Comunicarea este procesul de transmitere a unui

mesaj (informații, idei, opinii, păreri, sentimente) de la

emițător (individ sau grup), cu ajutorul unui cod (limbaj
verbal sau nonverbal) și utilizând un canal (comunicare
orală sau scrisă).

Comunicarea – are funcţia de a transmite informaţii;

– este un mijloc de a stabili şi a menţine diverse tipuri de relaţii sociale
-persuadarea/convingerea interlocutorului; schimbarea atitudinilor, convingeilor, credințelor
celuilalt
 Elementele sitației de comunicare:

Elemente componente ale situației de comunicare:

Emițătorul transmite un mesaj într-un anume cod (limbaj) către
receptor, care va iniția o acțiune de decodare a mesajului care i-a
fost transmis.
Acest mesaj este constituit într-un anume cod care trebuie să fie
comun celor doi parteneri aflați în contact. Între E și R are loc un
transfer de informație.
Emițătorul este cel care transmite un mesaj .
Receptorul este destinatarul unui mesaj.
Mesajul reprezintă o unitate între conținut și formă de expresie. El
constă în gânduri, sentimente, idei desprinse din realitate sau din
imaginația emițatorului.
Contextul este dat de situația de comunicare (spațiul, timpul,
interacțiunea dintre participanți, rolul și statutul lor social etc.).
Factorii comunicării
 Tipuri de comunicare

Comunicarea verbală - orală şi scrisă (se realizează

prin intermediul unei limbi cunoscute de toţi
participanţii la actul de comunicare)

Comunicarea nonverbală se realizează prin:

gesturi, mimică, poziţia corpului. Un exemplu de
comunicare nonverbală este pantomima, care a ajuns
astăzi o formă de artă dramatică.

Comunicarea paraverbală se realizează prin

intermediul aspectelor legate de: voce (accentul,
intonaţia,volumul, tusea semnificativă),pauzele
intenţionate.
1.Din punctul de vedere al transmiterii mesajului, comunicarea
poate fi:
directă: atunci când partenerii de comunicare se află față în față,
într-un context situațional comun
mediată: când, pentru a comunica, partenerii folosesc diverse alte
mijloace de transmitere a mesajului(scrisoarea, telefonul, faxul,
rețelele electronice)
2.Din punctul de vedere al relației dintre emițător și receptor, se
poate vorbi despre:
comunicare bilaterală: când într-o anumită situație de comunicare
receptorul poate deveni la rândul său emițător(dialog cotidian,
emisiuni interactive la radio sau la televiziune)
comunicare unilaterală: în cazul în care receptorul nu poate
deveni, la rândul său, emițător, mesajul transmițându-se într-un
singur sens(de exemplu, dinspre ecran sau dinspre scenă spre
spectatori).
Alte elemente componente ale situației de comunicare:
feed-back-ul și barierele comunicării.
Feed-back-ul este un mesaj specific prin care emitentul
primește de la destinatar un anume răspuns cu privire la
mesajul comunicat.
Filtrele, barierele reprezintă perturbațiile ce pot interveni
în procesul de comunicare.
1) Barierele de limbaj- aceleași cuvinte au sensuri diferite
pentru diferite persoane;
- starea emoțională a receptorului poate deforma
ceea ce aude;
- dificultăți de exprimare;
- utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
2) Barierele de mediu – poluarea fonică puternică,
acustica unei săli, telefoanele mobile, întreruperile
succesive ale actului comunicării
3) Bariere de concepție –prejudecățile, experiență, vârstă,
lipsa de interes.
CONCLUZII
 
Specialiştii au concluzionat că ponderea celor trei moduri de
transmitere a mesajelor este următoarea:

Limbajul Tonul
trupului
-
- nonverbal- paraverbal Cuvintele

Ce arăţi  
-
 
verbal -
Cum spui
55%  
38% Ce spui
  7%
 
REȚINEȚI !..
Nu vei avea niciodată o a doua şansă ca să produci prima
impresie.
Primele 90 de secunde ale unei întâlniri reprezintă 90% din
impresia pe care o produceţi asupra celorlalţi.
Ceea ce spunem este mult mai puţin important decât felul
  cum spunem, pentru că oamenii tind să creadă mai degrabă
mesajele nonverbale decât pe cele verbale.