Sunteți pe pagina 1din 8

Curentele culturale

I. Cultura cuprinde creaţiile spirituale ale omenirii, operele care au drept scopcunoaşterea, întelegerea,
frumosul. Culturii îi aparţin datinile şi obiceiurile, ştiinţa, filozofilaşi artele.Literatura este o artă şi face parte din
sfera culturii.

Curentele culturale

reprezintă ansamblul operelor oamenilor de cultură dintr-oanumită epocă (filozofi, savanţi, scriitori, artişti,
etc.). Printre cele mai importante curenteculturale amintim :

umanismul şi iluminismul

Curentul literar

constituie o orientare literară de un anumit tip, care cuprinde scriitoridintr-o anumită perioadă şi care, în
principiu, se revendică de la un manifest estetic, reunindmai mulţi scriitori apropiaţi ca stil şi vocaţie.Curentele
literare iau naştere în mod obişnuit prin raportare la o situaţie culturalăanterioară (romantismul apare ca o
reacţie la clasicismul rigid), sau ca o poziţie faţă deorientarea estetică (veche).Între curentele literare apar
frecvente interferenţe. Astfel, în opera unor mari scriitorirealişti, ca Balzac si Stendhal, se întâlnesc multe
elemente romantice.În literatura secolului al XX-lea se manifestă o mare varietate de curente, printre
careexpresionismul si curentele de avangardă ( dadaism, suprarealism şi constructivism).II. Curentele culturale
1.Umanismul

: - a apărut în perioada Renaşterii;- înseamnă în acest context interes faţă de valorile antichităţii greco-
romane;- caracteristici:∙

admiraţia faţă de antichitate

(creaţiile antice devin modele, surse de inspiraţie pentruscriitorii umanişti);∙

idealul uman este reprezentat de omul universal(multilateral)

– armonios dezvoltat fizic,cultivat, pasionat iubitor de cunoaştere şi frumos;∙

armonia dintre om şi natură

încredere în raţiune, în libertatea, demnitatea şi perfectibilitatea umană

( opunându-sedogmatismului şi fanatismului medieval);- reprezentanţi: F. Petrarca, G. Boccaccio, L. Ariosto, F.


Rabelais, P. Ronsard,T. Tasso, Th. Morus, Erasmus din Rotterdam, W. Shakespeare, D. Cantemir etc.

2.Iluminismul

: - a apărut în secolul al XVIII-lea;- a influenţat Revoluţia Franceză, care s-a revedicat în mare parte de laideile lui
Voltaire şi J.J. Rousseau;- caracteristici:∙

promovează raţionalismul

(accentul cade pe cunoaşterea ştiinţifică);∙

miscare cu un caracter laic, anticlerical

∙ urmăreşte combaterea fanatismului şi a dogmelor;∙ susţine răspândirea culturii prin şcoli şi lucrări de
popularizare;∙ emanciparea poporului prin cultură;
- reprezentanţi: J. Swift, Montesquieu, Voltaire, D.Diderot, J. J. Rousseau,G. E. Lessing, S. Micu, Gh. Şincai, P.
Maior, I. Budai-Deleanu, Dinicu Golescu.

3. Expresionismul

:-primul curent cultural modern, apărut înainte şi în timpul primuluirăzboi mondial;

- esenţa doctrinei expresioniste este dată de intensitatea expresiei, detendinţa de a da formă trăirii lăuntrice,
sentimentelor şi neliniştilor omeneşti dublată de ocovârşitoare aspiraţie spre absolut;

-creaţiile literare, plastice, reflectă criza societăţii în contextul istoricdat, progresul tehnic şi industrial secondat
de alienarea individului care-şi presimteinutilitatea, agonia marilor imperii, o profundă criză a valorilor morale
şi estetice;- caracteristici:

• nevoia de absolut, aspiraţia spre ideal

• protestul antiburghez, negarea artei tradiţionale, refuzul modelelor consacrate;• căutarea ineditului, a
originalului, a increatului;• descătuşarea afectivă, sentimente intense;• interesul pentru tradiţii, mituri,
credinţe străvechi, folosind modelul artei primitive;• aspiraţia spre o sinteză a culturii;• tehnica halucinării –
trăirea frenetică depăşeşte presiunea limitelor, amalgamarearealului;• interesul pentru patologic, fascinaţia
morbidului;• poezia surprinde tragismul condiţiei existenţiale, ia forma strigătului profetic;tendinţa de
spiritualizare a trăirii; lirismul se adânceşte uneori într-o viziune mairafinată, de natură cosmică şi metafizică;•
teme şi motive predilecte: tristeţea şi neliniştea metafizică, disperarea, absenţa,neantul, moartea,
dezagregarea eului, natura halucinantă;categorii estetice explorate: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul,
magicul;• imagini poetice vii, stranii, contrastante;• plasticitatea viziunii poetice;•limbaj violent, şocant uneori;-

reprezentanţi: Gottfried Bienn, Georg Heym, Georg Kaiser, GeorgTrakl, Franz Werfel, Franz Kafka, Theodor
Däubler, Lucian Blaga, Al.Philippide, T. Arghezi,Adrian Maniu, Vasile Voiculescu.III. Curentele literare:

1. Clasicismul

: - a apărut în Franţa în secolul al XVII-lea;

-caracteristici:

•curent raţionalist, iubitor de echilibru, ordine, armonie şi rigoare

•interesul acordat naturii umane( clasicii respectă modelele antichităţii, consideratăepocă de supremă înflorire
a artelor);

•frumosul se confundă cu adevărul, esteticul şi eticul;

•este acordat un interes deosebit naturii umane (caracterelor);

•regula celor trei unităţi: timp, spaţiu şi acţiune( durata acţiunii nu depăşeşte 24 deore, acţiunea se petrece în
acelaşi loc, episoadele se succed urmând un conflict principal, cu un număr redus de protagonişti);

•puritatea genurilor(clasicii sunt adepţii genurilor şi speciilor literare pure,condamnând amestecul lor);

•sobrietatea stilului;

- reprezentanţi: N. Boileau, P. Corneille, J. Racine, Molière, La Bruyère, LaFontaine, C. Negruzzi, Gr.


Alexandrescu.

2. Romantismul
: - a apărut la începutul secolului al XIX-lea, ca un curent anticlasicist,respinge orice fel de norme, susţinând
libertatea inspiraţiei;

- caracteristici:

cultivarea sensibilităţii şi a fanteziei creatoare

complexitatea personalităţii umane;

evaziune în trecut, istorie (Alexandru Lăpuşneanul ), vis (Sărmanul Dionis

contemplarea naturii;

interes pentru folclor;

personaje din toate mediile sociale;

eroi excepţionali în împrejurări excepţionale;

libertatea totală în creaţie;-

reprezentanţi: Novalis, J. L. Tieck, E.T.A. Hoffmann, G.G. Byron,P.B. Shelly, A. Lamartine, A. de Vigny, V. Hugo, G.
Leopardi, A.Puşkin, M. Lermontov, E. A. Poe, S. Petőfi, A. Mickiewicz, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, M.
Eminescu.

3. Realismul

: - apare la jumătatea secolului al XIX-lea; progresul ştiinţelor naturii îiîndeamnă pe scriitori să încerce aplicarea,
în creaţia literară, a unor metode impuse dedezvoltarea ştiinţei;- caracteristici:

reprezentarea veridică a realităţii;

obiectivitatea scriitorului;

personaje tipice în împrejurări tipice

(reprezentative pentru o întreagă categorieumană şi socială);

observaţie social-psihologică

( omul este prezentat ca produs al mediului în caretrăieşte);

lipsa idealizării;

atitudinea critică faţă de societate;

stil sobru şi impersonal;

- reprezentanţi: Stendhal, H. Balzac, Ch.Dickens, N. Gogol, G. Flaubert,L.Tolstoi, H. Ibsen, I.L. Caragiale, I. Slavici,
L. Rebreanu, G. Calinescu, N.Filimon.

4. Prelungiri ale clasicismului:


sămănătorismul

şipoporanismul.

Sămănătorismul

: - orientare literară, care îşi are punctul de plecare în programulrevistei ,,Sămănătorul”, apărută la Bucureşti
între anii 1901-1910 şi condusă iniţial de Al.Vlahuţă şi G. Coşbuc, apoi de N. Iorga;- caracteristici:

paseismul

(tendinţa de întoarcere spre trecut);

idilismul

(preferinţa pentru înfăţişarea pitorească a satului românesc, considerat cafiind unicul depozitar al specificului
naţional românesc);

sentimentul dezrădăcinării

( orăşenii trăiesc drama dezrădăcinării deoarece satulreprezintă conglomeratul a tot ceea ce e bun şi frumos în
structura etnică şi socială a poporului; oraşul modern este un loc al pierzaniei);

predilecţia pentru scene de violenţă, personaje dominate de instincte;

interes pentru sat, folclor, natură;

- reprezentanţi: Al. Vlahuţă, George Coşbuc, Duiliu Zamfirescu,Şt. O. Iosif, O. Goga, Emil Gârleanu, etc.

Poporanismul

: - orientare literară constituită la ,,Viaţa românească”, revistă careapare la Iaşi, începând cu 1 martie 1906,
avându-l ca secretar de redacţie pe istoricul şi criticulliterar G. Ibrăileanu;- caracteristici:

simpatie faţă de ţărănime

ostilitate faţă de idilism

atitudine realist-critică faţă de structurile societăţii contemporane

promovarea idealului de luminare a ţărănimii prin răspândirea culturii înrândurile ei

dezaprobarea falsei înfrumuseţări a vieţii

;- reprezentanţi: Jean Bart, Spiridon Popescu, Calistrat Hogaş, M.Sadoveanu, Gala Galaction, O. Goga, I.
Agârbiceanu etc.

5. Naturalismul: -

apărut în Franţa pe la mijlocul secolului al XIX-lea (1860-1890), ca o prelungire a realismului;- se bazează pe


teoria pozitivist-scientistă (Hippolyte Taine şi ClaudeBernard) şi pe opera lui Gustave Flaubert; a fost pusă in
practică de Ėmile Zola;- caracteristici:

reproducerea cât mai exactă a realităţii

, a naturii umane primare,instinctuale, pe manifestările patologice, pe aspectele crude, brutale, triviale;


naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului

la fel ca şi realismul, se opune romantismului

utilizează toate aspectele limbajului

considera că mediul socio-cultural exercită o influenţă absolutcovârşitoare în apariţia şi dezvoltarea


personalităţii umane;

studiau elemente umane alcoolici, criminali, sau persoane alterate geneticde un mediu social viciat;

naturaliştii utilizau tehnica descrierii detaliate de la predecesorii lorimediaţi, realiştii;

- reprezentanţi: Ėmile Zola, Guy de Maupassant, Alphonse Daudet,John Steinbeck, Truman Capote, Eugene
O’Neill, I. L. Caragiale, L.Rebreanu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, G. Călinescu etc.

6. Parnasianismul:

- constituit in jurul anului 1850 ( Franţa, jumătatea sec. al XIX-lea) şi promovat de poeţii francezi care s-au
detaşat de lirismul romantic, cultivând o poezie rece,impersonală şi savantă;- caracteristici:

afirmă autonomia esteticului

(T: Gautier – teoria artei pentru artă);

dezamăgiţi de societate şi de inutilitatea angajării revoluţionare, poeţii se izoleazăde lumea acţiunii;

se cultivă o poezie picturală, rece, obiectivă, cu structuri savante(lirismulimpersonal)

;se remarcă intelectualismul, erudiţia textelor, recursul la mituri sau peisajeexotice, contemplarea detaşată sau
meditaţia filosofică;

descrierile de natură surprind pitorescul, puritatea liniilor, transparenţaculorilor, iar cultul pietrelor preţioase
sporeşte impresia lirică şi aspiraţia cătreperfecţiune;

poeţii caută perfecţiunea formală, corectitudinea versurilor, sonorităţilecuvintelor, rimele rare;

a cultivat mai ales poezia cu formă fixă (sonet, rondel, gazel, glossa);

vocabularul preferat este ales, strălucitor, iar stilul se caracterizează prinrafinament şi eleganţă;

- reprezentanţi:T. Gautier, Leconte de Lisle, Charles Baudelaire,Ştefan Petică, Al. Macedonski (majoritatea
rondelurilor sale sunt parnasiene;

Ciclul Nopţilor

îmbină elementele romantice cu cele parnasiene), Ion Barbu, Ion Pillat.

7. Simbolismul

: - curent literar apărut în Franţa secolului al XIX-lea;- promova ideea conform căreia valoarea oricărui obiect,
fenomen dinlumea înconjurătoare poate fi exprimată şi descifrată cu ajutorul simbolurilor;- caracteristici:

respingerea prozaismului
( adică a ceea ce este comun, banal)

şi a expresieidiscursive

(dezlânate), poezia fiind definită ca

arta de a simţi

;cultivarea simbolului,

care să exprime corespondenţele, afinităţile invizibile întrediferitele elemente ale universului ( relaţia natură-
om);

folosirea forţei de sugestie,

care sa exprime legăturile dintre lucruri prin intermediulsenzaţiilor coloristice, muzicale, olfactive; înclinaţie
spre stările sufleteşti nedefinite, predispoziţia pentru reverie, pentruproiecţia diafană, nedefinită în timp şi
spaţiu;

corespondenţele şi sinestezia

(combinarea mai multor tipuri de senzaţii: olfactive,auditive, vizuale);

obsesia culorilor

( ex Bacovia: alb, negru, violet, roşu, galben);

muzicalitatea versurilor,

înţeleasă ca o senzaţie interioară şi preferinţa pentruanumite instrumente muzicale;

deschidere faţă de inovaţiile formale –

cultivarea versului liber;

preferinţa pentru mediul citadin;

teme şi motive predilecte: iubirea, condiţia poetului şi a poeziei, nevroza,melancolia, spleenul, târgul de
provincie ca element al izolării, misterul,singurătatea, evadarea, natura, ploaia, toamna, etc.

- reprezentanţi: Ch. Baudelaire, A. Rimbaud, Mallarmé, Rainer Maria Rilke,G. Bacovia, I. Minulescu, Al.
Macedonski ( unele rondeluri:

Rondelul lucrurilor, Rondelul crinilor, Rondelul rozelor

),. Unii poeţi tratează tangenţialacest curent: Mircea Demetriad, Tudor Arghezi, Traian Demetrescu,
IuliuSăvescu, Ştefan Petică, Dimitrie Anghel.

8. Tradiţionalismul: -

cuprinde totalitatea tendinţelor conservatoare din perioadainterbelică, consolidate în jurul revistei ,,Gândirea”
condusă de Nichifor Crainic;- include

sămănătorismul, poporanismul şi gândirismul .( în ceeace priveşte gândirismul, caracteristicile acestuia sunt


identice cu ale tradiţionalismului);- caracteristici:
apărarea românismului;

conservarea specificului naţional;

păstrarea ortodoxismului;

tradiţia este înţeleasă ca o sumă de valori expuse pericolului alterării şidegradării venite din partea culturii
occidentale, mai ales celei franceze;

trecutul este idealizat şi convertit în mit, mai ales cel de factură rurală,ajungându-se la un neoromantism
desuet, în aceeaşi perioadă cu ascensiuneaavangardei;

unul dintre aspectele negative ale curentului este reprezentat de absolutizareaautohtonismului spiritualizat,
a ortodoxismului şi primitivismului rural, dintr-operspectivă etnicistă ce devine criteriu unic de apreciere a
operei de artă;

- reprezentanţi: L. Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, V.Voiculescu, T. Arghezi, T. Vianu, Al, Philippide.

9. Modernismul:

- orice curent literar este modern faţă de cel anterior, prin însuşicaracterul de noutate pe care îl are (
Renaşterea faţă de Evul Mediu, romantismul faţă declasicism, simbolismul faţă de romantism etc.);- apare în
jurul primului război mondial şi în multe studii despecialitate se suprapune avangardei;- temelia pe care s-a
ridicat curentul este susţinută de ideile definitoriiale epocii:a) psihanaliza lui Freud;b) teoria relativităţii a lui A.
Einstein;c) gândirea lui Fr. Nietzsche ( ,,Dumnezeu a murit”);- este totodată un curent cultural, manifestat în
artele plastice prinlucrările lui Edvad Munch şi Pablo Picasso;- principiul de bază: ,,Singurul lucru permanent
este schimbarea”(William Fleming);- modernismul cuprinde trei etape:

avangarda, modernismullovinescian si neomodernismul.Avangarda

corespunde unei crize a valorilor, a căutării identităţilor, asensului literaturii; ea se construieşte pe fondul
negării şi distrugerii, caracterizată fiind de oeternă stare de furie şi exasperare.Caracteristici:

cultivă spiritul de rebeliune, agresiunea, nihilismul, scandalul;

permanentă căutare a unei formule artistice;

caracter eterogen, insurecţional, extremist, anticonformist, antiacademizant,antiburghez, anticonvenţional;


îndrăzneală, libertate absolută, anarhism;nu este reprezentata de opere literare prestigioase, totuşi conferă
literaturii unspirit nou mergându-se până la incoerenţa ideatică şi expresivă, discontinuităţiverbale şi psihice,
ostentaţia expresiei total neinteligibile, trecând prin parodic(Urmuz) spre absurd şi grotesc (E.
Ionescu);curentele avangardiste sunt: DADAISMUL (1916, Zürich, Tristan Tzara),CONSTRUCTIVISMUL ( 1924, Ion
Vinea), SUPRAREALISMUL (1924, AndréBréton).

Adepţi ai suprarealismului în literatura română sunt: Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Geo Bogza,
Ilarie Voronca, Urmuz, Miron RaduParaschivescu, Aurel Branga, grupaţi în jurul revistei ,,

Alge”.Modernismul lovinescian

estompează decalajul dintre literatura română şi ceaoccidentală, valorificând o parte din ideile momentului
anterior. Reprezentanţi:Ion Barbu, T. Arghezi, Anton Holban, Camil Petrescu etc.
Neomodernismul

: - marchează perioada imediat următoare celui de-al doilearăzboi mondial;- reuneşte trei grupări literare:
poeţii de la revista,,Albatros”, cei grupaţi în ,,Cercul literar de la Sibiu” şi noul val suprarealist;

- caracteristici:

poezia revine la specificul său, încercând reînnodarea legăturilor cu modernismulinterbelic;

promovarea liricii abstracte, realizate uneori în forme ermetizante, pentru aeluda cenzura;

tendinţa de asimilare a epicului către liric (cultivare baladei);

erotismul feminist, hipersensibil;

tonul parodic, alteori ludic;

mimarea temelor rurale;

eliminarea retorismului ideologic;

- reprezentanţi: Emil Botta, Ion Caraion, Ştefan AugustinDoinaş, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov,
etc.

10. Postmodernismul

: - apare în jurul anului 1980;- caracteristici:

- se cultivă în general genul scurt, oglindă a unei realităţi cotidine apăsătoare,lipsită de orizont, hiperrealismul,
dar şi ficţiunea, imaginarul;desolemnizarea discursului

(alternarea de registru şi tonuri narative,documentarismul, jocul convenţiilor naratoriale, fantezia explozivă,


metatextualitatea);

cuprinderea diversităţii realului - literatura ajunge sa includă şi genurilenonficţionale

(jurnal, corespondenţă, etc)

şi cele noncanonice

(literaturaminorităţilor, cea feministă etc.);

valorificara prozaismului;

refuzul stilului înalt, ermetic şi impersonal;

valorificarea stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază şi parodie;

practicarea unei poetici a concretului şi banalului;

receptivitate faţă de livresc.

- reprezentanţi: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Cărtărescu,Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu,
Mircea Nedelciu, CristianTeodorescu, Constantin Stan, Ion Stratan, Ion Bogdan Lefter,Alexandru Muşina,
Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş etc.