inconjurtoare". Curajul cu, care acesta infrunt viaa este "cand temerar, cand rezonabil". tie s rite i s fie in acela timp prudent, "subjug forele naturii", dar a inventat i o tehnic devenit o "alian asculttoare". In contrast, orientalul se definete prin "resemnarea pasiv", se supune necondiionat forelor naturii care il zdrobesc crezand c "cine tie ce for religioas misterioas" acioneaz asupra lui i de aceea i se pare inuti s mai lupte. Fatalismul este filosofia de via a orientalului. Totul este acceptat aa cum se prezint, el neavand nici ambiie, nici imaginaie i nici voina necesar s modifice sau s reziste mcar realitii

inconjurtoare. Intre cele dou structuri psihice, creativitatea occidentalului i resemnarea neputincioas a orientalului, Ralea definete o stare intermediar pe care o numete "adaptabilitate". In lucrarea "Istorica critic a literaturii romane" (1990) Nicolae Manolescu face o afirmaie epatant, susinand c "Apusul a fost coruptor, nu numai stimulator, dup cum rsritul a reprezentat nu pur i simplu un model de imobilism, ci un focar insemnat al unora din noile idei". Sorin Alexandrescu, in studiul "Paradoxul roman" (1998), considera c faptul de "a fi i a rmane roman este 7 marea tem a unei culturi" i c acest " mit al identitii a rmas in mod constant prioritar fa de oricare alt problem cultural sau ideologic". Influena occidental s-a concretizat in literatura roman prin operele lui Camil Petrescu, care a preluat viziunea lui Marcel Proust privind concepia temporal (timpul obiectiv i timpul psihologic) i procedeul memoriei involuntare, iar din creaia lui Stendhal s-a inspirat in construirea eroilor. De altfel, in plin romantism, Mihai Eminescu a fost puternic legat de filosofia occidental, fiind atras mai ales de germanul Schopenhauer, ale crui concepii se regsesc in majoritatea creaiilor eminesciene de teza asupra timpului filosofic pan la portretul geniului nefericit i neineles. In perioada interbelic, occidentalismul s-a distins pregnant in lirica lui Arghezi, Blaga, Barbu, insa valoarea inestimabil a operelor deriv din pstrarea specificului naional, argumentadu-se astfel ideea c apusul nu a stpanit exhaustiv(integral) literatura roman, ci doar a stimulat-o, aa cum opineaz i criticul Nicolae Manolescu. De aceea se poate afirma c nu numai influena occidental exercitat asupra scriitorilor romani a dus la sincronizarea literaturii noastre cu valorile europene, ci mai ales faptul c acetia au ptruns prin operele lor originale in cultura european.

3. Principalele curente si tendinte in poezia romaneasca in perioada interbelica: a.Modernism/ Expresionism/Avangardism.

Debarasat de componena ideologic social-politic, de etic i etnic, literatura roman modernist, deci i poezia, vizeaz cu predilecie sensul estetic, prin cultul formei, rafinamentul limbajului i al construciei textuale. Eugen Lovinescu considera c innoirea limbajului i intelectualizarea emoiei sunt caracteristici ale poeziei romaneti moderniste. Valoarea ei estetic, precum i aspiraia spre estetism, o despart de smntorism, pe care criticul il considera un fenomen de decadent poetic. Lirica modernist accentueaz primatul ambiguitii, polisemiei, obscuritii asupra retoricii, ca i pe acela al imaginaiei asupra imitaiei sau confesiei. Hugo Friedrich, in Structura liricii moderne definete poezia modern drept romantism deromantizat, cci poezia nu se mai dorete a fi un limbaj al sentimentelor, ci un limbaj fr obiect comunicabil : Noiunea de sentiment indic o destindere prin retragerea intr-un spaiu sufletesc interior, pe care i cel mai solitar il imparte cu toi cei in stare s simt. Tocmai aceast familiaritate comunicativ o evit poemul modern, fcand abstracie de umanitate in sens tradiional, de trire, de sentiment, adeseori chiar i de eul personal al poetului. Acesta particip la obiectul imaginaiei sale, nu ca persoan particular, ci ca inteligen poematic i operator al limbajului.Textul poetic modern se va caracteriza, in opinia acestui critic, prin obscuritate, tensiune, magie lexical, mister, desentimentalizare. Proprie liricii moderne ii este, de asemenea, redimensionarea categoriei estetice a frumosului, prin integrarea elementelor ne-poetice (banalul, trivialul, monstruosul, uratul, grotescul,absurdul) in universul liric. Atat in plan european, cat i in spaiul romanesc, modernismul desemneaz poetici dintre cele

mai diverse, postromantice : simbolismul, ermetismul, expresionismul, avangarda (suprarealism, dadaism, constructivism, integralism). Vzute in devenirea lor istoric, acestea refac traseul devenirii contiinei poetice moderniste, ca i pe acela al re-definirii liricului insui, ca gen cu trsturi i legi specifice, diferit de epic i dramatic. Preocupai s confere poeziei contiina de sine, modernitii contest atat definiia clasic a liricului (potrivit creia poezia e un limbaj mai inalt fa de cel comun, dar a crui logic nu difer in mod substanial de a acestuia), cat i pe cea dat de romantici, pentru care lirica este un gen al sentimentelor, al inimii. 9 E abolit astfel doctrina imitativ, clasic i cea expresiv, romantic, in favoarea uneia imaginative, care afirm specificitatea absolut a limbajului poetic, intraductibilitatea lui in limbaj comun, separarea decis a logicii poeziei de cea a porzei, orientarea interesului spre spaii aflate dincolo de lumea real. Din meditaia asupra lumii, poezia devine meditaie asupra limbajui i asupra ei insi. Aa se explic preferenierea de ctre toi poeii moderniti a poeziilor de tip art poetic (explicit sau implicit). In modernismul tarziu, din acelai acut interes pentru problema limbajului, se va nate tentaia demolatoare indreptat impotriva conveniilor literare i a limitelor limbajului insui. Astfel, innoirea literaturii romane este determinat, in egal msur, atat de gruprile de orientare tradiionaist, care indemnau scriitorii s se intoarc spre folclorul i mitologia naional, spre credina relogioas, cat i de cele moderniste care impulsionau poezia liric i filosofic prin intelectualizarea poeilor i extinderea interesului i preocuprilor ctre lirica european. Poezia tradiionalist valorific exploatarea mai insisten a elementelor folclorice naionale,

un lirism simplu cu imagini artistice i figuri de stil care promoveaz tematica relogioas i armonia clasic a versurilor. Dintre poeii tradiionaliti ii enumerm pe Ion Pillat, Nechifor Crainic, Radu Gyr, Vsile Voiculescu, etc. Modernismul este definit de bogia i diversitatea registrelor poetice i stilistice. Poezia este intelectualizat i concentrat, iar limbajul este bazat pe sugesie i muzicalitate. Expresionismul este o micare cultural nscut in Germania i care s-a manifesat cu predilecie in pictur. El este particularizat de febrilitatea tririi, fapt care i-a determinat pe critici s-l numeasc, metaforic, un ipt. In literatura roman Lucian Blaga a fost teoreticianul expresionismului. In lucrarea sa Feele unui veac el elogiaz vitalitatea transpus in imagini nestvilite i respinge civilizaia tehnic. Un alt curent literar care a ptruns in literatura roman este avangardismul, expresia artistic antitradiionalist, in special i antiliteratur in general. Poeziile avangardiste ilustreaz stri lirice dinamitarde, intr-un limbaj abrupt, ilogic i teribilist. Cei mai cunoscui poei avangarditi au fost: Ion Vinea, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Saa Pan, Virgil Teodorescu. Caracteristica esenial a poeziei interbelice o constituie interferena curentelor literare intr-o perioad de mare efervescen literar. 10

Tudor Arghezi
Tudor Arghezi, scriitor interbelic, este un inovator al limbajului artistic in poezie. Pornind de la fora cuvantului, el creeaz o alt manier literar, cunoscut sub denumirea de estetica uratului. Inovaia stilistic arghezian adus in poezia interbelic, const in revalorificarea cuvintelor, crora le d noi sensuri, in ideea c acestea sunt atotputernice, pot schimba esena universului, concepie care constituie arta poetic a lui Tudor Arghezi. Tudor Arghezi a revoluionat limbajul artistic in literatura roman, aspect sintetizat in formulri

la superlativ precum miracolul arghezian, fenomenul arghezian, sau marele Alpha. Tradiia i inovaia se imbin organic in versul su, care marcheaz deopotriv continuitatea i discontinuitatea in evoluia fenomenului literar romanesc. In cei peste aptezeci de ani de activitate creatoare, Arghezi a lasat o oper impresionant atat sub aspect cantitativ cat i valoric. Mobilitatea spiritului arghezian este caracterizat prin surprinderea acelorai teme in forme noi: Miraculoas este facultatea sa de a nu se repeta, spunea Ovid. S. Crohmliceanu. Stilul unic arghezian face ca poetul s fie supranumit vrajitorul de cuvinte. Mulimea mijloacelor figurative, caracterul neateptat al construciilor, alturarea expresiilor imprumutate din cele mai variate sectoare ale limbii, ne dau msura maiestriei poetului. Universul poetic arghezian se concretizeaz intr-o mare varietate de teme: poezia programatic, creaia de meditaie filosofico-religioas, poezia social, creaia erotic i poezia miniaturalului, a boabei i a framei. Poetul a debutat tarziu, la 47 de ani, in 1927 cu volumul Cuvinte potrivite. Poemul care sugereaz cel mai bine inovaia i fosa cuvantului adus in poezia interbelic, este Testament, considerat o art poetic. Poetul devine in concepia lui Arghezi un nscocitor, iar poezia presupune meteugul, truda creatorului. Creaia artistic este atat produsul inspiraiei divine, cat i al tehnicii poetice. Arghezi introduce in literatura interbelic, prin aceast creaie, estetica uratului de sorginte baudelerian, arta devenind un mijloc de reflectare a complexitii aspectelor existenei i o modalitate de amendare a rului. Elita criticii romaneti prin Eugen Lovinescu, George Clinescu i Serban Cioculescu, a recunoscut in Arghezi al doilea mare poet dup Eminescu, iar Nicolae Manolescu in Istoria Critic a Literaturii Romane, afirm: Tudor Arghezi este, neindoielnic, cel mai mare poet al veacului su, aa

cum fusese i Eminescu in veacul anterior, din nefericire intraductibil i unul i altul, aa incat faptul c i-ar fi gsit cu greutate perechea in poezia lumii in timpul su, rmane doar o frumoas iluzie a noastr, a romanilor.

11

Lucian Blaga
Lucian Blaga, unul dintre cei mai importani ganditori, creatori i oameni de cultur ai Romaniei, a fost o personalitate covaritoare, in egal msur filosof, poet, dramaturg, romancier, profesor, diplomat, jurnalist sau traductor, dar inainte de toate un impresionant ganditor roman, cu o sensibilitate a cuvantului i o profunzime a gandului cum rar se poate intalni. Poezia lui Blaga reprezint un moment de elevaie a lirismului romanesc. Fa de marele sau inainta, Eminescu, pasionat de filosofie, care a nuanat i a versificat idei filosofice, Blaga este primul poet filosof, autor al unui sistem de filosofie propriu, original. In opera sa, legtura dintre poezie i filosofie este indisolubil, poezia nu poate fi ineleas fr o raportare la aspectele sistemului su filosofic. Concepia filosofic la randul ei este exprimat intr-o form poetic metaforic. Apariia lui Blaga in literatura interbelic a contrariat critica contemporan, care nu tia unde s-l plaseze: printre tradiionaliti sau printre moderniti. Criticul literar Eugen Simion remarc capacitatea lui Blaga de a fi in acelai timp modern i de a pstra legtura cu fondul arhaic, mitic, ancestral. Poetul insui s-a incadrat alturi de Brancui intr-un tradiionalist metafizic. Inceputurile poeziei sale stau sub semnul expresionismului mitic i spiritualist. De cate ori un lucru e astfel redat, incat puterea, tensiunea sa interioar il intrece, il transcedenteaz, trdand relaiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionis (Lucian Blaga, Filosofia stilului). Blaga mrturisete c vine ctre expresionism din direcia unui

tradiionalism metafizic autohton". El respinge caricaturalul i grotescul cultivat de expresionitii germani, manifestandu-se euforic i extatic. Imaginea existenei i a lumii este inclus de o unitate cosmic. Exacerbarea eului, isteria vitalist, elanul dionisiac, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitivitii sunt trsturile poeziei din etapa expresionist. Iubirea este un mod de comunicare cu universul. In volumele Poemele luminii (1919) i Paii profetului (1921), jocul desctueaz sufletul cuprins de elanuri titanice, dar ultimul volum prevestete o schimbare de atitudine, predominarea reflexivitii. Poemele luminii conin toate elementele programului expresionist: sentimentul absolutului, isteria vitalist, exacerbarea nietzscheeana a eului creator, retrirea autentic a fondului mitic primitiv, interiorizarea i spiritualizarea peisajului, tensiunea vizionar maxim etc. [...] Dinamismul discursului liric este dat in primul rand de imperativul categoric al manifestrii eului poetic: un eu stihial, dictatorial, care comand totul i se impune ca factor decisiv in raportul interrelaional stabilit cu cosmosul intreg"(Marin Mincu, Introducere in poezia lui Lucian Blaga) 12 Odata cu apariia volumului In marea trecere (1924) i continuand cu Laud somnului (1929), ruptura ontologic" dintre poet i univers se precizeaz. Vitalismul este inlocuit prin intrebrile tulburtoare asupra sensurilor existenei. Blaga devine poetul tristeii metafizice", provocat de dispariia timpului paradisiac. Spaima de neant, de nimicul, marele, sentimentul pierderii divinului afirm ipostaza interogativ a eului, suferina provocat de pierderea contactului imediat cu universul(Ion Pop). Somnul face posibil ieirea din timp, fiind legat de ideea increatului, considerat a fi perfect pentru c nu st sub semnul trecerii spre moarte. Volumele La cumpna apelor (1933) i La curile dorului (1938) marcheaz o accentuat

inspiraie folcloric. Misterul e insufleit de regresiunea in arhaic. Ipostaza alienrii tgduitoare a eului, particularitile tematice i stilistice indreapt poezia spre blagianism. Dup etapa negaiei ontologice, volumul Nebnuitele trepte (1943) aduce reconcilierea cu sine, prin fora inefabil a cantecului. Intreaga oper literar a lui Lucian Blaga st, ins sub semnul poemului Eu nu strivesc corola de minuni a lumii , arta lui poetic, cu care se deschide primul su volum de versuri, Poemele luminii, aprut in 1919, cand autorul avea numai 24 de ani i nu-i elaborase inc sistemul filozofic din Trilogii, dar pe care, il avea, ins in spirit. Sistemul filosofic al lui Blaga pornete de la impasul raionalismului clasic, evident la inceputul secolului XX, odat cu noile descoperiri tiinifice . Proiectul su filosofic, in consonan cu noile orientri din art i din gandirea tiinific, viza depirea paradigmei clasice, a raionalismului modern, pentru a propune o nou teorie a cunoaterii, numit de autor raionalism ecstatic, o nou teorie a culturii, bazat pe ideea matricei stilistice, care ii are sursele in structurile incontientului colectiv, o nou antropologie filosofic, bazat pe ideea destinului creator al omului, o nou viziune metafizic, ce are drept concept central ideea de mister. Arta poetic Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, este o mrturie metaforic a viziunii poetului asupra lumii, cunoaterii i omului. Natura confesiv-declarativ a textului este susinut prin pronumele eu", care apare in titlu i e reluat apoi insistent pe parcursul poeziei. Poetul ii enun, inc de la inceput, prin titlul poeziei, o convingere intim, aceea a refuzului de a interveni cu brutalitate, periclitand echilibrul fragil al lumii i strivindu-i frumuseea. Poetul atribuie sintagmei corola de minuni a lumii" valoare de metafor revelatorie, avand fora de a imagina un univers structurat dup model platonician, circular, perfect, in care fiina uman este plasat privilegiat, in centru. Metafora

sugereaz o lume care are frumuseea, dar i fragilitatea florii, asupra creia orice intervenie violent poate avea consecine distructive. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii prefigureaz, in form metaforic, ideile cristalizate de ctre filosoful Blaga, mai tarziu, in teoria minus-cunoaterii din Eonul dogmatic. 13 Dac in a sa ars poetica, Blaga, mrturisete, in mod metaforic care este viziunea sa despre lume, om i cunoatere, Gorunul abordeaz tema morii, thanatos-ul fiind considerat unul dintre elementele centrale de organizare ale sistemului su poetic. Poezia Gorunul este emblematic pentru modul in care se alctuiete in alchimia sufleteasc fiorul morii. Fiorul sfaritului ca o tainic surdin a unui cantec de invocare a morii. In Paii profetului, expansiunea vital a eului este substituit treptat de interiorizarea reflexiv. Poetul descoper relaiile tainice din jurul su i le inregistreaz tulburat. Lirica lui Blaga scoate la iveal un prim element specific: panismul:este starea de toropeal oarb, edenic, e expresia indiferenei senine a firii"- Ov. S. Crohmalniceanu. Poetul cunoate dezmrginirea, gust beia pierderii in infinit, triete beatitudinea cosmic, incontient fericit. Incepand cu volumul In marea trecere (1924) i continuand cu Lauda somnului (1929), apare al doilea element specific al liricii blagiene: tristeea metafizic", generat de conflictul tragic ce sfaie sufletul omenesc blestemat s nu poat tri la nesfarit in nepsarea fericirii. Intreaga fire pare a fi mcinat astfel de o boal secret, natura se instrineaz de om. Viaa insemn alunecarea inexorabil spre moarte, marea trecere. Lucian Blaga a fost una dintre personalitile marcante ale culturii romaneti interbelice, i nu numai, el a elaborat una dintre cele mai coerente i mai interesante teorii asupra culturii. Dup

opinia unor exegei ai operei sale, aceasta teorie reprezint componenta cea mai rezistent a sistemului su. Dup cum am subliniat, Blaga construiete o viziune metafizic ampl, centrat pe ideea c omul este sortit creaiei, c are un destin creator permanent. Omul triete intr-un mediu specific, creat de el insui, intr-un univers simbolic care-l detaeaz de natur. Cultura este astfel o tlmcire simbolic a lumii, o lectur a existenei,o interpretare a lumii, un mod de a traduce experiena in limbaje simbolice. Aceast idee, ce domin filosofia culturii i antropologia cultural la inceputul secolului XX, are un relief teoretic excepional in gandirea lui Lucian Blaga, autor pentru care cultura exprim modul ontologic specific uman, mecanismul creator care l-a umanizat i l-a condus pe om la actuala dezvoltare. "Prin cultur, existena se imbogete cu cea mai profund variant a sa. Cultura este semnul vizibil, expresia, figura, trupul acestei variante. Cultura ine deci mai strans de definiia omului decat conformaia sa fizic sau cel puin tot aa de strans. In final, pentru a marca locul lui Blaga in literatura romaneasc, este suficent s amintim c in anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte, unul dintre cei mai mari eminescologi 14 strini, i de criticul Basil Munteanu, care tria la Paris, dar se pare c ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatur. Autoritile comuniste nu au sprijinit in nici un fel aceste gesturi, pentru c Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise pan la ediia din 1962, ingrijit de George Ivacu. Rosa del Conte a recunoscut c paternitatea ideii ii aparine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, in 1961, un emoionant necrolog intitulat Tcerile lui Lucian Blaga.

Ion Barbu
Ion Barbu este creatorul poeziei pure i un exponent al modernismului romanesc fara de

care nu ne-am putea imagina evoluia literaturii noastre in secolul al XX-lea. In perioada interbelica, modernismul romanesc se structureaza prin operele poetice ale unor scriitori precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Ion Barbu. Daca Arghezi deinea perspectivele modernismului romanesc, intuind toate formele pe care le vor sublima creatorii interbelici, daca Blaga va crea sub spectrul unui tradiionalism metafizic, Ion Barbu, poet profun original, va imagina o experiena poetica ce se va implini sub spectrul poeziei pure. Se cunoate influena poetului asupra generatiei interbelice, i Nicolae Manolescu remarca succint in Metamorfozele peoziei existena unui curent barbian fanatic. Chiar daca, in principiu, un asemenea poet nu poate avea urmai intrucat el inchide o epoca fara a deschide o alta, observa criticul, numitul curent barbian revine la scara mai generala i mai estompata, in opiunile literare ale celor mai noi generaii. Matematician ca formaie, Ion Barbu va trece , multa vreme, drept un poet obscur, facand o disticie extrem de fina intre obscuritate i ermetism, Tudor Vianu atragand atenia ca obscuritatea este semnul caducitaii, in vreme ce ermetismul este un stil. In mod evident, poezia lui Ion Barbu este extrem de dificila pentru ca scriitorul utilizeaza un stil sintetic, in versurile caruia intalnim foarte puine cuvinte de legatura. Vianu observa ca Ion Barbu elimina cuvintele de legatura, condensand versul, care capata o densitate semantica excepionala, cititorul fiind obligat sa refaca demersurile gandirii poetice. Ion Barbu utilizeaza, aadar, cuvinte care, in aparena, stau sub semnu; obscurului, in plus, el introduce numeroi termeni tiinifici, indeosebi din matematica i astronomie care fac i mai dificila receptarea poetica. 15 Acest stil sintetic presupune nevoia de a crea un limbaj de realizat (rupt de realitate), prin care poezia sa dobandeasca un limbaj numai al ei, fara nicio legatura cu realitatea.

De altfel Vianu spune ca in loc de a dezvolta imaginea, Ion Barbu prefera sa o sintetizeze in doua cuvinte, aa incat nu exista un alt poet roman care sa spuna mai mult in mai puine cuvinte. Nu trebuie sa uitam nici faptul ca Ion Barbu, pe numele sau adevarat Dan Barbilian, a fost un matematician eminent i ca, pentru prima data, in literatura romana, un creator realizeaza o relaie extrem de interesanta, intre geometrie i poezie, afirmand ca exista, undeva, in domeniul inalt al geometriei un loc luminos, unde se intalnete cu poezia. Pe de alta parte, Ion Barbu cultiva o noua sursa de inspiraie:visul oniric. El incearca sa defineasca actul poetic susinand ca la fel ca in geometrie inteleg prin poezie, o anumita simbolica, pentru reprezentarea formelor posibile de existena. De fapt, Ion Barbu incerca sa defineasca poezia moderna, susinand ca aceasta nu are nicio legatura cu realitatea. Din acest motiv, el creeaza un limbaj de realizat : fiind o atitudine de vis i de extaz, poezia trece pe deasupra oricrui accident. In plus, prin modernism, Ion Barbu nu inelege decat o recuperare, o innodare cu cel mai indepartat trecut al poeziei: oda pindarica. De fapt, poetul incerca sa recupereze fondul original al poeziei, asociat cu dimensiunea onirica. In plan formal, poezia trebuia sa exprime sonoritai pentru ca, spunea poetul pe lng unitatea spiritual adaug i una fonetic, de aceea el incearca sa creeze versuri care sa tranfigureze claritai iraionale dar i o sonoritate imanenta (din alta lume). Dei este de proporii restranse, opera poetica a lui Ion Barbu reprezinta una dintre cele mai frumoase creaii din intreaga istorie a literaturii romane. Iniial, Ion Barbu publica in revista Sburatorul a lui Eugen Lovinescu, sonete de factura parnasiana. Aceste poeme reprezinta tot ce s-a scris mai frumos in lirica noastra sub spectrul influeei parnasiene, o poezie rece, descriptiva, cu un puternic caracter vizual, inspirata din mitologia greaca.

Sonetele parnasiene ale lui Ion Barbu transfigureaza, sub forma unor parabole, o meditaie asupra incercarii mereu euate a dimensiunii terestre de a se ridica in transcendent. Ceva mai tarziu, Ion Barbu va renega aceste poeme, afimand ca ele nu sunt decat nite exerciii spirituale, fara valoare artistica. Poetl se inela, pentru ca poemele parnasiene reprezentau o forma superioara de lirism, dimensiune atinsa la noi, doar de Ion Pillat. Tudor Vianu susinea ca poezia lui Ion Barbu paote fi structurata in 3 cicluri: parnasian, baladic si oriental si ciclul ermetic. 16 Viziunea critica propusa de Vianu ignora faptul ca Ion Barbu ii renegase poemel parnasiene, dar i faptul ca poetul inuse ca poemele volumui Joc Secund sa fie tiparite intr-o anumita ordine. El avusese ca model pe Mallarme care este creatorul poeziei pure in literatura franceza i care susinea ca poezia trebuie sa fie suficienta siei. De aceea, el insistase ca poeziile sa-i fie citite intr-o anumita ordine care ar fi tradat o semnificaie de profunzime. Placheta Dupa melci care va anuna volumul Joc secund, introduce noiunea de increat, care este, din punct de vedere publicistic un eec, insa, in plac poetic, a insemnat o transformare a viziunii poetice barbiene. Poezia poate sa respire astfel, aerul neviciat al unui univers eliberat integral de realitaile contingente i cpabila sa traiasca aa cum spunea Mallarme exclusiv prin i in limbaj. Volumul Joc Secund are o structura care nu se incadreaza in receptarea critica a lui Vianu deoarece inregistram ciclurile Joc Secund, Uvedenrode i Isarlik, ultimele doua cicluri alcatuind in interpretarea lui Vianu ciclul baladic i oriental. Ovid S. Crohmalniceanu demonstreaza cu argumente indubitabile ca lectura volumului

Joc Secund trebuie sa ina cont de dorina scriitorului, caruia nu-i erau indiferenta ordinea citirii poeziilor. Nu trebuie sa ignoram nici faptul ca poetul a fost stapanit, toata viaa, de un puternic sentiment religios, tot aa cum nu putem ignora ideea poetului ca geometri i poezia evideniaza un punct comun, un loc luminos. Poezia este chemata acolo unde perfeciunea geometriei nu poate revela inca existena divinitaii, prin fora imaginarului poetic, versurile sa ilumineze, sa faca sa transpara fulgurant exitena divina. Din acest motiv, primul ciclu din Joc Secund cuprinde poeme de doar 2-3 strofe, deoarece ele au menirea de a transfigura nite iluminari revelatorii. Acesta este i motivul pentru care primul poem nu are titlu, fiind cunoscut dupa primul vers (Din ceas dedus...), acesta fiind considerat de George Calinescu o arta poetica, ce pare a sublima, in primul rand, lumea transcendenta, abstrasa din timp, a divinitaii. Poemul Edict incheie volumul Joc Secund iar Ion Barbu sugereza ca poezia nu poate sa revele, decat la modul fulgurant, divinitatea, de aceea i se rezerva un loc mai modest, acela de a iniia in tainele firii. Ciclul Uvedenrode va sublima tocmai aceasta ipostaza iniiatica a poeziei.Titlul nu are o semnificaie imediata, ci se inscrie in credina poetului ca versurile trebuie sa sublimeze sonoritai imanente i claritai iraionale. 17 Poemul Riga Crypto i lapona Enigel, poem ce are structura de saga nordica, alaturi de Oul dogmatic reprezinta cele mai importante creaii, ce evideniaza indeosebi motivul increatului, ce reprezinta, in viziunea lirica barbiana, o stare paradisiaca, fiind vorba de o virtualitate a vieii. In acest ciclu, poeziei i se rezerva un rol iniiatic numai ca ea este din ce in ce mai atrasa

de taramurile vieii incontiente, de dimensiunea instinctuala a vieii. Din acest motiv, poezia capata, in accepia lui Ion Barbu, o trasatura ludica in ciclul Isarlik. Aici, Barbu imagineaza o viziune a unei lumi statute, a unui spaiu balcanic, amorf, cazut in somn, a unei lumi fara idealuri, in care Nastratin Hogea mananca din propriul trup, semn ca totul este suficient siei, fiind vorba de un taram care amintete de spaiile damboviene, dominate de contemplaie, de un somn adanc, fara nicio zvacnire a contiinei. In acest fel, Ion Barbu descopera faptul ca poezia nu se poate rupe de contingent, de dimensiunea terestra i, de aceea, prefera sa o abandoneze. La fel ca Rimbaud, el prefera sa abandoneze poezia, dupa ce inregistreza imposibilitatea acesteia de a revela dumnezeirea, de a fi o opera iniiatica. Daca, in planul acestei experiene existeniale poezia inregistreza un eec, in plan artistic avem de-a face cu un triumf al poeziei, semn ca Ion Barbu este, cu adevarat, un nou creator. Din acest motiv, Ion Barbu ramane unul dintre poeii fundamentali ai literaturii romane, ce traverseaza o experiena artistica unica, profund originala.

Alexandru Philippde
Citind poemele lui A. Philippide, ne vine s credem c autorul s-a aezat o singur dat la masa de scris i si-a aternut apoi pe hartie, fr intrerupere, intreaga oper poetic. Consecvena sa stlistic este cu atat mai frapant cu cat crile de versuri au aprut la distane mari in timp: Aur sterp in 1922, Stanci fulgerate in 1930, Visuri in vuietul vremii in 1939, Monolog in Babilon in 1967, Vis i cntare in 1979. In toate aceste cri,poetul are la lir, cum s-a spus, o singur coard i anume pe cea mai grav. El este de o solemnitate monoton. "Un demon calm al supremelor enigme - explic Gheorghe Grigurcu - ii tuteleaz intreaga poezie." Nscut intr-o familie de crturari, el a rmas toat via intr-un confortabil prizonierat: al bibliotecii. Alexandru Philippide nu s-a afiliat la nici un program estetic din epoc i prin aceasta s-a

18 aflat la adpost de schimbri pentru c in secolul douzeci programele estetice s-au schimbat rapid, ca la un joc de burs. Opera sa aparine parc altor vremuri - nu intampltor s-a vorbit in repetate randuri, atunci cand se cuta o incadrare cat mai exact, despre o combinaie de clasicism i romantism -, dei mai potrivit ar fi s afirmm c are un caracter atemporal, ca i scrierile unui mare - i la fel de enigmatic in izolarea lui - contemporan al lui Alexandru Philippide, Mihail Sadoveanu. Ca poet, Alexandru Philippide a preferat in cunotin de cauz stilul simplu i durabil, oracular, asemntor in unele privine cu stilul biblic. Bun cunosctor de literatur - pan la o blazare disimulat cu elegan -, el n-a putut fi ademenit de deocheatele unduiri din olduri ale modei literare. i de publicat a publicat puin intrucat n-a inut s intre in competiie cu autorii frenetici din jurul lui. in afar de crile de versuri, a mai tiprit de-a lungul unei viei de aproape optzeci de ani (1 aprilie 1900 - 8 februarie 1979) doar un volum de nuvele - Floarea din prpastie, 1942 - i cateva culegeri de eseuri pe teme literare. Ritmul mecanic al versurilor i rimele uor de prevzut semnaleaz necontenit profunda sa inaderen la "zguduitoarele" revelaii descrise in poeme. O literatur fcut exclusiv din literatur, o lume de hartie - aceasta este poezia lui Alexandru Philippide. George Arion ia inchinat o carte scris cu evlavie - Alexandru Philippide sau drama unicitii, 1982 - care cuprinde i dou convorbiri cu poetul, una din 1975, alta din 1979, ultimul an al vieii sale. in binecunoscuta lui manier, George Arion ii adreseaz lui Alexandru Philippide o intrebare provocatoare, bine gsit: "V convine secolul in care trii?" Iar poetul ii recunoate inaderena, natura sa iremediabil atemporal: "Veacul in care triesc il accept aa cum accept un copac terenul in care a fost sdit. Dar imaginaia mea zboar i spre alte epoci."

Tristan Tzara
Tristan Tzara este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet i eseist roman de etnie evreiasc, nscut in Moineti, Romania i stabilit mai tarziu in Frana, cofondator al micrii culturale dadaiste care a condus la o revoluie major in artele plastice i literatur. Debuteaz, sub pseudonimul Samyro, in revista Simbolul. Publicaia, scoas in 1912, a avut o existent efemer, dar a obinut colaborarea a aproape tuturor reprezentanilor poeziei noi la acea dat: Macedonski, Ion Minulescu,Ion Vinea, Emil Isac, erban Bascovici, etc. Ovid S.Crohmlniceanu a susinut c in paginile acesteia, Samyro minulescianizeaz, dand 19 iama prin toat recuzita simbolismului. Efectele sinestezice concureaz cu exotismele. Franc spus, poeziile sunt proaste.. Ins criticul recunoate c versurile pe care le va publica Tzara trei ani mai tarziu in Noua revist roman i Chemarea gatuie definitiv vocea minulescianizantului Samyro, inlocuind-o cu aceea a lui Tristan Tzara. Poezii precum Verioara,fata de pension, Vacana in provincie sau Furtuna i cantecul dezertorului las s se intrevad limbajul aflat in cutarea propriului profil. Intr-o scrisoare adresat lui Saa Pan, editorul versurilor sale romaneti(Primele poeme ale lui Tristan Tzara), poetul afirma ideea continuitii destinului su poetic, drept rspuns la propunerea ca titlul volumului s fie Poeme dinainte de Dada. In viziunea lui Tzara, acest titlu ar presupune, in persoana mea poetic, dac m pot exprima astfel, un fel de ruptur, datorit a ceva care s-ar fi produs in afar de mine, dar care propriu-zis n-a existat niciodat, pentru c s-a pstrat continuitate in toate acestea, continuitate prin ocuri mai mult sau mai puin violente, i determinate,dac vrei, dar continuitate i intreptrundere, chiar dac legate in cel mai inalt grad de o reuit latent. In poemele din Noua revist roman i Chemarea, tonul poetului este neutru, ironic la

adresa tuturor formelor de scrieri poetice i stpanete majoritatea versurilor romaneti ale lui Tristan Tzara. In poezia Duminici, este prefigurat tonul ironic prin versul M duc s m intalnesc cu un poet trist i fr talent. Ovid S.Crohmlniceanu afirma c versurile adunate in volumul Primele poeme ale lui Tristan Tzara sunt neindoios,texte predadaiste, deoarece le stpanete gustul frondei, identificabil in frecventele declaraii destinate s indigneze simul moral burghez. Poezia Glas se apropie ins cel mai mult de viitoarele cantece dadaiste, deoarece versul de factur popular, msurile metrice regulate i rimele fac din lucrurile aparent absurde o frumusee inefabil. Activitatea prin care Tristan Tzara a devenit scriitor francez, a revoluionat lirica secolului al XX-lea. Andre Breton, unul dintre cei mai importani reprezentani ai avangardismului, avea s scrie in privina aceasta: In rangul intai al lucrurilor pe care Lautreamont nu le-a fcut imposibile se afl poezia lui Tzara. 20

Benjamin Fundoianu
Benjamin Fundoianu sau Benjamin Fondane, pseudonimele literare ale lui Benjamin Wecsler, a fost un critic, eseist, poet i teoretician literar franco-roman de etnie evreiasc. Benjamin Fundoianu a debutat, la 16 ani, in revista de orientare simbolist i modernist Viaa nou, editat de Ovid Densuianu. Este inceputul unei susinute activiti de poet, publicist, eseist, om de teatru. Impreun cu regizorul Armand Pascal intemeiaz teatrul de avangard Insula. Este interesat atat de fenomenul cultural i literar romanesc, cat i de cel european, in special francez. De aceea, se stabilete la Paris, dar pstreaz legturile de prietenie cu scriitorii romani i public constant in revistele de avangard din Romania. Astfel, public in revistele Integral, Unu, Contimporanul.

De altfel, unicul volum de poezii publicat in timpul vieii i dedicat lui Ion Minulescu, intitulat Priveliti, apare dup plecarea din ar. A tradus in francez versuri din creaia lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea i Ion Minulescu. Eugen Lovinescu susine c Benjamin Fundoianu e un poet roman in nici o legtur, de pild, cu suprarealismul;inspiraia sa,dimpotriv, e tradiional, rural am putea spune, cu peisagii de provincie moldoveneasc, in care numai accentul i notaia, cu influene de altfel argheziene, sunt moderniste. Integrat unui alt spaiu cultural, poetul va publica in Frana sub numele de Benjamin Fondane. Viaa sa parizian este marcat ins de dezrdcinare, aa cum las s se intrevad in poemul Exodul, de dificultatea de a scrie in francez, dei va ajunge s stpaneasc franceza scris intr-un timp relativ scurt. Determinanta pentru evoluia spiritual a lui Benjamin Fondane a fost intalnirea cu filosoful rus Lev Sestov, precum i cu scrierile lui Friedrich Nietzsche. Cel mai important volum de eseuri, aprut postum, se intituleaz Contiina nefericit. Creaia poetic original francez a lui Benjamin Fondane a fost adunat in volumul antologic Le mal des fantomes, publicat tarziu, dup dispariia lui tragic, alctuit din cateva cicluri separate de versuri:Ulysse, LExode, Titanic, Au temps de poeme, Poemes epars. Ideile de rtcire, de exil printre oameni, de paradis pierdut, de univers al copilriei ca stare de graie sunt central poeziilor sale. Nu intampltor este asimilat adeseori evreului rtcitor ca tip universal al intelectualului, in speta al filosofului nelinitit, interogativ, care caut soluii pe care nu le va afla nicicand. 21

Ion Vinea
Ion Vinea, pe numele sau adevarat Ioan Eugen Iovanache, este un poet ce a marcat intreaga epoca

literara atat prin atitudinea avandardistului faa de opera definitiva, cat i prin deschiderile stilistice i de viziune ce caracterizeaza scrisul sau, disimulativ i proteic. Traducator al lui Lucretius Carus i William Shakespeare, el ramane, in acelai timp, un spirit extrem de modern i penetrabil de nou. Cele mai personale sunete ale creaiei sale, arse in metamorfoze dificile, sunt cele cateva momente de lirica absoluta, condensate in titluri ca: Doleane, Ora fantanilor, Revedere, De profundis, Vecie, Dicteu etc. Aici, Vinea atinge inefabilul, oapta este rostita atat de incet i tandru, incat pare a fi fost doar gandita i resimita vag de cititorul, ascultator sau martor al intamplarii. In literatura romana moderna, Vinea ramane un caz, in primul rand prin amanarea, datorata orgoliului sau a atitudinii iconoclaste faa de textul considerat definitiv, a debutului editorial in poezie, dei vocea sa lirica fusese prinsa (i, recunoscuta, ca atare) de catre Ion Pillat i Perpessicius in Antologia poeilor de azi i, mai tarziu, de Vladimir Streinu in Literatura romana contemporana. Lumea targurilor contropite de uitare, aa cum le descrie Fundoianu, lucirile de plumb bacoviene, troiele cu palizi Hristoi rastignii in pustietai rustice, din viziunile lui Adrian Maniu, intirime i cuvinte cu aroma de tamaie argheziene, puritaile ermetice barbiene, privelitile mitice ale lui Blaga intre toate acestea, poezia lui Vinea deschide un spaiu aparte, ce are o lirica inconfundabila. Debutul editorial al lui Ion Vinea propune un numar de exerciii de stil, cum le numea Eugen Lovinescu: daca Flori de lampa sunt poeme in proza, Descantecul parodiaza semanatorismul. Altenativele acestea, fundamentate pe demontarea formulelor epice, se perpetueaza, la modul reductiv, in tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor, unde amalgamul stilistic, aplecarea spre grotesc, dar i utilizarea mijloacelor de investigaie phihologica precum i desenul gracil al tipologiilor, il plaseaza pe Vinea in aria decadentismului.

Volumul Ora fantanilor(1964) certifica premoniiile criticii despre o lirica inconfundabila. Clasicul unor forme poetice moderne, aa cum il numea Serban Cioculescu, optand pentru avandardismul moderat, Vinea cultiva elegia filosofica. Timbru elegiac, senzaia de perpetua reprimare a fondului pronunat afectiv i aspectul incolor al versului, in filigranul caruia se strecoara elemente de recuzita simbolista, incheaga un univers in care 22 erotica, peisajul marin, evocarea unor personalitai istorice sau tabloul citadin, sunt supuse unei reducii fenomenologice sui-generis. Poezia din Ora fantanilor este conceptuala, ea se intalnete cu imaginaia abstracta din versurile lui Octavian Goga i Alexandru Philippide. Prin romanele sale, Vinea se intoarce, cum insui declara in bazarul trecutului. Un trecut strict individual, cu amanunte biografice minuioase. In primele pagini ale Lunatecilor sta marturia unui personaj din Francis Scott Fitzgerld care dorea s recatige poate, o imagine despre el cu credina c dac ar fi putut s revin la un anumit punct de plecare i s-l pargurg ncet, ar fi descoperit n ce const acea imagine pierdut. Ceea ce cauta Vinea sunt amintiri pierdute, nu iluziile , in sens proustian. Naraiunea de amploare nu este pura introspecie halucinanta, cu infuzii onirice, ca in Paradisul suspinelor, ci rememorare, realitate i ficiune, ca amintire. Pe langa poeziile i operele in proza, Ion Vinea publica, la un moment dat, in revista Contimporanul in anul 1924, Manifest activist catre tinerime, ce prezinta protestul violent al avangardei faa de vechile modele poetice, vinovate, in concepia constructivismului, de toate eecurile artistice, sociale i politice ale vremii. Cu toate acestea, Ion Vinea ramane unul dintre cei mai importani exponeni ai modernismului i avangardismului romanesc.

Ilarie Voronca

Ilarie Voronca, numele su original fiind Eduard Marcus, a fost un poet roman de etnie evreiasc de avangard, promotorul revistelor 75 HP i Integral i al micrii integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat i Roneiro Valcia. Inceputurile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburtorul, condus de Eugen Lovinescu i de revista acestuia, Sburtorul literar, unde i debuteaz in 1922 cu versuri simboliste influenate de George Bacovia i de lirismul melodios al lui Camil Baltazar. Public apoi poezii de aceeai facture, in revistele Flacra, Nzuina i Contimporanul, care vor constitui materia liric a volumului de debut, intitulat Restristi. Este o poezie de atmosfer, care las s se intrevad tristeile i dezndejdea omului condamnat la existena cenuie a oraelor de provincie. Nimic nu anuna viitoarea evoluie a poetului, caracterizat prin extrema receptivitate fa 23 de doctrinele avangardiste. Eugen Lovinescu l-a poreclit pe Voronca miliardarul de imagini, iar George Clinescu ii recunotea o voluptoas receptivitate senzorial, un sim al plasticii cuvantului excelent i o aptitudine de a ridica la rangul de material poetic orice percepie. La numai un an de la apariia volumului de debut, Ilarie Voronca adera la atitudinea pragmatic inovatoare cuprins in Manifestul activist ctre tinerime al revistei Contimporanul, public, impreun cu Victor Brauner i Stephan Roll, 75 HP, din care apare un singur numr i colaboreaz la alte reviste de avangard constructivist, precum Punct i Integral. Mai tarziu, apare la Paris poemul Colomba care marcheaz o nou tendin in scrisul lui Voronca. Poetul prsete constructivismul i intr in sfera de influen a suprarealismului, micare concretizat prin onirismul imaginii. Ritmul publicrii plachetelor de versuri este foarte susinut i nu incetinete nici dup stabilirea

poetului in Frana, de unde pstreaz legturi stranse cu viaa literar din Romania. In timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri, Ilarie Voronca moare, iar la Editura Minerva din Bucureti apar, cu ajutorul lui Saa Pan, dou volume de Poeme alese.

Gellu Naum
Naum manifest i ceea ce avea s rman trstura sa esenial: tentaia de a realiza o alchimie a irealului, de a recompune realitatea intr-o ordine superioar. Intr-o asemenea intreprindere, subiectul se dedubleaz, devenind siei obiect, adjectivele i substantivele se supun unei stranii imperecheri (jocul intre imagine i metafor e unul din secretele lui Gellu Naum, care il singularizeaz printre suprarealiti) Or, ceea ce impresioneaz la Gellu Naum e tocmai poziia aparte, arta poetic personal la care l-a adus credo-ul su spiritual: pstrand din ceea ce voia a fi o reet universal de poziie doar invitaia la deplina libertate a spiritului, Gellu Naum ii culege elementele de baz ale lumii sale nu neaprat din straturile subcontientului; el nu este un "notar de metafore", care anesc gata fcute din zonele obscure ale fiinei sale. Din contra: prodigioasa fantezie prelucreaz continuu, la el, datele realitii interioare i exterioare, realizand ceea ce numeam alchimia unui real menit s-i pstreze in verb i numai in verb coerena adanc, revelatoare, a unei condiii ce ne supune pe toi.(Ov. S. Crohmlniceanu). 24 Refleciile despre poezie tiprite de Gellu Naum in 1945-1946 sunt simultane in spirit cu versurile date la iveal in Athanor, i nu cu cele scrise i publicate inainte sau in acelai timp cu ele. Poetul considera c poezia este inceputul realitii, cuvintele ei nu sunt semne convenionale, ci inaugurri ale aciunii., Poezia este un avans, un promitor avans, o profeie a gandirii noi i reale";

"Poezia este o tiin a aciunii Legturile pe care ea le asigur sunt de natur magic"; "Singur langajul poetului, incoerent inc i vag, aceste langaj al perturbaiunii, acioneaz i transform" (Gellu Naum - Castelul orbilor, 1946); "Poezia adancete rnile pe care le face raiunea. Acesta e poate singurul lucru care ii justific existena"; "Necesitatea pe care o incerc est departe de aceea de a explica"; "A face un poem inseamn a sugruma. Intre un poet i un sugrumtor e o imens asemnare: mainile lor sunt imaculate."; "Ceea ce avem de distrus este poezia. Ceea ce avem de meninut este poezia. Cum lesne se poate vedea, poezia inseamn dou lumi bine distincte." (Gellu Naum Teribilul interzis, 1945) In Athanor, versul lui Gellu Naum eman o impresie de "greutate", de materialitate, de pondere, el cade vertical i necesar spre un centru magnetic; curios e c, devenind ceea ce este acum, poetul n-a renunat la gestul surprinztor, la marea sa indrzneal imagistic i asociativ, caracteristic fazei de inceput, cu alte cuvinte nu s-a "cuminit"; el continu s surprind ("surprinde fr s plictiseasc" , spune M.R. Paraschivescu), s "deregleze" limbajul, numai c de data asta o face oarecum in treact, in drum spre altceva, inaintand din greu spre acel centru magnetic de existena cruia, cel puin pentru sine, este adanc incredinat. Ciudat amestec de indrzneal i de pruden, aventur, premeditare, dereglare i echilibru, din care se constituie masa dur a versului, lefuit pan la transparen i aspect paradoxal de mineral fluid. Performana pe care Gellu Naum o realizeaz in Athanor , este aceast meninere a pulsaiei vii, a micrii moleculare, a elanului "afectiv" (ceva intre nostalgie, fericire i durere), intr-un cuvant: a poeziei in interiorul suprafeelor incremenite, a propoziiei riguroase i lapidare pan la rigiditate, pan la senteniozitate. Iat ce pline de relief definiii existeniale, puse pe o caden de metronom infailibil, poate produce un "suprarealism"

integrat i consumat in substana sa. Gellu Naum a descoperit poezia temporizand-o. Dimensiunea tcut a lumii sale poetice este zbava." "Ondulri incete, metamorfisme linitite schimb continuu intensitatea cuvintelor, care ii modeleaz asemeni dunelor de nisip volumele expresive, ori asemeni unor rupturi lenee." ( Cezar Baltag-Romania literar, 9/1969) Poet, filosof i traductor a beneficiat de o recunoatere tarzie a meritelor sale, abia dup 1990 este invitat s susin lecturi publice in Germania, Frana, Olanda i Elveia. Opera sa este tradus in principalele limbi de circulaie internaional, la edituri prestigioase, fiind incununat cu premii 25 importante. In 1995 a fost timp de un an bursier DAAD la Berlin. Se stinge din via la 29 septembrie 2001, dispariia sa fiind resimit ca o mare pierdere pentru poezia romaneasc i european. In 2002 este distins post-mortem cu Titlul de Cavaler al Literaturii acordat de Academia de tiine, Literatur i Arte Oradea (ASLA) i The American Romanian Academy Arts Award.

TRADIIONALISMUL
Tradiionalismul este o ideologie cultural literar interbelic caracterizat printr-un ansamblu de idei, credine, prin care promoveaz tradiia i ideea de specific naional, in interiorul a trei curente literare: semntorismul i poporanismul (sec XX) i gindirismul in perioada interbelic. Ultimul s-a constituit ca o reacie impotriva modernismului lovinescian, in jurul revistei Gandirea (1921 - 1944). Tradiionalismul preuiete i apr tradiia ineleas ca expus pericolului alterrii i degradrii. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea tradiionalist, numai c el este intors, de regul, impotriva tendinelor i valorilor moderne ce aduc o eroziune i chiar o degradare a vechiului.

Specifice i definitorii pentru tradiionalism sunt interesul i pasiunea pentru folclor, conservarea in mit a trecutului naional, mai ales a celei de factur rural. Gandirismul, micarea literar in jurul revistei Gandirea a avut printre colaboratori nume de prestigiu precum: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Vasile, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzand literatura in toate aspectele sale. 26

NICHIFOR CRAINIC
Personalitate controversat, amestec de serafic i de teluric, teolog i om politic, poet i publicist, nscut in satul Bulbucata la 22 Decembrie 1889, a studiat teologia la Bucureti i Viena, Nichifor Crainic este un caz pe cat de complex, pe atat de reprezentativ pentru o intreag categorie de crturari romani ieii din orizontul satului tradiional. Remarcat de Alexandru Vlahu inc dinainte de primul rzboi mondial, Nichifor Crainic s-a impus in campul literaturii romane ca unul din fruntaii ei cei mai de seam. A condus revista Lamura, a intemeiat publicaia enciclopedic Cartea Vremii i a fost directorul celei mai prestigioase reviste romaneti aprute in perioada interbelic la noi in ar, Gandirea. Furitorul curentului gandirist axat intrinsec pe autohtonism, neo-ortodoxism i naionalism disciplinat, Nichifor Crainic a fost unul dintre marii dascli ai neamului nostru, mult apreciat i respectat de tanra generaie legionar drept unul din capii ei spirituali. A colaborat la diverse ziare i reviste literare precum: Revista critic, Ramuri, Romania Nou, Cuvantul, Luceafrul, Flacra, Dacia in care public la 7 iunie 1920 un studiu de mare importan istoric intitulat Solemnitatea de la Sibiu. In 1940 este ales membru al Academiei Romane, ocupand fotoliul rmas liber dup moartea lui Octavian Goga. Opera sa este deosebit de complex iar poezia sa este vzut ca un dar divin remarcandu-se:

Sesuri natale (1916), Zambete in lacrimi, Icoanele vremii, Belgia insangerat de Verhaeven, Darurile pmantului (1920), Mrturisire de credin (1934) dar i eseurile sale deosebit de importante: Rasa si religie (Bucuresti, 1935), Sensul tradiiunii (Bucuresti, 1929), Estetica lui Nicolae Iorga, Nostalgia paradisului dar i publicaii post - mortem ale scriitorului: Zile albe, zile negre opera fiind nu altceva decat memoriile scriitorului din timpul inchisorii. Dei nuanri mistice se vd la muli contemporani, Nichifor Crainic e acela care s-a strduit s dea o doctrin organizat. Cultura e, dup el, un amestec de: sange, limb, pmant romanesc, folclor i ortodoxie. Nichifor Crainic i-a constituit i o estetic, curat platonic: Arta in sensul ei inalt nu este o imitaie a naturii, fiindc nu urmrete s ne reaminteasc natura aa cum este. Scopul ei e revelaia in forme sensibile a tainelor de sus. (Nichifor Crainic) 27

VASILE VOICULESCU
Scriitor al marilor contraste i tensiuni luntrice, un romantic mult prea intarziat, rtcit in plin secol XX. Vasile Voiculescu se nate iin anul 1884, intr+un Brgan arhaic, in care se resimea inc amintirea primilor cretini crturari i martiri. Va fi influeat de scrierile vechi indiene, de scriitori ca Wundt, Hoefnig , Pierre Janet, dup ce se familiarizase cu pozitivismul lui Darwin. Devine medic, urmand o profesie de ameliorare a chinurilor i dezndejdilor umane, dar se dedic scrisului, literaturii, care ii consacr un alt tip de lume, aceea a spaiilor imaginare ale poeziei, iar, ctre sfaritul vieii, cea a magiei inferioare i a tendinei de transcendare a realitii, ilustrate in cele mai reuite dintre nuvelele i povestirile sale. Se apropie in felul acesta, de acelai orizont magic i mistic in care i-a intemeiat Mircea Eliade cunoscutele nuvele fantastice dar magia acestuia este

diferit deoarece in Nopi la Serampore magul Suren Bose deine tiina absolut fa de magia din povestirile lui Vasile Voiculescu care este de fapt, amanism practicat de fiine cu puteri in declin, ca in Ultimul Berevoi de agresiunea constant a lumii moderne. Volumele sale de poezii sunt: Poezii (1916), Din ara zimbrului (1918), Parg (1921), Poeme cu ingeri (1927), Urcu (1937), Intarzieri (1939). In ultima parte a vieii va scrie, surprinztor, nuvele, Capul de zimbru i Iubire magic (1966), un roman Zahei orbul (1970) i un neateptat ciclu de sonete, Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginar de Vasile Voiculescu (1964), toate acestea aprute postum. Despre Vasile Voiculescu, Ion Pillat afirma c e un poet al rii i sufletului su, iar Ovidiu Papadima considera c a rmas om intru totul in poezia sa . In primul volum de versuri, Poezii, el este mereu in cutarea unui Dumnezeu transcendent iar nota liric dominant din acest volum este a unor reminescene semntoriste: un barlog arhaic, scobit in cremeni aparte, cu spor de flori i ape, de pui i miei molatici. Din ara zimbrului este volumul patriotismului romanesc din primul rzboi mondial, iar Parg ofer imaginea echilibrat a spaiului autohton, cu peteri, cu pereii ari de lav, in care numai un pas, o oapt sporesc acolo in mii de creteri. (Ovidiu Papadima). Ovidiu S. Crahmlniceanu remarca talentul poetului in a descrie cu for, natura teluric, infiorat de puternice aspiraii spirituale, care il indreapt ca i pe Blaga, ctre expresionism. 28 Poeme cu ingeri oscileaz intre peisajele campestre ale Brganului i cele marine in Harfele marii. Voiculescu este adeptul unor viziuni ale unei lumini divine ce plutete deasupra lumii. Destin (1933) are o viziune puternic asupra pustei, a Brganului. Volumul Urcu (1937) folosete ca

metod a descrierii pastelul, idila i balada, semnand mai mult a parnasianism, prin impersonalitatea imaginilor. Poezia lui Vasile Voiculescu se constituie astfel intr-o liric a spaiului romanesc surprins in diverse ipostaze. Povestirile lui Vasile Voiculescu, fantastice, creaz atmosfer printr-o prezen a insolitului paradoxal, a magiei primitive, mai aproape de Sadoveanu decat de Mircea Eliade. In Pescarul Amin, personajul principal ii va pierde viaa, din solidaritate cu arhetipul su marin, un pete din strfundurile apelor. In Lipitoarea apare ideea arhetipului spiritual, recuperat printr-o regresiune a memoriei in timp dar personajul nu-i va da seama care este identitatea sa real, a lui sau a bunicului su. In mijlocul lupilorprezint un solomonar ce triete in mijlocul animalelor slbatice, avand puteri asupra lor. Diavolul alb este istoria unui alt om-fantastic ce-l fur pe Alyon, armsarul alb al boierului Marghiloman. In arpele Aliodor un arpe este luat de un copil care credea in nevinovia animalului, dar este gsit mort intr-un butoi cu rachiu. Romanul Zahei orbul prezint o lume abisal, eroul orbete din cauza unui lichid otrvitor, iar dincolo de orbirea fizic i cea spiritual, Zahei se regsete, la sfarit, imbtranit i singur supravieuind intr-o lume copleit de orbirea ei existenial. Concluzia, poate chiar o ideologie a autorului, este amar, pecetluind sfaritul unei intregi epoci: Magia se istovise in om. Puterile ei se strmutaser in fier i in oel. Muntele atepta vantori cu arme infricoate, nu un unchia intarziat in coada veacului. Proza lui Vasile Voiculescu d o valoare nou poetului extatic, uimind prin prelucrarea tiinific, absolut original, a miturilor arhaice romaneti. (Marin Mincu) Nu cunosc in literatura noastr contimporan drum mai spornic intr-o evoluie creatoare mai rodnic i mai implinit, decat acela parccurs de ultimul laureat naional spunea Ion Pillat despre scriitor. Prin urmare, poetul i poezia, ingerul i demonul, un eros bivalent, adorat, spiritual i material,

declaneaz drama. Poetul e un prin hermetic inchis in versuri ca intr-o cetate a eternitii, poezia o esen a minunii, iubirea fiind in concepia lui Voiculescu unica vecie dat nou (Al. Piru) 29

Ion Pillat
Ion Pillat(1891-1945), poet al taramurilor mitice argesene,este un aspirant la perfectiune in poezie, dar nu in stilul lui Ion Barbu sau al lui Tudor Arghezi, ci in maniera clasicizanta. Mai pregnant decat in cazul altor poeti, poezia lui Ion Pillat este deopotriva exod si inradacinare, un echilibru tensionat intre poli contradictorii.Influentele straine si inspiratia autohtona, livrescul si traditionalismul caracterizeaza intreaga creatie pillatiana. Trei sunt etapele indeobste numite ale creatiei lui Ion Pillat,etape coincizand cu cele trei volume ale editiei din 1944. Etapa parnasian-simbolista cuprinde poezia inceputurilor, perioada de transplantare livreasca si aport strain. In Visari pagane, Eternitati de-o clipa sau Amagiri uimeste indemanarea cu care poetul asimileaza ritmuri straine intr-un cult al formei perfecte, Ion Pillat se lasa impregnat de lecturi care acopereau cu apele lor albia autohtona a inspiratiei. Verlaine,Edgar A. Poe, Baudelaire,Mallarme, Paul Valery si Rilke sunt doar cateva dintre numele vinovate. De altmiteri, primele volume de un parnasianism exultant si tipator (G. Calinescu) vor fi considerate rataciri inainte de instalarea in matca adevarata a traditiei autohtone. Volumul Gradina intre ziduri contine primele semne ale revenirii in poezii precum Plopul: Plutind senin pe-al cerurilor larg.../Sunt Doamne plopul cel legat de glie sau Seara la Miorcani. Etapa traditionalista este marcata de aparitia volumului Pe Arges in sus considerat culme a creatiei poetice pillatiene. Vladimir Streinu identifica cele mai profunde accente ale sentimentului horatian al tihnei, umbrit de fuga timpului.

Aceleasi perioade traditionaliste ii apartin si volumele: Satul meu, Biserica de altadata, Intoarcere, ele marcand insa o convertire livreasca a traditionalismului (G.Calinescu). Apasarile teziste,idealizante din Satul meu, incercarile de autohtonizare a mitologiei crestine din Biserica de altadata sunt ironizate si socotite scaderi in comparatie cu Pe Arges in sus.Odata cu Limpezimi se anunta ultima varsta poetica a seninatatii clasice. Etapa clasicizanta a poeziei pure, e deschisa de Caietul verde si accentuata in Scutul Minervei, Tarm pierdut, Balcic, Umbra timpului si chiar in experienta singulara in poezia romaneasca, a poemelor intr-un vers. Este perioada deplinei manifestari a poetului de structura si program clasic(Mircea Tomus). Influenta miracolului elin, cum il numeste poetul, e evidenta. 30 Poezia pura inseamna in acceptiune pillatiana, posibilitatea de clasicizare a lirismului, de racordare la sensibilitatea universala prin sublinierea notelor personale. Acestei varste, ii corespunde si farmecul evanescent al melancoliei din elegii.Considerat tipul cel mai pur al cantaretului elegiac din literatura romana (Mircea Tomus), Ion Pillat contrazice prejudecata racelii de cristal a versurilor sale, a absentei sentimentului in ciuda modulatiei sentimentale. Poezia presupune, crede Ion Pillat, arta cuvintelor, tehnica versului si taina vietii, legate organic laolalta,cam inacelasi fel cu dezvoltarea fireasca a unei plante. Pretuitor de carte,impatimit al verbului slefuit cu migala, Ion Pillat isi extrage originalitatea dintr-o rara imbinare a traditiei cu modernitatea, dintr-o ingemanare unica in literatura romana a timbrului elegiac cu seninatatea clasica. Aparenta simplitate a instrumentelor lirice ascunde incarcaturi emotionale deschizand spre taina vietii.

Diversitate tematic i motive literare

Diversitatea tematic la un scriitor poate fi o parte definitorie a sa i ii poate crea originalitate prin adoptarea unei anumite teme i a unor anumite motive in poezie. De asemenea, axandu-se mai mult asupra unor teme,la care se adaug spaiul,cadrul i starea de spirit a scriitorului,acesta reuete s-i pun amprenta asupra acelei teme, astfel creandu-i originalitate. Un bun exemplu este George Bacovia, care utilizeaz, in poeziile sale, metafore-simbol i repetiii. Cele mai importante procedee folosite de poet sunt: tehnica sinesteziei, tehnica corespondentelor intre senzaii i muzicalitatea inefabil. Un alt element original al poeziei bacoviene este cromatica. Astfel, poetul atribuie unei culori un sentiment, o stare. Lucian Blaga este unul dintre cei mai mari poei romani din toate vremurile, un creator care a imprimat modernismului romanesc note de o profund originalitate. Cele mai multe din versurile de debut, reunite in volumul Poemele luminii cant frenetic iubirea. Poezia izvorte parc dintr-o exaltare a simturilor, dintr-o nestvilit sete de a tri prin dragoste, in clipa ei, cu senzaia uitrii de sine. Tudor Arghezi este cel mai mare poet roman, care implinete cea mai profund transformare a limbajului poetic, dup Eminescu. O tem bine reprezentat la Arghezi este cea a frmantrii metafizice. El ii pune intrebri asupra condiiei umane si mediteaz asupra locului omului in univers, 31 asupra posibilitii sale de cunoatere, chiar i asupra existenei lui Dumnezeu. Ion Barbu este unul dintre cei mai mari poei ai literaturii romane care s-a impus prin originalitatea creaiei sale. Lirica lui Barbu reprezint o relaie intre matematic i poezie, iar modul sau de a gandi este transfigurat in operele sale: Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, aa c rmanand poet, n-am prsit niciodat domeniul divin al geometriei.

Diversitate stilistic

George Vasiliu, cu pseudonimul Bacovia, are in opera sa influene din Edgar Poe i din simbolismul francez: Baudelaire, Paul Verlaine, Rimbaud, prin starea de nevroz, ideea terifiant a morii, singurtatea, tristeea i cromatica, utilizate in poeziile sale. George Bacovia las s se intrevad aceste sentimente prin culorile inchise,sumbre, precum negrul, violetul sau griul. Tudor Arghezi este primul poet roman care valorific estetica uratului, inspirandu-se din opera lui Charles Baudelaire. Experiena cptat in inchisoare este transfigurat in poemul Flori de mucigai. In poezia arghezian, gandirea i limbajul sunt de factur modern, iar forma i tematica sunt adesea tradiionale. Poetul i filosoful Lucian Blaga deschide volumul Poemele luminii cu poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, o veritabil art poetic, prin care poetul exprim raportul dintre proiecia eului liric i taina existenei sale. Blaga poteneaz teoria minuscunoaterii, conform creia omul nu reuete s afle toate misterele lumii i este o fiin metaforizant. In poezia Oul dogmatic, Ion Barbu susine c roata reprezint un simbol al inceputului i sfaritului tuturor lucrurilor, intr-o curgere continu a vieii. Imaginea oului primordial prefigureaz miracolul vieii, forma iniial a existenei.

Viziune poetic
Incadrat de unii critici intre cei mai valoroi poei simboliti din ara noastr, George Bacovia este poetul toamnei dezolante, al iernii ce d sentimentul sfaritului lumii,al cldurilor toride, al primverii iritante i nevrotice. Cadrul este oraul de provincie, de parcuri solitare, cuprinse intr-o realitate demoralizant, ameninand s se prbueasc. Toamna, frigul, tristeea, nevroza, descompunerea devin proiecii ale unei emoii poetice excepionale. 32 Ovid S.Crohmlniceanu susinea c Tudor Arghezi intuiete toate formele liricii moderne,

deoarece confer, pentru prima dat, statut poetic tuturor cuvintelor. Dac pan la Arghezi, multe cuvinte erau considerate nepoetice, injurioase, acestea dezvluie dintr-o dat o for expresiv excepional. Sub influena expresionismului, Blaga resimte dureros agresiunea civilizaiei moderne asupra fiinei. Astfel, este identificat, mai apoi, o trstur fundamental a liricii lui Blaga: tristeea metafizic, o stare de angoas, in care sentimentul scurgerii timpului devine tot mai acut. Poet profund original, Ion Barbu va imagina o experien poetic ce se va implini sub spectrul poeziei pure. Public i sonete de factur parnasian, o poezie rece, descriptiv, cu un puternic caracter vizual, inspirat din mitologia greac. Poezia capat, in ciclul Isarlik o expresie ludic, deoarece este atras de tramurile vieii incontiente. Este descris un spaiu balcanic, czut in somn i in visare, fr nicio zvacnire a contiinei.

33 4. Locul poeziei romneti n cultura european n perioada interbelic, rolul i influena ei n dezvoltarea poeziei romneti postbelice.
Tudor Vianu remarc o component balcanic in firea romanului, ins evideniaz totodat i "nzuina lui: Occidentul latin in care triesc neamurile inrudite cu el, fie substratul lui patriarhal i rural care i-a ingduit s pstreze de-a lungul atator veacuri neprielnice". Aceste afirmaii completeaz analiza pe care o face criticul poetului Ion Barbu ( studiul "Ion Barbu" 1930 ), evideniand faptul c matematicianul poet recompune o lume pierdut in ciclul "Isarlak" din volumul "Joc secund" - 1940. Dimensiunile balcanice ale acestor creaii sunt ilustrate de admiraia lui Barbu pentru cantecele de lume ale lui Anton Pann i de moto-ul poeziei omonime: "Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann".

Dinspre cealalt extremitate cultural, a Occidentului, se infiltreaz curente, idei, teme i modaliti artistice care influeneaz considerabil viziunea scriitorilor i modeleaz o literatur de mari profunzimi prin operele remarcabile ivite mai ales dup primul rzboi mondial. Simbolismul, modernismul, avangardismul, expresionismul coexist cu tradiionalismul i se manifest in operele epice,lirice i dramatice, desvarind sincronizarea literaturii romane cu cea european. Intelectualizarea poeziei romaneti in creaia lui Tudor Arghezi se definete nu numai prin "estetica uratului" ci i in "Psalmi", care ar putea prea c aparin tradiionalismului,, dar viziunea filosofic a relaiei omului cu Dumnezeu iese cu desvarire din ortodoxismul privit ca unic spiritualitate a romanilor, idee promovat i de revista "Gandirea ". Lucian Blaga ii elaboreaz un sistem metafizic propriu, pornind tot de la "spaiul mioritic", iar conceptele abstracte i viziunea asupra universului il plaseaz intre cei mai valoroi poei filosofi ai literaturii europene.Ermetismul modern promovat de matematicianul-poet Ioan Barbu, particularizeaz lirismul ca un "joc secund" al creaiei artistice, integrand opera in universalitate. Cu toate aceste repere occidentale, fiecare dintre scriitorii menionai pstreaz cu strnicie spiritul tradiiei in creaiile lor, fiind de netgduit influena folcloric in poezia eminescian, sau arghezian, concepia blangian c rdcinile simirii romaneti sunt infipte adanc in spiritualitatea rural ori existena personajului seductor al lui Barbu, Nastratin Hogea, care definete balcanismul poemelor sale. Bucuretiul interbelic, supranumit "Micul Paris" este occidentalizat in scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade i George Clinescu. De asemenea, "europenizarea" poeziei romaneti se realizeaz prin intelectualizarea ei in creaiile lirice ale lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu i mai tarziu prin poezia "necuvintelor" lui Nichita Stanescu.

Aderarea Romaniei la Uniunea European nu respinge influenele orientale, iar atracia occidental nu trebuie s insemne preluare automat a formelor care nu se potrivesc fondului autohton. De-a lungul timpului s-a confirmat faptul c uneori, formele au reuit s creeze fondul i s modifice mentalitile contrazicand opinia lui Titu Maiorescu i adeverind sperana la modernizare a lui Eugen Lovinescu, dovedind astfel, c civilizaiile mai puin civilizate pot importa cu succes formele avansate.

Bibliografie
1. Sorin Alexandrescu Paradoxul roman, ed. Univers, 1998, Bucureti 2. Cezar Baltag Romania literar, 1969 3. George Clinescu Istoria literaturii romanme, ed. Internaional, 2001, Bucureti Chiinu 4. erban Cioculescu Introducere in poezia lui Tudor Arhgezi - Aspectele liricii contemporane, 1942, Bucureti; 5. O.S.Crohmlniceanu Literatura roman intre cele dou rzboaie mondiale vol II, ed. Minerva,

1974 -Expresionismul in literatura roman 6. Pompiliu Eliade Influena francez asupra spiritului public in Romania 7. Eugen Lovinescu Istoria litaraturii romane contemporane, ed. Litera, 1998, Chiinu 8. Titu Maiorescu In contra direciei de azi in cultura romaneasc, ed. Lira internaional, 1978, Bucureti 9. Nicolae Manolescu Istoria critic a literaturii romane, ed. Paralela 45, 2008, Piteti -Metamorfozele poeziei 10. Adrian Marino Critica ideilor literare, ed. Polirom, 1996, Iai 11. Marin Mincu Avangardismul in literatura roman, ed. Minerva, 1999, Bucureti 12. Miron Radu Paraschivescu Scrieri Vol I, II, ed. Pentru Literatur, 1969 13. Ion Pop Avangardismul romanesc, ed. Cartea Romaneasc, 2007, Bucureti 14. Mihai Ralea Valori, 1935 15. Mircea Vaida in Poezii Ion Vinea Ed. Dacia, Cluj, 1971, pg. 35,40. 16. Tudor Vianu Studiu Ion Barbu, 1930 17. Rodica Zafiu Simbolismul, ed. Humanitas Educaional, 2006.