1. Ce v-a motivat să alegeţi meseria de profesor ce vă face să nu renunțați la această misiune?

Am intrat in sistemul public de educație cu mult timp în urmă, atunci când sistemul privat era la nivelul
unei temelii. Nu am renunțat și nici măcar nu m-am gândit să renunț la misiunea de dascăl, din pasiune.
Iubesc copiii și îmigăsesc rostul în mijlocul lor.

2. Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră în calitate de profesor?

Cea mai mare satisfacție în calitate de profesor o am atunci cand observevoluţie la un elev al meu.
Strânsa colaborare cu colegii, performanța elevilor, aprecierile părinților, mulțumirile foștilor elevi sunt
doar câteva motive de bucurie.

3. Care credeți că sunt cele mai importante aspecte ale educației și ce vă face să credeți asta?

Nimic nu ne poate dezvolta ca oameni mai mult decat educația. Un aspect important al educației, din
punctul meu de vedere, ar fi educația ecologică. Trebuie să acordăm o conduită mult mai responsabilă
față de mediul înconjurător. De asemenea, educația financiară, socială, juridică sunt domenii care
conecteaza copilul, într-un fel sau altul, la lumea în care trăiește.

4. Ce părere aveți despre felul în care școala românească formează elevii, atât profesional, social cât și
emoțional?

Școala românească nu se descurcă foarte bine în acest moment în formarea elevilor din punct de vedere
profesional, social și emoțional, deoarece școala în sine este supusă prea multor transformări. Lipsa
valorilor la nivelul întregii societăți are efecte profunde asupra felului în care școala reușește să
transmită astfel de valori elevilor.

5. Care credeți că este rolul unui profesor în dezvoltarea unui copil?

Profesorul are un rol esențial în formarea copiilor, în desăvârșirea personalității lor. Profesorul este
necesar să fie un mediator, manager, formator în relațiile cu copiii cât și în procesul instructiv-educativ.
Profesorul este în prim plan în opera de formare a personalității copiilor.

6. Dacă ați putea schimba ceva la sistemul de învățământ ce ați schimba și de ce?

Multe schimbări ar fi necesare. În primul rând aș înlocui teroarea memorării cu bucuria cunoașterii. Mi-
aș dori un sistem cu școli moderne, cu o atmosferă entuziastă, cu dascăli creativi, cu o multitudine de
activități nonformale, o școală în care elevii să fie tratați ca niște parteneri. Apoi, aș dori un sistem de
învățământ care să pună accent pe pregătirea elevilor pentru provocările societății în care vor trăi.
7. Ce competențe credeți că e necesar să aibă un cadru didactic ținând cont de nevoile copiilor din
secolul XXI?

Sunt multe competențe, dar aș enumera: auto-formarea, creativitatea, curiozitatea intelectuală,

responsabilitatea și capacitatea de adaptare, competențe de comunicare, gândire critică și sistemică,
responsabilitate socială, manifestarea preocupării adaptării diversității elevilor, încurajarea interacțiunii
sociale în școală, clasă, spirit de observație pedagogic, spirit organizatoric etc.

8. Cum credeți că poate fi învățarea vizibilă sau când și cum știm că un elev învață? Dar un profesor?

Învățarea vizibilă este un termen nou în pedagogia contemporană, dar se apropie de metodele ce
urmăresc învățarea centrată pe elev. Atunci când elevii învață să devină propriii lor profesori,
autoeducarea lor, învățarea să fie realizată prin colaborare cu elevii, aceștia să fie antrenați în activitățile
de învățare, notarea să depășească limita pedepsei, asumarea de riscuri care implică erori. Elevii să nu
fie tratați cu superioritate, să nu le fie limitate explorarea cunoștințelor, să fie promovate relațiile de
încurajare între profesori și elevi, profesorii să-și facă griji dacă elevii nu fac progrese corespunzătoare și
să caute dovezi pentru lacune și succese. Profesorul trebuie să se asigure că există un progres real al
învățării, apoi elevii să fie priviți ca ființe umane în dezvoltare ce trebuiesc îndrumate.

Învățarea este o călătorie personală atât pentru profesor cât și pentru elevi. Nu trebuie uitat faptul că
este necesar un feedback permanent, iar actorii implicați să fie activi, pasionați și interesați, să lucreze
împreună pentru atingerea scopului stabilit. Profesorul să utilizeze o predare axată pe idei multiple pe
care să le dezvolte în așa fel încât elevii să-și construiască și reconstruiască cunoașterea și convingerile.
Urmărirea acestor pași în activitatea didactică ne va arăta dacă un elev învață. Același lucruri pe care le
urmărim la elevi pot fi transpuse și în cazul cadrelor didactice cu accent pe studiul individual și formarea
continuă în cadrul diverselor cursuri de formare profesională.

9. Aţi avut vreodata ideea săvăschimbaţi profesia de dascal?

Nu, am ales această meserie cu toata inima. Am convingerea că locul meu e în mijlocul copiilor, că
menirea mea este să formez caractere și să sculptez suflete…

10. Ce mesaj le-ați transmite adulților cât și copiilor pentru a avea încredere în școală?

Școala, oriunde s-ar afla este rampa de lansare către o viață mai bună. Aveți încredere în școală și în
dascăli! Și profesorii au fost elevi, deci cunosc nevoile copiilor dumneavoastră. Închei cu un citat care îi
aparține lui Elbert Hubbard ”Scopul învățării unui copil este ca acesta să meargă mai departe fără
profesorul său!”