Sunteți pe pagina 1din 4

Clasa de elevi – grup social educative.

Etimologic, termenul derivă din latinescul “classis” – clasă de elevi, mulţime, grup. Unele
dintre cele mai cunoscute definiţii ale clasei de elevi din literatura de specialitate (aparţinând unor
domenii diferite, dar complementare: psihologia educaţiei, pedagogia, sociologia )sunt
următoarele:
1. ,,clasa de elevi este, din punct de vedere psihologic, un grup social, unde, ca urmare a
interrelaţiilor ce se stabilesc între membrii săi, apare şi se manifestă o realitate socială cu
consecinţe multiple asupra desfăşurării procesului instructiv-educativ în ansamblul său". -
Ioan Nicola (1974, p.67) ;
2. clasa de elevi constituie o grupare umană de muncă cu specific de învăţare. Ea apare ca o
“formaţiune psihosocială”care acordă prioritate activităţilor comune.” - Ion Radu (1974) ;
3. grup educaţional având “caracteristici proprii ce rezultă din conţinuturile şi finalităţile
activităţii de instruire, care determină structuri, interacţiuni, sisteme normative particulare”
cunoaşterea acestora de către professor constituind un obiectiv fundamental pentru reuşita
oricărui tip de activitate pedagogică (didactică, educativă, cu character formal, nonformal,
etc.)- Emil Păun (1982);
4. “grup de muncă specific compus dintr-un număr de membri egali între ei (elevii) şi dintr-
un animator (profesorul)ale căror raporturi sunt reglementate oficial, de tipul sarcinii şi de
normele de funcţionare.” –Adrian Neculau, (1983);
5. ,,formaţiune genetică evolutivă care poate fi înţeleasă în ordinea trecerii de la stadiul de
grup în formare la stadiul de grup format . In sens pedagogic, atingerea stadiului de grup
format permite definirea clasei de elevi ca formaţiune complexă care se prezintă ca sinteză
psiho-socială , rezultat al funcţionării în timp a mecanismelor de integrare, fuziune şi
unificare interindividuală”. – Anca Dragu, Sorin Cristea, (2002) Utilizând informaţile
oferite de definiţiile prezentate, deducem următoarele caracteristici ale clasei de elevi :
- grup de persoane cu un statut aparte – cel de elev – motiv pentru care putem numi clasa de elevi:
grup educaţional. Grupul educaţional are toate caracteristicile microgrupului (număr redus de
membri, interacţiuni de genul “fiecare cu fiecare”, structură organizatorică), dar se
individualizează decisive prin scopul pe care îl urmăreşte: educarea componenţilor săi;
- un grup relativ restrâns (20-40 membri);
- îşi menţine structura pe parcursul mai multor ani (de obicei 4 sau 8 ani); - are o compoziţie
relativ omogenă, generată de faptul că elevii au aproximativ aceeaşi vârstă psihologică şi şcolară;
- în acelaşi timp, indivizii aparţinănd unei clase au personalităţi diferite, diferenţierea în procesul
didactic fiind absolute necesară;
- implică relaţii interumane diferenţiate: pe verticală profesor – elevi, pe orizontală elevi – elevi
realizate prin diferite raporturi sociale: profesor – elev; professor – grup; elev – elev; elev – grup;
grup – grup;
- elevii şi profesorii îndeplinesc în clasă diferite roluri. Rolurile se referă la ansamblul de sarcini
care trebuie realizate de membrii grupului. Dintre rolurile profesorului în clasa de elevi,
menţionăm pe cele de:sursă de informaţii, consilier, mediator, evaluator, coordonator; elevii sunt,
la rândul lor receptori sau surse de informaţii, participanţi active sau pasivi la procesul de predare-
învăţare, lideri sau marginali, etc.
- activitatea grupului-clasă e orientată de un şcop comun , de natură instructiv-educativă. Scopul
unic, de factură informativă – caracteristic pedagogiei tradiţionale- devine, în viziune modernă,
doar unul din dezideratele învăţământului, accentual fiind pus acum pe aspectele sociorelaţionale
şi pe dinamica cognitiv.-afectivă, socială şi educativă a clasei:
- scopul primar se realizează prin activităţi comune de învăţare şcolară;
- e o formaţiune evolutivă – implicând o continuă transformare a clasei ca grup şi a componenţilor
ei – prin reacţii de adaptare internă şi externă.Se face astfel trecerea de la stadiul de grup în
formare (characteristic începuturilor de ciclu, an şcolar) la cel de grup format.
Interesantă este şi analiza conceptului grup educativ, realizată dintr-o perspectivă diferită , aceea a
evaluării şi cercetării pedagogice, de către Gilbert De Landsheere(1992, p. 147-149) care propune
următoarele categorii de grupe:
a) grupă obiect (organizare ierarhică, piramidală) / grupă subiect (definită prin structuri de
schimburi egalitare, cu comunicarea pe orizontală);
b) grupă clasă – specifică mediului şcolar, interpretabilă ca ,,juxtapunere de persoane”, în
interacţiune, condusă de profesor, ca ,,echipă” analizabilă în sens sociopsihologic “în cadrul căreia
toţi membrii sunt în interacţiune unii cu alţii, cu includerea profesorului”;
c) grupă de vârf - concepută în funcţie de anumite criterii de performanţă intelectuală, morală,
tehnologică, estetică, etc.
d) grupă de referinţă ,,opusă noţiunii de grupă de apartenenţă, din care persoana efectiv face parte”
– defineşte ,,grupa la care persoana se raportează adesea în perspectiva unei frustrări relative”;
e) grupă spontană sau informală – se dezvoltă în afara unei organizaţii formale (clasei, şcolii) sau
chiar în interiorul ei ,,mai ales când aceasta se dovedeşte ineficace sau nu este susceptibilă să
satisfacă necesităţi importante ale membrilor săi”.
Specificul grupului şcolar poate fi analizat din perspectiva următoarelor criterii:
• forma de organizare:-formală (clasa de elevi);
• nonformală (grupe de studiu, cercuri de specialitate, echipe sportive, artistice);
• informală (grupuri spontane).
• structura funcţională: grupă deschisă / inchisă;
• scopul pedagogic prioritar:-didactic (învăţarea pe grupe);
• educativ (grupe care vizează dezbaterea pe teme estetice, tehnologice, sportive);
• tipuri de relaţii activate:-directe (grup primar);
• indirecte (grup secundar);
• dimensiunea grupului:-restrâns (3-20 membri);
• extins (peste 20-30 membri);
• rolul investit în cadrul activităţii de instruire:-grup de nivel;
• grup echivalent;
• grup pereche;
• rolul jucat în realizarea unei cercetări pedagogice:
• grup de control/ experimental/ pilot; sau
• grup de bază/ experimental/ de evaluare;
• gradul de coeziune realizat:-grup format/ pe cale de formare;
• grup omogen/ grup neomogen.
Ca urmare a unor puncte de vedere fundamentate pe cercetări îndelungate, profesorii Ioan
Nicola şi Mielu Zlate, atrag atenia asupra unor caracteristici separate, care pot să
particularizeze şi să individualizeze grupul – clasă:
Coeziunea, acceptată de profesorul M. Zlate (1982, p.66) ca “grad de legătură, de unitate,
de înţelegere reciprocă dintre membrii sau, dimpotrivă, tensiunile şi conflictele dintre ei”.
Coeziunea se referă la gradul de unitate şi integrare a colectivului şcolar, cât şi rezistenţa acestuia
la destructurare. Ca factori de menţinere a coeziunii în grup, menţionăm: utilizarea tehnicilor de
motivare a elevilor (prin cooperare sau competiţie) ori exploatarea problemelor de ordin afectiv
ale elevilor. Existenţa coeziunii unui grup are efecte psihologice puternice asupra membrilor
grupului.
 Autonomia sau dependenţa grupului clasă este legată de faptul că grupul-clasă respectiv
acţionează independent sau este strâns legat, “subjugat” de scopurile şi activitatea
altuia;
 Conformismul sau noncomformismul membrilor văzut ca grad de supunere şi de
acceptare faţă de normele de grup;
 Permeabilitatea sau impermeabilitatea înţelese în sensul psihologiei sociale ca
disponibilitatea clasei de a primi şi de a accepta cu uşurinţă, sau, din contră, cu foarte
mare reticenţă, noii membrii ai grupului;
 Stabilitatea sau instabilitatea grupului – sinonimă cu durabilitatea în timp a grupului
clasă, subiect clar determinat prin prescripţiile de tip instituţional;
 Sintalitatea, subiect de maximă importanţă pentru clasa de elevi, introdus în literatura de
specialitate de către Cattel, a fost dezvoltat în spaţiul românesc al ştiinţelor educaţiei de
profesorul Ioan Nicola şi desemnează personalitatea grupului clasă, ca ansamblu
dinamic sub raport structural-funcţional, relaţional, interacţional, de climat şi de
atmosferă axiologică.
Din cele prezentate mai sus, putem reţine, în esenţă, că dimensiunea psihosocială a clasei de
elevi ca grup primar constituie un corp solid şi de maximă importanţă în formarea şi manifestarea
personalităţii elevilor.