Totalitarismul. Studiu de caz: Umanitatea la raspantie.

Text: George Orwell, 1984 Conceptul totalitarism se refera la regimul politic in care puterea apartine unei singure persoane sau, cel mult, unui grup restrans de persoane. In asemenea regimuri, opozitia de orice tip este considerata ca fiind dusmanul absolut si drept urmare, obiectivul suprem este lichidarea ei fizica. In sec. al XX-lea au existat doua astfel de regimuri totalitare: comunismul si nazismul. Filozoful francez Raymond Aron considera regimurile totalitare ca fiind caracterizate prin trasaturi precum: monopolul unui singur partid asupra vietii politice , autoritatea ideologiei politice oficiale a statului considerata o reprezenta "adevarul" absolut, monopolul asupra mijloacelor militare si ale celor de convingere (mass media este dirijata in mod absolut de stat, iar cenzura devine un instrument dominant de control ideologic), controlul total al activitatii economice de catre Stat. In consecinta, orice abatere a individului de la regulile Statului totalitar, in orice zona s-ar manifesta aceasta, este considerata o greseala ideologica, cel ce a "gresit" devenind automat un dusman al poporului. Statul totalitar se caracterizeaza asadar printr-o dubla teroare: politista si ideologica. Secolul al XX-lea nu a fost numai unul al progresului tehnologic fara precedent in istoria umanitatii, al geneticii si al fizicii cuantice, al cuceririii Spatiului si al internetului, ci si al celor mai nimicitoare razboaie din istorie, al "perfectionarii" mijloacelor de exterminare in masa, al holocaustului si al apartheid-ului, al totalitarismului de extrema dreapta si stanga, al lagarelor naziste si al Gulagului stalinist, al epurarilor etnice si al terorismului religios, al genocidului din Rwanda (1944) si al masacrului de la Srebvnica (1445). In eseul Ingerul istoriei (Angelus Novus), Walter Benjamin mediteaza sceptic asupra sensului istoriei, descriind progresul ca o acumulare continua de dezastre. Benjamin constata ca binele, perfectiunea se dovedesc a fi in realitate iluzii pe care insa doar Ingerul Istoriei le percepe. Privirea sa fixa este desigur concentrata asupra unei viziuni apocaliptice, dar gura larg deschisa este incapabila

sa avertizeze asupra grozaviei la care asista nepunticios. Ceea ce pentru oameni pare doar o succesiune de intamplari ale trecutului, se dovedeste a fi o singura catastrofa, violenta pura pe care nimeni si nimic nu o poate opri. Scriitorii romani care au trait in perioada comunista si care au suferit ororile regimului, au surprins si ei in paginile operelor lor trairile din aceea perioada. Un astfel de scriitor este si Nicolas Steinhardt care in paginile operei intitulate Jurnalul Fericirii surprinde perioada detentiei din inchisoarea Jilava unde fusese inchis, intrucat refuza cererea Securitatii de a fi martor al acuzarii in procesul intentat unui grup de intelectuali, printre care se aflau si fostii sai colegi de liceu si prieteni Noica, Pillat si Paleologu. In inchisoare se converteste la crestinism si isi ia numele de fratele Nicolau, iar dupa eliberare se va calugari la Manastirea Rohia. "Jurnalul fericirii" este redactat la inceputul anilor `70, dar ii va fi confiscat de Securitate. Ulterior, Steinhardt il va reface din memorii, amplificandu-l mult, publicand cartea abia in 1991. "Jurnalul fericirii" se deschide cu un "testament politic" in care autorul ofera ceea ce considera a fi cele "trei solutii", singurele care permit evadarea dintr-un univers concentrationar. Ele sunt solutia Soljenitin - "moartea consimtita, anticipata", solutia Zinoviev - "nepasarea si obraznicia", si solutia Churchill B. - "vitejia insotita de o veselie turbata". Romanul lui Mihail Bulgakov, Maestrul si Margareta, are o actiune ce se desfasoara pe doua planuri. Primul se deruleaza in Moscova anilor '20, unde soseste Satana travestit sub chipul unui profesor de magie neagra, pe nume Woland. El este insotit de cateva personaje ciudate. Unul este Koroviev "mag, dirijor de cor, vrajitor, translator si dracu mai stie ce", cum ii place sa se prezinte celor cu care se intalneste. Este imbracat cu niste pantaloni cachilati, ponoriti si murdari si poarta un "pince-nez cu un geam lipsa si celalalt crapat". Altul este un motan urias pe nume Behemota, care calatoreste cu tranvaiul scandalizand cetatenii pentru ca, disciplinat, incearca sa cumpere bilet, este mare amator de vodca, poarta papion si-si polieste mustatile cu aur. Ceilalti sunt roscovanul Azazello, demonul intunecat Abadonna, ingerul extraordinar din Apocalipsa si vrajitoarea Hella.

Este miercuri dupa-amiaza, in saptamana Patimilor, iar intr-un parc din Moscova, Mihail Alexandrovici Berlioz, redactor-sef al unei importante reviste literare si presedinte al organizatiei MASSOLIT, discuta in contradictoriu cu profesorul Woland pe tema realitatii faptelor povestite in Evanghelie. Woland sustine ca tot ce este scris acolo s-a petrecut intocmai si aduce drept dovada faptul ca il cunoscuse personal pe Pilat din Pont si fusese de fata la evenimentele de acum 1000 de ani. Peste numai cateva minute Berlioz moare, capul fiindu-i retezat de un tranvai ce trece prin apropierea parcului, accident pe care profesorul i-l prezise. Martor la ciudatele intamplari este poetul Ivan Nikolaevici Ponirev, care semna cu pseudonimul Bezdomnii (Pribeagul). Acesta incearca fara succes sa captureze ceea ce el numeste "banda" celor trei talhari pe care ii considera vinovati de crima, caci intre timp profesorului i se adaugase Behemoth si Fagot. Relatarile sale despre cele intamplate nu sunt crezute de nimeni si poetul este internat pentru tratament intr-un sanatoriu de boli nervoase. Aici il cunoaste pe Maestru, autorul unui roman despre Pilat din Pont, care suferise o grava depresie in urma refuzului de a-i fi publicata cartea. El ii povesteste lui Ivan despre tainica sa iubire pentru Margareta si despre felul trist cum s-a sfarsit. Intre timp in Moscova se dezlantuie haosul. La Teatru de Varietati are loc un spectacol de magie in care Koroviev si Behemoth sub conducerea lui Woland se dedau unor " blestematii date dracului". Blestematiile continua la restaurantul Casei Griboedov, sediul MASSOLIT-ului, la Comisia de Spectacole, unde presedintele fusese trimis la "dracu", in locul lui ramanand doar un costum de haine care "scrie, scrie, scrie mereu si vorbeste la telefon", iar salariatii canta fara oprire, dupa ce primisera vizita unui "ciudat cachilat dirijor specialist". Si in apartamentul cu nr. 50 de pe strada Sadovaia, fosta locuinta a lui Berlioz, unde se instalasera Woland si cei 5 insotitori ai sai, se petrec lucruri ciudate. Rublele se transforma fie in dolari, fie in etichete de apa minerala, diversi cetateni isi iau zborul pe fereastra, unul este trimis la dracu, tocmai la Ialta, iar militia, in ciuda incercarilor repetate, nu reuseste sa-i aresteze pe vinovati. La miezul noptii de vineri, Vinerea Mare, in acelasi apartament are loc Balul

Satanei, iar Margareta, careia diavolul ii propuse un pact, accepta sa devina regina si sa-i stea alaturi lui Woland. Actiunea celui de-al doilea plan se muta in Ierusalim, "in ziua a paisprezece a lunii Nisan, la ceasurile diminetii" si relateaza mai intai discutia dintre filozoful ratacitor Yeshua-Ha-Nozri, cel care predica ciudata invatatura ca toti oamenii sunt buni, si Pilat. Este Vinerea mare, a supliciului. Intamplarea este initial povestita de Woland, fiind menita sa-l convinga pe suplicul Berlioz de adevarul faptelor din Evanghelie, si continuata mai apoi ca fictiune in romanul manuscris al Maestrului. Dar cartea nu are in centru pe Yeshua, ci pe Pilat, personaj care capata in roman mare profunzime si umanitate, cel care dintr-o loialitate pentru Caesar va chinui vesnic, il trimite la moarte pe Ha-Nozri. Planurile se intrepatrund permanent, aflandu-se in raport de complementaritate, astfel incat naratiunea se intrupeaza din visele ciudate ale unui poet schezofronic, din imaginatia unui scriitor neinteles ce-si spune Maestru, din povestirile diavolului, din lectura unui manuscris crezut ars, dar care continua in fapt sa existe, caci cum spune Woland " manuscrisele nu ard", totul contopindu-se intr-o poveste extraordinara de convingatoare si plauzibila. Personajele, ca si intamplarile, se completeaza, incat, de exemplu patimele Maestrului arestat in urma denuntului calomnios al unui Aloizi Mogarici ( care are un rol similar cu al lui Iuda) doritor sa-i ocupe micul apartament, desi nu sunt povestite, pot fi imaginate prin raportare la supliciul corespondentului sau mitic, Yeshua. Hazul nebun al multora dintre secvente, care confera romanului latura satirica, se combina astfel cu dimensiunea grava din final, cand Diavolu, in Duminica Pastelui sub forma celor Patru Cavaleri ai Apocalipsei, parasesc aceasta lume macinata de rau, aflata parca in pragul abisului. Sistemul totalitar este ideea centrala si a romanului 1984 alui George Orwell. Actiunea romanului se petrece intr-o Anglie a viitorului, in anul 1984. Lumea este impartita in trei regiuni: Oceania, Eurasia si Estasia - aflate permanent in razboi. Anglia a devenit socialista ( soceng-socialismul englez cum este numit in nouavorba, noua limba a timpului). Statul este condus de Fratele cel Mare (Big brother) al carui chip se afla prezent pretutindeni, "Fratele cel Mare este cu

ochii pe tine" spune o lozinca. Administratia este dominata de patru ministere: al Pacii - Minpax (de fapt, al razboiului), al Adevarului Minadev (al carui scop este manipularea trecutului in functie de interesele momentului, provocand asa-numitul caracter schimbator al istoriei), al Iubirii - Miniub ( care se ocupa cu mentinerea ordinii si a disciplinei, controlul sentimentelor indivizilor si promovarea abstinentei ) si al Abundentei - Minabund ( care controleaza hrana si o distribuie pe cartele). Dar, dincolo de imaginea Angliei anului 1984, antiutopia (distopia) lui Orwell se refera, in fapt, la intreaga "lume noua" care se nastea in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial dupa modelul Marelui Frate de la Rasarit. Este o lume a degradarii pe toate planurile, cenusie, murdara, rece, fara electricitate, din care lipsesc si cele mai marunte lucruri necesare traiului zilnic, precum sireturile de pantofi si lamele de ras, sapunul si apa calda. Controlul total asupra indivizilor este detinut de Partid. Dar nu este vorba doar de lumea dinafara, cea vizibila, ci si de cea interioara, mintea omeneasca, al carei stapan absolut este Politia Gandirii, cea mai inspaimantatoare dintre toate, dirijata de Miniub. Scopul ei este sa descopere si sa anihileze "crimgandirea" (delictul de gandire). Suspiciunea este maxima, delatiunea este considerata un merit si inconjurata, inclusiv, sau mai ales in interiorul familiei, incat copii, inregimentati in organizatii de Spioni, ajung sa-si denunte parintii ori vecinii de crimgandire, devenind eroi-copii. Memoria este manipulata, caci "ignoranta este putere". Ziarele vechi si cartile se rescriu in functie de interesele prezentului. Orice abatere este pedepsita cu trimiterea in Voioslag (lagar de munca fortata) sau cu vaporizarea (moartea). Datoria cetatenilor nu este numai sa se supuna, ci sa o faca din convingere, incat iubirea pentru tortionari, dar mai ales pentru Fratele cel Mare, devine suprema virtute. Simbolul controlului absolut este teleecranul prin care Politia gandirii supravegheaza totul. Fiecare dintre indivizi traieste de la nastere pana la moarte sub ochii politiei Gandirii. Chiar daca este in propria locuinta, el nu poate avea niciodata certitudinea ca este, intradevar, singur. Dar societatea imaginata de Orwell nu este catusi de putin una

egalitarista. Sunt trei lumi distincte si vizibil separate a prolilor (proletarii), care de fapt nici nu conteaza, desi pare ca pentru ei a fost edificata, a celor din aparatul de partid, precum Wintes, Smith si Julia si a membrilor superiori de partid, precum O'Brien. Winston traieste in Oceania si lucreaza la Minadev. Munca lui este sa rescrie, la comanda, istoria si nu oricum, ci in noua limba engleza al carei scop este de a face imposibil orice alt mod de gandire. Winston Smith depaseste starea de apatie si incepe sa-si puna intrebari despre acest sistem. El are constiinta neadevarului care-l guverneaza. Un moment crucial il reprezinta detinerea, pentru cateva clipe, a unei dovezi materiale, o fotografie care confirma prezenta minciunii instutionalizate. Winston este unul dintre putinii care isi mai pune intrebari si mai ales, vrea sa-si aminteasca lucruri din trecut ( de ex. gustul mancarii). Sunt intrebari mai degraba banale, dar in anul 1984, se constituie un pacat capital, iar pedepsa este una singura :vaporizarea. Va si toasta la un moment dat "Pentru trecut!" Si-a cumparat un caiet, lucru neinterzis, dar compromitator, si tine un jurnal, lucru de-a dreptul mortal. Se indragosteste de Julia, alta crima, caci si viata sentimentala a individului trebuie tinuta sub control. Duc o viata dubla, intalnindu-se pe furis si facand dragoste, cautand insa si "Fratia", o legendara organizatie subversiva urmarita de Politia Gandirii, de la care asteapta salvarea. Este modul lui de a lupta contra sistemului. Intalnirea cu O'Brien, inalt membru al Partidului Interior, dar si presupus membru al Fratiei, pare sa le ofere ocazia asteptata atat. Totul se va dovedi insa o imensa manipulare . O'Brien este unul dintre oamenii Politiei Gandirii, Winston si Julieta sunt arestati si supusi unei lungi si dureroase operatii de "spalare a creierului", la capatul careia vor fi reintegrati in societate, devenind, asemenea majoritatii indivizilor anului 1984, niste automate care "cred in" si "executa din convingere" comenzile Fratelui cel mare. Caci, spune o lozinca a Partidului, "Libertatea este Sclavie" iar Puterea inseamna controlul total asupra oamenilor, "asupra trupului, dar mai presus de orice, asupra mintii". Romanul are un sens alegoric: descriere a Terrei in anul 1949,

confruntata in mod brutal cu manifestarile totalitariste. Raportarea evenimentelor imaginate de Orwell la datele obiective din istorie este evidenta. Recunoastem atat trasaturi ale nazismului, cat si ale comunismului (fanatism, morala, sistemele concentrationare, relativizarea valorilor, atomizarea societatii), dar si un sens simbolic, utopie negativa. Un alt roman al lui Orwell, Ferma animalelor este tot o alegorie a sistemului comunist, dar si a totalitarismului, in general :animalele de la ferma Manor isi alunga stapanul betiv si violent si se hotararsc sa se conduca singure; au stabilit si reguli: toate animalele sunt egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va dormi in pat si nu va ucide semenii. Curand insa, porcii preiau puterea, iar in final va ramane o singura regula, scrisa de ei si pentru ei: "Toate animalele sunt egale, numai ca unele animale sunt egale decat altele". In Etica Nicomahica, scriind despre rostul omului in lume, Aristotel facea o distinctie intre simplul fapt de a trai si viata organizata d.p.d.v. politic, afrimand ca " omul s-a nascut pentru a trai, dar trebuie sa existe pentru a trai conform binelui". Tocmai de aceea considera el, gandirea este datoare sa domine actiunea. Exista asadar cel putin o solutie la problemele cu care se confrunta lumea de azi si ea nici macar nu este noua. O oferise un filozof mai bine de acum 2000 de ani. Trebuie doar sa ne reamintim si sa meditam la cuvintele lui.