Tema: Elementele psihosociale ale grupurilor colare.

Psihologia social a artat c invarea nu se produce numai in contexte individuale, ci i prin transmitere social i interaciune cu ceilali. Numai rareori elevul inva singur. De obicei, el lucreaz in prezena colegilor care formeaz grupul-clas. Clasa de elevi este un mediu semnificativ de socializare, de invare social. Toate aceste elemente care privesc grupul colar, cu sistemul su de interaciuni, cu influenele exercitate asupra individului, trebuie tiute i utilizate de profesor in procesul de instruire pentru a putea atinge obiectivele educaionale stabilite. Noiunea de grup.

Dicionarul Webster (1989) definete grupul ca fiind un numr de indivizi reunii, care au un numr de relaii unificatoare. Cele mai multe dintre definiiile date grupului scot in eviden interdependena membrilor, ceea ce inseamn c ei au nevoie unul de altul pentru a realiza scopuri de grup. K. Lewin (1948) afirm c esena unui grup nu este similaritatea sau lipsa de asemnare a membrilor si, ci interdependena lor". Pentru psiholog, grupul este, inainte de toate, laboratorul in care se construiesc elementele comportamentului social. Grupul se distinge prin cel puin dou trsturi majore: in grup, membrii interacioneaz, iar prin aceast interaciune social ei se influeneaz unii pe alii. Psihologii francezi D. Anzieu i J.-Y. Martin disting urmtoarele categorii de grupuri umane: a) mulimea, caracterizat printr-un grad de organizare foarte sczut, un numr mare de participani care se reunesc mai mult sau mai puin intampltor cu ocazia unui eveniment (spectacole, demonstraii, manifestri sportive); b) banda caracterizat printr-un grad de organizare sczut, un numr mic de participani ce au preocupri asemntoare i se reunesc in mod voluntar pentru plcerea de a fi impreun; c) gruparea, o reuniune de persoane cu un numr variabil, care se intalnesc din cand in cand i manifest o relativ permanen a scopurilor; gradul de organizare este in acest caz mediu, iar relaiile umane sunt superficiale; d) grupul primar, caracterizat printr-un grad de organizare ridicat, un numr mic de membri, scopuri asumate de toi membrii i relaii afective foarte stranse; e) grupul secundar, caracterizat printr-un grad de organizare foarte ridicat, prin scopuri i aciuni bine definite i planificate;

O analiz mai amnunit a grupurilor primare i secundare a fost realizat de sociologul american C.H. Cooley (1909). Distincia dintre cele dou tipuri de grupuri se face in funcie de natura relaiilor dintre membrii participani. grupul primar se stabilesc relaii personale, directe, fa in fa. Acest aspect faciliteaz cunoaterea reciproc a membrilor grupului, comunicarea direct, imprtirea ideilor, sentimentelor, in aceast categorie intr: familia, grupul de prieteni, clasa de elevi. Grupul secundar relaiile dintre membri au un caracter formal, sunt reci i distante, indirecte, mijlocite oficial prin diferite norme. au o structur oficial, cel mai adesea impus i care influeneaz relaiile dintre membri. in categoria grupurilor mari se inscriu: coala, colectivele mari de munc. O serie de autori, precum H. Hyman sau R. Merton, propun diferenierea intre grupul de apartenen i grupul de referin. Grupul de apartenen este grupul primar cruia ii aparine un individ (familia, clasa de elevi, echipa de munc). Grupul de referin este grupul de unde ii imprumut valorile i intruchipeaz aspiraiile individului respectiv. Cu acest grup el se identific sau dorete s se identifice, il ia drept model, ii adopt opiniile, valorile, comportamentele. Atunci cand grupul de referin coincide cu grupul de apartenen, este o dovad de integrare a individului in cadrul grupului.. Pentru copii, pan la varsta preadolescentei, grupul de referin il constituie familia, prinii, care le ofer modele de conduit, criterii de apreciere, valori. incepand cu preadolescenta i mai ales in adolescen, modelele familiale trec pe plan secund, locul lor fiind luat de grupul de aceeai varst (colegi de clas, prieteni), care le propun norme, opinii, valori de referin. O alt distincie este aceea dintre grupul formal i grupul informal. Grupul formal este un ansamblu de persoane cu o organizare explicit, instituionalizat, in care relaiile dintre membri sunt oficiale, formale, reglementate prin norme, legi, ordine, decizii. Grupul informal este un grup constituit spontan, fr o organizare explicit, iar relaiile dintre membri exprim modul de distribuire a simpatiei i antipatiei in grup. Un grup funcioneaz eficient cand structura sa formal nu este pus in pericol de ctre organizarea informal. De aceea, este necesar o adecvare reciproc i permanent a celor dou niveluri.

O tipologie a grupului care ia in consideraie nivelul de funcionare, respectiv scopul sau raiunea de a fi a grupului difereniaz intre psihogrupuri i sociogrupuri (H. Jennings, K. Lewin) Psihogrupul sau grupul aflliativ presupune asocierea membrilor pentru plcerea de a fi impreun, pentru satisfacerea nevoii de afeciune. Socwgrupul sau grupul instrumental exist pentru a indeplini o anumit sarcin sau pentru a atinge un anumit scop. Este un grup in care legturile dintre membri sunt practic inexistente in momentul formrii sale. Ceea ce ii unete este sarcina. Cele dou tipuri de grup se regsesc rareori in stare pur, intrucat, cel mai adesea, orice grup combin caracteristici care in, in acelai timp, de psihogrup i de sociogrup, in dozaje relative i variabile. combinaia de caracteristici poate fi benefic pentru grup. II Particularitile clasei de elevi ca grup social Unul dintre grupurile cele mai semnificative din viaa copihllui este clasa de elevi care satisface cel mai bine cateva dintre motivele fundamentale ale conduitei umane: nevoia de afiliere, de altul, nevoia de participare, nevoia de protecie, de securitate. Clasa de elevi este un grup compus dintr-un numr de membri egali intre ei (elevii) i dintr-un animator (profesorul), ale cror raporturi sunt reglementate oficial de tipul sarcinii i de normele de funcionare (Neculau, 1983, p. 105). Clasa de elevi este, in primul rand, un grup formal, constituit pe baza unor reglementri colare, in funcie de anumite reguli i prin distribuirea unor roluri diferite educatorilor i educailor. este un grup mic prin numrul de membri (25-30), un grup de formare, de modelare a unor capaciti i trsturi de personalitate, de invare a unor comportamente, de insuire a cunotinelor i abilitilor necesare. Clasa de elevi este i un grup primar, ea posed toate caracteristicile generale ale acestuia: 1) este interaciunea direct, nemijlocit, fa in fa a membrilor. Prin interaciune se schimb comportamentele persoanelor care intr in contact o perioad mai lung de timp. in cadrul clasei, interaciunile se realizeaz la niveluri diferite (profesor-elev, elev-elev, elev-grup, grup-grup) i se difereniaz intre ele prin gradul diferit de determinare, felul interaciunii dintre membri i mijloacele de realizare (Zlate, 1972, pp. 62-63). 2) O alt caracteristic a grupului-clas este prezena scopurilor i a motivelor care susin aciunea de urmrire a acestora. Prezena scopurilor este condiia existenei i progresului grupului. 3) Ca urmare a interaciunii dintre membrii grupului-clas in vederea atingerii unui scop comun, se creeaz o anumit structur a grupului. Fiind un grup formal, clasa de elevi are o structur organizat i impus, care se concretizeaz in investirea membrilor grupului cu diferite roluri (funcii, responsabiliti), pentru a permite utilizarea

cat mai bun a resurselor elevilor in rezolvarea sarcinilor colare i atingerea obiectivelor propuse. In urma acestei investiri vor aprea liderii formali (oficiali), care au un rol important in reglarea relaiilor din cadrul colectivului de elevi, ca i in stabilirea relaiilor profesor-elevi. Calitatea indispensabil a unui lider este autoritatea, concretizat in recunoaterea i acceptarea de ctre ceilali a acestei poziii. in al doilea rand, liderul trebuie s aib capacitatea de a-i stimula pe ceilali, in vederea participrii lor la indeplinirea sarcinilor ce stau in faa grupului-clas. Profesorul diriginte trebuie s ia in consideraie aceste caliti atunci cand desemneaz liderii clasei de elevi. Dei este situat in afara grupului de elevi, profesorul face parte din conducerea acestuia. Ca lider oficial adult, profesorul trebuie s respecte cerinele grupului, s cunoasc tensiunile existente in grup, precum i cazurile de deviere de la normele grupului. Alturi de structura formal, in clasa de elevi se dezvolt i o structur informal (neoficial, liber), care este rezultatul relaiilor intersubiective ce se stabilesc intre membrii grupului. Relaiile respective pot influena coeziunea i productivitatea grupului colar sau pot aciona pentru a proteja membrii grupului contra practicilor autoritare ale liderilor formali. Uneori, liderul informal poate exercita o influen negativ asupra celorlali membri ai grupului. 4) Existena unui sistem de norme constituie o caracteristic important a grupului-clas. Normele servesc drept criterii de evaluare a comportamentelor individuale i de grup. Comportamentele dezirabile din punct de vedere social sunt promovate, in timp ce comportamentele indezirabile, deviante, sunt respinse i sancionate. Grupul exercit presiuni asupra membrilor, pentru respectarea normelor. in felul acesta se ajunge la o standardizare i uniformizare a comportamentelor. Normele au rol de reglator al grupului, determinand unitatea i coeziunea acestuia. Sistemul normativ al grupului colar cuprinde dou categorii de norme: a. norme explicite, care reglementeaz activitatea de invare a elevilor, decurgand din specificul instituiilor colare ca instituii de instruire i educaie, b. norme implicite, care iau natere din interaciunea membrilor, sunt o emanaie a grupului, un fel de rezumat al experienelor colective ale elevilor, i sunt destul de flexibile. Uneori, normele implicite nu sunt convergente cu normele explicite. Acest fapt poate produce conflicte normative, respectiv o deteriorare a climatului din grup, apariia unor fenomene de agresivitate ori de devian normativ. 5) Grupul colar se definete i printr-un anumit grad de coeziune. Leon Festinger a definit coeziunea drept rezultatul tuturor forelor care ii determin pe indivizi s rman in grup. Opus coeziunii ar fi disocierea grupului. Sursele coeziunii grupului sunt: atracia interpersonal, msura in care membrii se simpatizeaz unii pe alii, climatul de incredere mutual, consensul cognitiv i afectiv al membrilor, succesul in activitatea comun i satisfaciile generate de viaa in grup, cooperarea in cadrul activitilor grupului.

sugestii pentru profesor de aciune pentru creterea coeziunii grupului colar: - s ofere elevilor cat mai multe ocazii de cunoatere reciproc; - s practice un stil de conducere democratic; - s stimuleze iniiativa elevilor, s-i incurajeze in a-i organiza singuri activitile; - s organizeze activiti de invare bazate pe cooperare, care favorizeaz relaiile i schimburile intense intre colegi, stimuleaz acceptarea i inelegerea reciproc; - s realizeze evaluri nu numai ale prestaiilor individuale, ci i ale grupului in ansamblu. III Activitatea in grup: virtui i limite Una dintre primele intrebri pe care i le-au pus cercettorii din domeniul psihologiei sociale a fost: cand sunt elevii mai productivi, atunci cand lucreaz singuri sau atunci cand lucreaz in grup? in mod obinuit, noi considerm c performanele intr-o sarcin colar depind numai de capacitile personale i de interaciunea capacitilor subiectului cu caracteristicile sarcinii. Cercetrile au artat ins c anumite tipuri de probleme sunt rezolvate mai bine de persoane care lucreaz impreun decat de indivizi izolai. La nivel de grup, rezolvarea sarcinii implic vehicularea informaiei intre membrii grupului, emiterea de sugestii, avansarea mai multor soluii, confruntarea acestora i reinerea celor corespunztoare. 0 serie de cercetri sintetizate de R.B. Zajonc au artat c i simpla prezen a unui public poate influena performanele indivizilor intr-o sarcin oarecare. Acest fenomen este cunoscut sub numele de facilitare social. Exist ins i voci care susin c subiecii care lucreaz impreun fac mai puine eforturi decat cei care lucreaz singuri, deoarece apare aa-numitul lenea social. lenea social a fost explicat i fenomenul de dezindividualizare, care se refer la faptul c, atunci cand lucreaz in grup, indivizii cred c nu pot fi identificai i trai la rspundere pentru aciunile lor. Aadar, grupurile ajut sau impiedic obinerea performanelor individuale? Recunoaterea complexitii problemei i-a determinat pe cercettori s analizeze mai amnunit factorii care faciliteaz sau, respectiv, ingreuneaz activitatea in grup (cf Morton Deutsch, Harvey Horstein,

Factorii care faciliteaz activitatea in grup sunt: a) Stimularea individului datorit prezenei altuia. Cercetrile asupra facilitrii sociale au pus in eviden faptul c lucrul in prezena altor persoane favorizeaz performana. tiindu-se observat, subiectul se simte i evaluat. Ca efect, cresc nivelul de motivare i gradul de atenie, care se vor reflecta in performanele obinute.

b) Resursele acumulate. Grupul dispune de resurse mai bune decat un singur individ, deoarece in grup se combin aptitudinile, se insumeaz contribuiile, se vehiculeaz un volum mult mai mare de informaii. Grupul nu utilizeaz pe deplin capacitile membrilor si, deoarece pot interveni dificulti de comunicare, de organizare, de compoziie. c) Grupul ofer ansa de a avea pretestul ideilor/soluiilor avansate, ceea ce are ca efect reducerea numrului de erori i, implicit, creterea exactitii soluiei. Prin intrire i feed-back reciproc, rspunsurile bune se fixeaz, iar cele greite se elimin. Dezavantajul este c, dei proporia de rspunsuri corecte ale grupului este mai mare, timpul pentru a ajunge la aceste soluii crete. d) Stimularea rezultat din interaciunea cumulativ. Discuiile in grup pot produce o stimulare a ideilor noi, deoarece fiecare membru poate dezvolta ideile celuilalt. Are loc efectul de compensare a competenelor. Uneori ins, grupurile ii pot determina pe indivizi s se conformeze i pot inhiba manifestarea iniiativelor individuale, a ideilor originale. e) Petele oarbe " sunt corectate. Este mai uor s recunoti greelile altora decat: pe cele proprii. Astfel, in grup, critica social va dezvlui lipsa de corectitudine a unor idei pe care, lucrand separat, indivizii le-ar putea lua drept bune. Grupul dezvolt capacitatea de a critica. Factorii careafecteaz activitatea in grup sunt: a) Mrimea grupului poate afecta productivitatea (numrul de soluii gsite). Creterea numrului de participani sporete diversitatea informaiilor i a opiniilor vehiculate in grup, poate duce la o scdere a gradului de consens. grupul trebuie sa fie format din 5-12 membri. b) Opoziia de scopuri i interese ale membrilor face ca aciunea de colaborare s fie foarte dificil. Eficiena se afl in relaii stranse cu coeziunea grupului i cu gradul de angajare in sarcina comun. c) Dificultile de comunicare in grupurile mari, nivelul i intensitatea intercomunicrilor scad, iar ansele indivizilor de a contribui in mod egal la rezolvarea sarcinilor se diminueaz. Discuiile din grup sunt tot mai greu de susinut. d) Dependena excesiv de ceilali Unii membri ai grupului se pot obinui s lase indeplinirea unor sarcini pe seama altora mai capabili i s evite astfel s-i asume propriile responsabiliti. e) Tendina conformismului fa de opinia majoritar poate frana contribuia unor membri ai grupului la indeplinirea sarcinii. Acest lucru este cu atat mai duntor cu cat poate fi vorba de soluii originale, creatoare, pe care subiecii evit s le comunice, pentru a nu fi in discordan cu soluiile la care a aderat majoritatea. Se poate spune c grupurile stimuleaz i favorizeaz activitatea individual, dar ele o i pot impiedica. in mod deosebit, grupurile ii ajut pe elevii slabi, care au mai puine resurse individuale. IV Cooperare i competiie in clasa colar

Angajarea elevilor in rezolvarea sarcinilor de invare se poate face in contextul unei interaciuni bazate fie pe relaii de competiie, fie pe relaii de cooperare. O serie de cercetri efectuate in aceast direcie (G. Mead, M. Deutsch) scot in eviden avantajele i dezavantajele acestor mecanisme psihosociale, msura i maniera in care trebuie utilizate intr-o situaie colar sau alta. Competiia reprezint rivalitatea mutual sau o lupt" intre dou sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil (Golu). Competiia este o form motivaional a afirmrii de sine, in care individul rivalizeaz cu ceilali pentru dobandirea unei situaii sociale sau a superioritii. cooperarea este o activitate orientat social, in cadrul creia individul colaboreaz cu ceilali pentru atingerea unui el comun (Ausubel, Robinson, 1981, p. 491). Studii recente arat c mediul colar cunoate, in general, o organizare competitiv i c elevii lucreaz in condiii de cooperare numai 4,6% din timpul pe care il petrec in clas. Profesorul trebuie s renune la rolul tradiional de transmitor de cunotine si sa-l asume pe cel de de colaborator, consultant i facilitator al activitii de invare. In ceea ce-i privete pe elevi, ei trebuie s invee s-i asume responsabiliti, s participe la luarea deciziilor, s ofere i s primeasc sugestii. O cercetare asupra efectelor sistemelor de notare in situaii de cooperare i in situaii competitive a fost realizat de Morton Deutsch (1949). El explica ca succesul oricrui membru al grupului inseamn eecul altuia, i el numete aceast form de interaciune interdependen potrivnic". Prin opoziie, atunci cand succesul oricruia dintre membrii grupului mrete ansele de succes ale celorlali, avem de-a face cu interdependena numit cooperare sau interdependen experiment in care dou grupuri de elevi au fost evaluate in mod diferit. in grupul de competiie, li s-a spus elevilor c acela care va avea cea mai bun prestaie va primi cel mai inalt calificativ, iar ceilali vor fi notai, in ordine descresctoare, in funcie de calitatea activitii realizate. in grupul cooperativ, li s-a spus c performana grupului va determina calificativul individual. Astfel, membrii grupului cooperativ au urmrit scopuri realizabile in mod interdependent, iar cei din grupul de competiie au urmrit scopuri potrivnic interdependente. Rezultatele acestui experiment i ale altor cercetri similare (Haines, Coleman) au artat c aceste dou moduri de structurare a activitii - cooperarea i competiia -au efecte diferite asupra comportamentului din clas. competiia are efecte, in primul rand, in plan motivaional. Subiecii depun eforturi mai mari, ii fixeaz aspiraii mai inalte, sunt invai s lupte, s persevereze pentru atingerea scopurilor. competiia face mai atractive sarcinile colare, elevii ii pot aprecia mai realist propriile capaciti comparandu-le cu ale altora i ii dezvolt spiritul critic i autocritic. competiia are ins i o serie de efecte negative. In grupurile competitive s-a constatat o cretere a numrului comportamentelor agresive, ostile, a conflictelor i a atitudinilor de opoziie.

Competiia exagerat genereaz frustrare, anxietate, sentimente de nesiguran i de neputin la copiii mai puin dotai, care sunt tentai s abandoneze lucrul. Este mai recomandabil competiia intre copiii cu niveluri cognitive relativ apropiate. Procesul competitiv se caracterizeaz printr-o slab interaciune intre colegi, prin lipsa de comunicare sau prin comunicarea unor informaii false, prin lipsa increderii reciproce, fapt care conduce la scderea coeziunii grupului. Cooperarea s-a constatat c se caracterizeaz prin comunicarea onest i deschis intre parteneri, fiecare fiind interesat s transmit informaiile semnificative i pe cele mai relevante. Relaiile de cooperare dezvolt sentimente de simpatie i prietenie, de incredere, de disponibilitate la solicitrile celuilalt. Cooperarea d natere unui climat lipsit de tensiuni, in care fiecare poate s lucreze potrivit propriilor capaciti. Chiar i elevii slabi au posibilitatea s contribuie la obinerea unor rezultate bune. Acest fapt genereaz creterea stimei de sine, a increderii in forele proprii, dar i a valorizrii competenelor celorlali. Dezavantajele cooperrii n grup este posibilitatea pierderii motivaiei individuale i a reducerii efortului in condiiile indeplinirii sarcinilor. Situaiile de invare, natura coninutului, tipul sarcinii, obiectivele urmrite sunt factori foarte importani, care trebuie luai in consideraie in alegerea unui tip de interaciune. Pentru a eficientiza activitile de grup, este important s lum in consideraie i stilul interpersonal al membrilor ce interacioneaz. Cercettorii au fcut o distincie intre cooperani i competitori. Cooperanii tind s fie mai flexibili, ateni in relaiile interpersonale i preocupai ca toi cei din grup s obin beneficii. Un competitor, dimpotriv, va dori s se afirme, s-i impun ideile in faa celorlali i va fi prea puin interesat de meninerea unor relaii interpersonale agreabile. Competitorii ii copleesc adesea pe cooperani, care, uneori, riposteaz, devenind la randul lor competitori. De aceea, profesorii trebuie s cunoasc bine elevii i s constituie grupurile de lucru inand cont de eventualele incompatibiliti. Buna funcionare a grupului de lucru presupune inclinaia spre colaborare cu alii, in timp ce tendinele egocentrice i dorina personal de a excela in cadrul activitii colective agraveaz asupra succesului grupului. K.M. Evans (1966) enumera o serie de condiii care trebuie respectate atunci cand este structurat activitate de grup: luarea in consideraie a perioadei necesare dezvoltrii unui spirit de grup; imprirea sarcinilor intre membrii grupului dup ce grupul s-a constituit; mrimea grupului trebuie adaptat volumului sarcinii; caracterul sarcinii trebuie s se preteze la indeplinirea ei prin cooperare i s fie j adaptat varstei subiecilor; este necesar prezena in grup a unor membri care s-i poat asuma rolul de conductor.