Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga

-poezie modernista-

In sens larg, modernismul include miscarile artistice care exprima o ruptura de

traditie, negand epoca sau curentul care le-a precedat.
Teoreticianul german Hugo Friedrich include in conceptul de modernism curentele
literare postromantice si identifica trasaturile generale ale poeziei moderne: preferinta
pentru poezia de cunoastere (adresata intelectului), fragmentarismul, limbajul poetic nou,
caracterizat prin metaforism, sintaxa eliptica si vers alb.
In literatura romana, miscarea modernista l-a avut drept teoretician pe Eugen
Lovinescu. Acesta defineste modernismul interbelic, formuland teoria sincronismului,
conform careia cultura romana invata o cultura superioara, ducand la mutatia valorilor
estetice, adica la progres. In opinia criticului, in fiecare epoca din istoria culturii se
manifesta un spirit al veacului, ce va servi drept model pentru celelalte culturi.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, poezie inclusa in primul volum al lui Lucian
Blaga, Poemele luminii (1919), face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
romane din perioada interbelica, alaturi de Testament, de Tudor Arghezi, si Joc secund,
de Ion Barbu. Poemul ilustreaza estetica modernista prin temele abordate si prin cultivarea
formelor moderne de prozodie.
Poezia este o arta poetica, deoarece autorul exprima propriile convingeri despre arta
literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. Lucian Blaga modifica insusi conceptul de
arta poetica si ofera o viziune noua asupra cunoasterii. Din perspectiva filozofiei sale, poezia
devine o cale de cunoastere si de aplificare a misterelor universului.
Critica literara a interpretat aceasta poezie prin prisma filozofiei lui Blaga. In
conceptia filozofului exista doua tipuri de cunoastere: cunoasterea rationala (paradisiaca),
proprie stiintei, si cunoasterea prin revelatie (luciferica), proprie filozofiei si poeziei. In timp
ce primul tip de cunoastere este fragmentar si partial, cunoasterea luciferica, bazata pe
imaginatia creatoare, poate releva misterul existentei si chiar poate spori tainele lumii.
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului:
cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire.
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice.
Pronumele personal eu exprima atitudinea protectoare a poetului-filozof fata de misterile
lumii, atitudine izvorata din iubire. Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul
cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica. Metafora revelatorie
corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, a absolutului, semnifica misterele
universale.
Din punct de vedere compozitional, poezia este formata din 3 secvente lirice.
Deasemenea, in poemul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este folosita tehnica
ingambamentului, ideile fiind continuate de-a lungul mai multor versuri (majuscula este
pastrata doar la inceputul frazei).
Prima secventa reprezinta o definitie poetica antitetica a creatiei poetice. Poemul
exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativa nu strivesc, nu ucid
atitudinea fata de tainele lumii: refuzul cunoasterii rationale, paradisiace, in favoarea
cunoasterii luciferice.
A doua secventa a poemului contine o ampla comparatie cu luna, care intareste
ideile exprimate in prima parte, construita pe baza unor relatii de opozitie: eu-altii, lumea
mea-lumea altora.
Metafora luminii, reprezentativa pentru Lucian Blaga, sugereaza, pe de o parte,
cunoasterea, iar pe de alta parte, creatia poetica. Se observa opozitia dintre lumea altora,
ce caracterizeaza cunoasterea de tip rational, si lumea mea, definitie metaforica a
cunoasterii poetice, de tip intuitiv. Celor doua sintagme le sunt asociate verbe simetric
antitetice: sugruma-sporesc, nu micsoreaza-mareste, ucide-iubesc, striveste-imbogatesc.
Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic si
afectiv. Structurile dar eu si eu cu luminea mea sporesc a lumii taina afirma optiunea
poetica pentru un mod de cunoastere.

Cea de-a treia secventa, alcatuita din ultimele doua versuri, reprezinta o concluzie, si
anume marturisirea ca iubirea este o modalitate de cunoastere si totodata sentimentul care
naste poezia.
Versul ultim contine metafore ale existentei miraculoase: florile sunt imaginea
frumusetii fragile, a delicatetii si gingasiei, ochii sunt simbolul cunoasterii, buzele reprezinta
dragostea si simbolul rostirii poetice, in timp ce mormintele ilustreaza moartea.
Elementele de recurenta in poezie sunt: misterul si motivul luminii. Discursul liric se
organizeaza in jurul acestor elemente.
Limbajul metaforic este imbogatit cu procedee artistice si figuri de stil. Comparatia
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ sporeste si mai tare
taina noptii/ asa imbogateste si cu intunecata zare evidentiaza emotia puternica provocata
eului liric de magia tainelor universale. Epitetele in inversiune sfant mister, nepatrunsului
ascuns, largi fiori au rolul de a potenta incarcatura emotionala si revelatia in fata
misterelor Universului. Repetitia stucturii in flori, in ochi, pe buze ori morminte (constituita
dintr-o enumeratie) readuce in plan principal elementele definitorii ale cunoasterii poetice.
Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere (cu masura inegala), al caror ritm
interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor. Forma moderna, lipsita de strofe, este o
eliberare de rigorile clasice, o cale directa de transmitere a ideii si a sentimentului poetic.
In concluzie, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga, este o arta
poetica caracterizata prin urmatoarele elemente moderne: tematica, problematica filozofica,
forma moderna de prozodie si limbajul poetic metaforic. In poezia lui Lucian Blaga, accentul
nu cade pe cuvant, cu atat mai putin pe cuvantul scris, ci pe participarea subiectiva la
tainele universului. Poezia nu este inteleasa ca opera, act finit, ci ca descarcare spontana de
energii interioare.