Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Poezia “ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, publicată în deschiderea

primului său volum “Poemele luminii” (1919), este o artă poetică moderna, din perioada
interbelică.
Opera aparține modernismului prin influențele expresioniste, intelectualizarea emoției,
metafora revelatorie, înnoirea prozodiei (vers liber și ingambament).
Este o artă poetică deoarece autorul își exprimă aici, prin mijloace artistice, concepția
despre poezie ( teme, modalități de creație și de expresie) și despre rolul poetului (raportul
acestuia cu lumea, creația și cunoașterea), din perspectiva unei estetici modern. De
asemenea, este o meditație filosofică și o confesiune elegiacă pe tema cunoașterii.
Tema textului este deci poezia ca mijloc de cunoastere, cu un limbaj specific, de aici
structurarea relatiei dintre subiectul cunoscator(„eu” sau „lumina mea”) si obiectul
cunoasterii („corola de minuni a luminii”). Termenii isi pastreaza maxima nedeterminare,
echilibrul dintre dezvaluire, rostire si refuzul acesteia.
Viziunea despre lume se circumscrie orizontului misterului, un concept central la Blaga, în
opera filosofică și în cea poetică. Pentru filosof există două modalități de cunoaștere, de
raportare la mister: cunoașterea luciferică sau minus cunoașterea, care potențează
universul, și cea paradisiacă sau plus cunoașterea, care descifrează universul.

Cunoașterea este articulată prin două tipuri de metafore: plasticizante și revelatorii.

Lirismul subiectiv se manifestă mai întâî prin redarea în maniera lirică a ideilor filosofice din
“Trilogia cunoașterii”, prin asumarea rolului celui care creează cu scopul de a potența
misterele universului prin contemplație. De asemenea, sunt folosite forme verbale și
pronominale de persoana I : “eu”, “nu strivesc”, “nu ucid”, “iubesc”.
Titlul poeziei este o metaforă revelatorie, astfel este prezenta tehnica deconcertarii ce se
realizeaza prin folosirea acestui tip de metafora, ce sustine viziunea, prin perspectiva
misterului, este o sinteză artistică a noțiunii filosofice de cunoaștere luciferică. Pronumele
personal “eu” care deschide universul functional blagian capătă conotații expresioniste, iar
verbul “nu strivesc” sporește prin negație taina perfecțiunii universului redată metaforic –
“corola de minuni a lumii”. Misterul văzut asemenea unei corole însumează imaginar
petalele unei corole uriașe numită metaforic prin enumerația “și flori și ochi și buze și
morminte”. Acestea sunt elementele care compun lumea într-un echilibru perfect, iar
poetul le privește prin prisma imaginației. Titlul este reluat în incipit, iar sensul îmbogățit
prin antiteze și metafore se completează în versurile finale “Căci eu iubesc/ Și flori și ochi și
buze și morminte”.
Compozitional, poezia are trei secvente marcate prin scrierea cu initiala majuscule a
versurilor. Cele trei secvente lirice compun un discurs subiectiv interiorizat, exprimând
sensibilitatea exarcebată a eului, orientarea spre interiorate. Elementele de recurență sunt
misterul și lumina – metafora emblematică, cu dublă semnificație: iubirea și cunoașterea.
In incipit, este reluat titlul, adica metafora revelatorie “eu nu strivesc corola de minuni a
lumii” prin care se realizeaza tehnica deconcertarii accetuand ideea deja enuntata pe care o
va imbogati cu noi semnificatii. Verbele la forma negative “nu strivesc”, “nu ucid” exprima
refuzul cunoasterii logice, rationale, paradiziace. Enumeratia “Si flori si ochi si buze si
morminte” contine elemente sacre, generatoare de mister. Astfel, ochii sunt un simbol al
acestei neincetate tentative de descifrare a misterelor, punctul de transcendenta cu lumea
misterelor. Florile , un simbol al starii primordiale, sunt punctul maxim de revelatie al
misterului, de implinire a formelor, sublimul din preajma, forma extrema a frumosului, in
timp ce buze si morminte marginesc secventa de timp a trecerii umane, nastere, iubire,
moarte.
In a doua secventa, se sustine relatia de opozitie, astfel opozitia centrala este sugerata de
cele doua principii estetice. Sintagma „Lumina mea”reprezinta cunoasterea luciferica ce
potenteaza tainele,produce in interiorul obiectului o criza ce se desfasoara in fanic si criptic.
Cel de-al doilea principiu estetic,”Lumina altora”,reliefeaza cunoasterea paradiziaca,
rationala, logica, care numeste lucrurile spre a le cunoaste. Antiteza dintre cele doua feluri
de cunoastere, paradiziaca si luciferica, figurate prin metafore, “lumina altora” lipsita de
putere creatoare si” lumina mea”, este ireductibila.” Lumina mea” este generatoare de
mister, “lumina altora” doar determina drumuri fara intoarcere, conduce la inutilitate.
Opozitia se stabileste prin negatii : nu strivesc, nu ucid, nu sugrum, sporesc imbogatesc,
iubesc. Poetul este un purtator de lumina, se afla in centrul universului, deci se
accentueaza exacerbarea eului creator prin orientarea spre interioritate, care prin puterea
iubirii si prin creatie are acces la „Fiinta” care opteaza pentru trairea in orizontul misterului a
carui descifrare se realizeaza prin revelatie, in sine, nu destrama, ci produc, la randul lor,
mister.
A treia secventa lirica, finalul are rolul unei concluzii, introduce prin conjunctia “caci” si reia
partial versuri cheie din poezie :”Caci eu iubesc/Si flori si ochi si buze si morminte”. Astfel,
se sustine relatia de simetrie intre incipit si final, deoarecere se accentueaza
egocentrismul eului liric, faptul ca el se afla in centrul universului, plus cunoastere
luciferica. Mai ales, este sustinuta si relatie de recurenta, pentru ca sunt reluate metaforele
simbol “ochi”, “buze”,”flori”,”morminte”. Cunoasterea poetica este un act de contemplatie
(“tot… se schimba… sub ochii mei”) si de iubire (“caci eu iubesc”). In acest sens, finalul are
valoare explicativa, transmitand semnificatiile verbului “nu ucid”.
Prozodia se evidentiaza prin inovatia de factura modernista : Blaga foloseste versul liber cu
masura variabila si ritm interior, dar si tehnica ingambamentului care permite o mai mare
libertate de exprimare a ideilor de construire a unor imagini artistice sugestive, care
predomina si sustin principiul fanteziei dictatoriale, nu au caracter descriptiv ci valoare de
simplu decor.
In concluzie, “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o arta poetica
moderna prin viziunea subiectiva asupra lumii, intelectualizarea emotiei, influentelor
expresioniste, montarea metaforei si innoirile prozodice.