MODULUL 2:

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI - MANAGEMENT AL CALITĂŢII

ACTIVITĂŢII DIDACTICE

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale
În urma studierii acestui Modul, vei dobândi următoarele competenţe şi aptitudini:
- Vei achiziţiona cunoştinte noi în domeniul managementului clasei / grupei
- Să argumentezi importanţa utilizării noţiunilor de management al clasei / grupei în
activitatea didactică
- Să manifeşti curiozitate pentru familiarizarea cu noile aspecte ale managementului
clasei / grupei

Cuvinte cheie: managementul clasei / grupei, calitatea activităţii didactice, sintalitatea

grupului de elevi

Cuprinsul Modulului:
Modulul 2: MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI – MANAGEMENT AL CALITĂŢII
ACTIVITĂŢII DIDACTICE ..........................................................................32
2.1. Caracteristicile clasei ca grup
2.2. Fazele formării şi dezvoltării grupului educaţional
2.3. Structura informaţiei sociale în grupul clasă
2.4. Tipuri de relaţii în cadrul clasei de elevi
Subiecte pentru autoevaluare ....................................................................... 31
Întrebări de autoevaluare.......................... Error! Bookmark not defined.
Subiecte pentru evaluare şi control .............................................................. 31
Întrebări de evaluare ................................ Error! Bookmark not defined.
Rezumatul acestui Modul............................................................................. 32
Bibliografie ................................................................................................. 33
 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2

2.1. CARACTERISTICILE CLASEI CA GRUP

Managementul clasei de elevi constă în planificarea, organizarea, conducerea, controlul şi

evaluarea activităţilor educative din cadrul clasei de elevi ca grup socio-educativ.

Clasa de elevi este un grup de muncă specific, compus dintr-un număr de membri egali
intre ei şi dintr-un animator - managerul clasei / grupei ale căror raporturi sunt reglementate,
oficial, de tipul sarcinii şi normele de funcţionare.

Într-o epocă apropiată, unii pedagogi cum ar fi: Durkheim, Hubert, Wallon, Cousinet, de
Coster, Hotyat, Leroy au incercat să evalueze rolul factorului relational in educaţie. Prin
cuvintele celui din urma s-au inferat concluziile urmatoare:"...copilul fiinţa umană, situat intr-un
anumit mediu, este profund influenţat de acesta; comportamentul său diferă dupa cum traieşte
solitar sau in colectiv şi depinde, într-o mare măsură de natura relaţiilor cu partenerii.
Maturizarea nu aduce decât potenţialităţi pe care interacţiunile sociale trebuie să le actualizeze."
Alte grupe de specialişti (Lewin, Anderson, Flanders,Ryans,Aebli,Grant,Ball,Wittmer),
investigând aceleaşi fenomene au desprins concluzia exprimată în ultimul.

Este domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei care studiază atât perspectivele de

abordare ale clasei de elevi, cât şi structurile dimensionale ale acesteia (ergonomică, psihologică,
psihosocială, normativă, relaţională, operaţională şi creative), în scopul facilitării intervenţiilor
cadrelor didactice în situaţii de criză microeducatională (indisciplină, violenţă, nonimplicare) şi a
evitării consecinţelor negative ale acestora prin exerciţiul microdeciziilor educaţionale.

În sistemul social de educaţie şi învăţământ profesorii trebuie să se raporteze la cei pe

care îi educă, să stabilească relaţii de cooperare cu parinţii acestora şi cu alţi factori interesaţi ai
societăţii. Ei nu educă numai la catedră, în clasă, ci prin fiecare contact relational cu copiii şi
părinţii desfaşoară o muncă de creştere şi dezvoltare, de conducere şi direcţionare. Activitatea
cadrelor didactice se desfaşoară în faţa unor individualităţi psihice umane în formare. De aici
derivă necesitatea unei maxime responsabilităţi faţă de comportamentele şi intervenţiile
educatorului. Aceasta este deci perspectiva care le conferă cadrelor didactice o poziţie oarecum
specială, unică. Ei sunt de obicei adulţi, singurii adulţi dintr-un grup de elevi. În faţa lor
educatorii devin reprezentanţii lumii adulţilor, lumea pentru care îi pregătesc pe aceştia.

Analiza clasei de elevi din perspectiva sociologică reprezintă asocierea dintre clasa de
elevi şi grupul social. Investigatii şi cercetări aprofundate au fost fâcute in acest domeniu atât in
ţară cât şi in străinătate.
 În mod traditional punctele de vedere sunt oarecum consonante în ceea ce priveşte
tematica fundamentală a clasei de elevi ca grup social. Structura, sintialitatea şi problematica
leaderilor sunt doar câteva din ariile de preocupare ale investigatiilor de tip sociologic in clasa de
elevi. Managementul clasei ca grup apare in definiţia lui Mielu Zlate ca "ansambluri de indivizi
(elevi) constituite istoric, între care există diverse tipuri de interacţiune şi relaţii comune
determinate".

Însoţim definiţia prezentată şi de evocarea celorlalte caracteristici ale clasei ca grup

social:

 întinderea clasei are în vedere numărul de elevi care compun grupul (de obicei 25-30, în
cazurile cele mai frecvente, 30-40 in cazurile cele mai inoportune, şi 20-22 in cazurile
cele mai fericite) şi pune in discuţie extensia numerică optimă a acesteia;
 înteracţiunea membrilor clasei , vizate fiind interacţiunile directe, nemijlocite si
multivariante. Vom analiza pe larg investigaţii amănunţite privitoare la multitudinea de
interacţiuni din sala de clasa;
 scopurile atât cele pe termen scurt cât şi cele pe termen lung, sunt comune grupului clasă
şi prin intermediul conştientizării acestora de către elevi, pot deveni motorul dezvoltării
grupului pe perioada şcolarităţii; arta cadrului didactic, ca manager in clasă consta in
fixarea, pe lângă obiectivele şcolare formale şi a unei serii de obiective social-afective
pentru grupul de elevi, care vor determina consolidarea coeziunii acestuia;
 structura grupului poate fi analizată dual in ceea ce priveşte grupurile mici şi implicit
clasa de elevi, atât ca modalitate de legătură a membrilor grupului în plan interpersonal,
cât şi ca ierarhie internă a grupului;
 compoziţia şi organizarea sunt rezultatul interacţiunii tuturor
celorlalte caracteristici ale grupului , definitoriu din punctul de vedere al acesteia fund
gradul de omogenitate sau de eterogenitate a clasei; din acelaşi indicator de dinamica
grupului- clasă, mai poate fi derivată şi o altă caracteristică a acesteia:
 coeziunea acceptată ca fiind gradientul de unitate al grupului, sau denumită uneori
"sănătatea grupului".
Tot în investigarea specificului grupului-clasă pot fi plasaţi şi alţi doi parametri de analiză
dinamică, sintalitatea , inţeleasă ca personalitate a grupului respectiv şi investigată in literatura
de specialitate românească de profesorul Ioan Nicola, şi problematica liderilor, care în cazul
clasei poate fi un subiect extrem de delicat , mai ales la nivel de identificare, diagnoză şi
coordonare din partea cadrului didactic. Ambele subiecte solicită mai mult decât oricare dintre
celelalte competenţe manageriale ale profesorului sau învaţătorului.

La acest nivel, tehnicile sociometrice sunt cele mai utile şi facile mijloace diagnostice cu
privire la starea grupului-clasă, a coeziunii acesteia şi a climatului şcolar. Comportamentul
colectiv în clasa de elevi a fost analizat de către specialiştii în psihologia socială pornindu-se şi
de la ideea emergenţei acestuia, fiind reglat atât de norme instituţionale cât şi de norme generate
de participanţii elevi.

2.2. FAZELE FORMĂRII ŞI DEZVOLTĂRII GRUPULUI EDUCAŢIONAL

În procesul formării sale, grupul educational are o evoluţie oscilatorie datorită tensiunilor
şi contradicţiilor dintre membrii săi. Pe acest fond evolutiv se pot distinge mai multe faze sau
stadii:

a) Comunicarea programului educaţional când are loc:

 stabilirea responsabilităţilor în cadrul clasei;

 confruntarea programului cu dorinţele şi interesele elevilor;
 comunicarea,interactiunea, intercunoaşterea şi confruntarea;
 evaluarea reciprocă a comportamentului
 formarea imaginii de sine şi a imaginii despre colegi.
Managerul clasei va crea condiţiile necesare de manifestare a fiecarui elev, formulând
cerinţele educaţionale şi diminuându-şi treptat poziţia de lider formal, în favoarea iniţiativei
membrilor grupului şcolar. În acest stadiu, nucleul grupului preia, transmite şi aplică normele de
conduită de la diriginte la membrii grupului.

b) Coeziunea socio-afectivă. În acest stadiu au loc restructurări permanente în planul relaţiilor

socio-afective dintre elevi, ca urmare a sarcinilor ce le au de îndeplinit. Managerul clasei va face
apel la experienţa elevilor şi exercitând o conducere democratică, le va oferi posibilitatea să
propună ei norme de comportament, stimulând prin stilul său de conducere formarea coeziunii
socio-afective şi elaborarea unui model propriu de grup.

De asemenea, pentru a stimula dinamica grupului , îi va ajuta pe cei care formează

nucleul grupului să propună scopuri şi linii de perspectivă, organizând excursii, vizite, activităţi
culturale si sportive, întreceri la disciplina şi activităţi comunitare, a căror îndeplinire aduce
satisfacţii şi bucurii, consolidând astfel coeziunea socio-afectivă a clasei de elevi.

c) Faza conşiintei de sine a grupului educaţional. În acest stadiu grupul de elevi ajunge atunci
când toţi membrii săi, sau în marea majoritate, au interiorizat normele de comportament superior,
care devin factori motivaţionali în acţiunile lor. De asemenea, opinia corectă a membrilor
grupului devine şi ea o adevarată forţa educaţională, sporind gradul de independenţă şi
autoconducere. În această etapă membrii grupului de elevi simt plăcerea şi mândria apartenenţei
la clasa respectivă. Structura, coeziunea socio-afectivă, empatia şi dinamica grupului respectiv îl
deosebesc radical de alte grupuri de elevi şi aceste însuşiri, care îl caracterizează, îi definesc
sintalitatea.

Folosind o gamă variată de metode, profesorii şi diriginţii vor avea permanent în vedere
dezvoltarea iniţiativei elevilor, educarea atitudinii disciplinate si cooperant-participative.

d) Faza finală, când membrii grupului educational comunică prin empatie cu Managerul clasei şi
între ei, simt, găndesc, şi acţionează pentru grup, se simt in siguranţă şi folosesc cunoştinţele,
deprinderile şi atitudinile învăţate în cadrul grupului din care fac parte.

2.3. STRUCTURA INFORMAŢIEI SOCIALE ÎN GRUPUL CLASĂ

Cercetările cele mai interesante la acest nivel sunt consacrate raportului dintre informaţie,
circulaţia acesteia şi dinamica grupului.Yona Friedman este merituosul specialist care a avut
curajul de a critica iluzia comunicării globale la nivelul grupului, indiferent cât sunt de sofisticate
mijloacele de comunicare inventate de catre om.

Un concept interesant introdus de Friedman este acela de valenţă şi reprezintă numărul

de indivizi cu care un individ dat (membru al clasei spre exemplu) poate comunica direct într-un
timp dat : fie la receptare (a da raspuns unui stimul), fie la emisie (a influenţa un stimul care cere
un raspuns). Se cunoaşte aici raportul fundamental informaţie/timp, pe care Pierce 1-a definit
într-un alt mod evaluând la 40 biţi/sec. capacitatea de recepţie a fiinţei umane. Avantajul valenţei
este că exprimă raportul nu prin cantitatea de informatie , ci prin numărul surselor corelate, ceea
ce permite o analiză a sistemului avut in vedere.

Al doilea concept introdus de Friedman este capacitatea de transmitere definită prin

pierderea de informaţie în momentul în care un mesaj tranzitează un individ. Friedman prezintă
grupurile dintr-o perspectivă informaţională ca fiind de doua tipuri:

 egalitar
 ierarhizat.
Într-un grup dat ierarhia se stabileşte printr-un bilanţ informaţional (numit de autor
balanta influenţelor) al fiecărui individ. Bilanţul este diferenţa dintre influentele pe care le
exercita individul respectiv. Dacă bilanţul este egal pentru toti membrii grupului atunci grupul
este egalitar, daca din contra bilantul este inegal atunci grupul este ierarhizat. Foarte interesant,
mai ales pentru un grup ca cel şcolar bazat eminamente pe informatie, este ca Friedman defineste
influenta ca ,,rezultanta unui schimb informational între unul şi mai multi indivizi, influenta celui
dintai fiind masurată prin efectul produs de schimbul informational asupra comportamentului
celorlalţi".

Friedman propune urmatoarele ipoteze: prima, valenţa unui individ este de 4/ora, ceea ce
inseamna ca el poate avea schimburi informationale producatoare de influenta cu 4 indivizi într-o
ora, în timp ce a doua, este ca dupa n transmisiuni, nu rămân decât 1/n din informaţie şi deci din
influenţă. Daca în urma unor calcule se ajunge la concluzia că bilantul e acelaşi pentru toţi şi egal
cu zero, grupul este egalitar, în timp ce, dacă bilanţul e diferit , grupul este ierarhizat.

Din punct de vedere informational proprietăţile grupului egalitar sunt clare: dacă un
stimul il atinge pe unul din membrii sai, raspunsul dat in numele grupului de către unul din
membrii săi va fi rezultanta fiecarui membru al grupului, rezultanta bineinţeles diferită de
răspunsul pe care acesta 1-ar fi dat individual. Situatia aceasta, o recunoaste si Friedman, este
mai degrabă teoretica fiind extrem de dificil ca toţi indivizii să aibă aceeaşi influenţa unii asupra
altora; un astfel de grup permite menţinerea unui comportament egalitar. Trecerea unui grup de
la o formă la alta se poate realiza dupa opinia lui Friedman, la iniţiativa membrilor grupului,
urmănd calea dinamicii de grup, care este rezultatul unor interactiuni între membrii acestuia.
Efectul informational imediat al acestei treceri este ca un maximum de egalitarism permite unui
maxim de informaţie să circule în interiorul grupului, în timp ce un maximum de ierarhizare
permite unui maximum de informaţie să fie transmisă de grup.

Toate argumentele anterioare au fost evocate din dorinţa de a găsi formula ideală de a
stabili dimensiunile unui grup, pentru a evita pierderile de informaţie, deoarece dincolo de o
dimensiune critică informaţia nu mai poate circula. Ca urmare a acestei constatări, Friedman,
bazându-se pe o valenta de 4 si pe o capacitate de transmisie de 6, formulează următoarea
lege:,,Nici un grup egalitar compus din fiinţe umane nu poate avea mai mult de 16 membri".

2.4. TIPURI DE RELAŢII ÎN CADRUL CLASEI DE ELEVI

Grupurile de elevi sunt formale (clasele de elevi / grupele de preşcolari) şi informale,

adică microgrupurile din interiorul acestora. Grupurile formale sunt organizate oficial, relaţiile
dintre membrii grupurilor fiind reglementate de anumite norme. Clasa de elevi este ,,un grup
angajat in activităţi cu obiective comune, ce crează relaţii de interdependenţă funcţională între
membrii săi".(Radu.I,1976)

Grupurile informale sau microgrupurile (de studiu, de joacă, de prieteni) sunt

neinstituţionalizate şi formate pe baza unor interese comune (afective, culturale, biologice, acte
antisociale). Microgrupurile apar în interiorul grupurilor formale, întreţinand relaţii cu alte
grupuri sau microgrupuri.

Grupurile informale sau formale sunt conduse de lideri, care – în funcţie de stilul de
conducere adoptat - pot fi de diferite tipuri:

a) lideri autoritari cu atitudine de comandă: dau ordine şi cer să fie executate,

provocând tensiuni psiho-sociale

b) lideri de tip democratic, cooperanţi, ce consultă membrii grupului sau

microgrupului în luarea deciziilor, care apoi devin obligatorii:

c) lideri de tip laissez-faire care lasă totală libertate membrilor grupului, produc
anarhie si activităţi dezorganizate.

Clasa de elevi este un grup social, cu un înalt grad de socializare, de instruire, dezvoltare
şi formare a personalităţii elevilor, liderii acţionând pentru realizarea scopurilor şi asigurarea
coeziunii grupului.

Structura clasei de elevi, ca grup socio-educativ, este definită de interrelaţiile ce se

constituie între membrii ce o compun: relaţii de tip formal si informal, care la rândul lor, imbracă
mai multe forme.

a) Relaţii de comunicare manifestate în schimbul de idei, păreri, convingeri, concepţii şi

în rezolvarea unor probleme, fapt care favorizează coeziunea grupului.

b) A trăsăturilor de vointa şi caracter, a comportamentului.

c) Relatii afectiv-simpatetice (sociometrice) de preferinţă, de respingere sau de

indiferenţă, care pot stimula sau perturba starea de spirit şi randamentul grupului.

Aceste relaţii interpersonale se manifestă, pe de o parte în atitudinea unui membru al

colectivului faţă de elevi, faţă de ceilalti, iar pe de alta, în atitudinea grupului faţa de el. Când în
cadrul clasei de elevi există şi microgrupuri, atunci apar relaţii intre acestea şi grupul formal,
care uneori sunt contradictorii şi este nevoie de intervenţia dirigintelui, ca lider formal.

În cadrul clasei de elevi, ca grup socio-educativ, fiecare elev este atât obiect al educaţiei
(asupra lui se exercită influenţa grupului) cât şi subiect, influentând şi el pe ceilalti, prin acţiunile
sale conferite de sarcinile pe care le are de îndeplinit în clasa: responsabil de disciplină, de
bibliotecă, de curăţenie, de organizarea unor activităţi cultural-sportive şi turistice. În grup
fiecare elev îşi lărgeste experienţa de viaţă, îşi formează idealul de viata. Deci climatul
psihosocial al grupului şcolar influentează formarea personalităţii elevilor sub toate aspectele
sale.
 Factorii de grup, care influenţează formarea elevilor şi mai ales coeziunea grupului
şcolar sunt externi si interni. Cei externi acţionează prin intermediul celor interni, oferind
condiţiile de manifestare a acestora şi sunt constituiţi din:

a) stilul de conducere al managerului clasei / grupei, care trebuie să fie democratic,

oferind elevilor şansa luării deciziilor si dezvoltării iniţiativei;

b) normele, dupa care se conduce grupul nu trebuie să fie impuse de diriginte, ci

formulate împreună cu elevii , având, ca îndrumar regulamentul şcolar;

c) rolurile (sarcinile) pe care il are fiecare elev in grup.

Factorii interni sunt de natură socio-afectivă (interesul, atracţia şi mândria fiecărui elev
pentru ca face parte din grupul respectiv) şi factorii socio-cooperatori, manifestaţi în rolul
fiecarui elev pentru realizarea scopurilor grupului şi în stilul de conducere.

Dinamica grupului şcolar este asigurată de propunerea şi realizarea unor scopuri, a unor
linii de perspectivă, cum ar fi organizarea unei excursii, sau vizite la muzee ori întreprinderi, a
unei activităţi cultural-sportive. Realizarea unor asemenea scopuri produce elevilor plăcere şi
bucurie, mobilizandu-i să coopereze şi să participe la realizarea scopului propus.

In concluzie structura, coeziunea si dinamica unui grup îi conferă acestuia o nota

distinctă, care îl deosebeşte de alte grupuri, rezultând ceea ce numim sintalitatea grupului de
elevi.

Nu puţine sunt situaţiile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situaţii aparent
insolvabile care afecteaza prin obstaculare bunul mers al activităţilor din clasă.

Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinante, neaşteptate

dar si neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea ori siguranţa clasei
respective şi a membrilor acesteia.

Definiţia ar trebui completată cu o serie de elemente conexe cum ar fi, pe de o parte,

precizarea gradului de periculozitate, a perceptiei reale on false a acestuia, iar pe de alta, gradul
de probabilitate a evenimentului studiat.

Mecanismele de a prevedea, delimita, defini, controla şi soluţiona o situaţie de criză

presupun un efort mare, strategii de intervenţie ferme dar prudente, un consum de energie
nervoasă şi fizică sporit, cu şanse de a determina consecinte greu de evaluat în planul echilibrului
psihic al persoanelor implicate. Traumele pot fi semnificative intrucat ,,tentaculele" crizei tind să
pună stapânire şi pe elemente conexe, aparent neimplicate în situaţia generatoare.
 Extensia crizei este favorizată şi de intervenţiile stângace, ori chiar de nonintervenţiile
cadrului didactic nepregătit şi neabilitat din punct de vedere managerial pentru o asemenea
derulare evenimentiala. De obicei situaţia de criză este recunoscută numai în momentele limită,
deşi, fragmente ale acesteia au fost identificate anterior, limitând la maximum şansele de
solutionare promptă.

Sintetizand caracteristicile unei crize să observam că aceasta:

 beneficiază de o izbucnire instantanee, declanşare fără avertizare;

 debutează de obicei prin afectarea sistemului informational: viciază mesajele,
îngreunează comunicarea prin obstaculare permanenta, prin destructurarea canalelor,
urmarind instaurarea stării de confuzie;
 facilitează instalarea climatului de insecuritate, generează stări disonante şi panică prin
eliminarea reperelor de orientare valorică;
În planul strategic abordarea managerială a crizei evidenţiază, ineditul stărilor declanşate,
faptul că nu poate fi asemănată cu vreun element stabil în starea de normalitate şi impresia de
insolvabilitate, despre care am mai amintit, ca imposibilitate a identificarii vreunei soluţii de
intervenţie eficientă pe termen scurt.

Investigatiile realizate pe domeniul managementului clasei de elevi au inceput să atingă şi

anumite subiecte considerate până în prezent elemente conexe procesului instructiv-educativ.
Aceste probleme, dintre care le amintim pe cele ale structurii ergonomice, nu pot fi considerate
ca secundare, lipsite de importanţă pentru succesul activităţii la catedra a cadrului didactic.
Suporturile investigationale moderne aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni,
considerandu-le fundamentale în economia generală a procesului didactic, ca proces managerial.
Dispunerea mobilierului din sala

de clasă, vizibilitatea, in sensul poziţionării elevilor în bănci şi pavoazarea sălii de clasă au

determinat reconsiderarea unor structuri dimensionale ale managementului clasei de elevi.
Mobilierul şcolar reprezintă o parte importantă a bazei tehnico-materiale a invatamantului şi se
compune dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul şcolar, ca suporturi conexe, în scopul
îndeplinirii unor obiective educaţionale. În compoziţia mobilierului şcolar intra atat piesele
destinate locurilor de studiu şi de învăţare ale elevilor cât şi mobilierului personal rezervat
cadrului didactic. Din punct de vedere ergonomic mobilierul şcolar este realizat corespunzător
caracteristicilor psiho-somatice ale elevilor şi adecvat spaţiului de clasă, în timp ce dintr-o
perspectivă didactică, acesta trebuie instalat şi reglat dupa obiectivele instructiv-educative ale
activităţii.

Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt dupa Ullich (1995): simplitate,
functionalitate, durabilitate, instrucţionalitate si modularitate.
 Un subiect preferential în momentul de faţă al preocupărilor privitoare la ergonomia
spaţiului de invăţămant — clasa — este cel al modularităţii mobilierului şcolar, astfel încat,
acesta să poată fi organizat si reorganizat, compus şi descompus, in funcţie de sarcina didactică
fundamentala şi de stilul educational al cadrului didactic. Spre exemplu, o dispunere a
mobilierului in maniera tradiţională, favorizează mai ales expunerea cadrului didactic şi
atitudinea pasivă a elevilor şi se preteaza la activităti educaţionale de tip predare, conferinţă şi
prelegeri. Din contra o dispunere a mobilierului pe sistem semicerc sau chiar oval, schimbă
accentul interpersonal al relaţiei educaţionale, favorizand şi incurajand interacţiunile permanente
şi activismul elevilor.

Urmărind toate informaţiile anterioare, cadrul didactic în planul activităţii sale

manageriale poate exploata la maximum resursele educaţionale fundamentale ale dispunerii
mobilierului şcolar, în drumul către eficienţa didactică.

Vizibilitatea reprezintă o substructura dimensională a managementului clasei de elevi,

dependentă de ergonomia acesteia. Vizibilitatea este o constantă ergonomică, apropiată de igiena
şcolară şi presupune adaptarea spatiului şcolar al clasei, inclusiv al mobilierului la necesităţile
somato-fiziologice şi de sănătate ale elevilor. Totodată, vizibilitatea este conditionată de
dispunerea mobilierului în clasa de elevi şi de starea de sănătate a elevilor La acest nivel avem în
vedere copiii cu deficienţe de vedere, cu deficiente de auz, cu deficiente structurale ale
scheletului precum şi copiii care din punct de vedere fizic sunt variabili dupa inălţime.

Ţinand cont de aceşti parametri fizici, biologici şi medicali, într-o strânsă dependenţă şi
cu parametri de tip social si instructional, cadrul didactic va lua cele mai bune decizii rezultate
din combinaţiile de alternative posibile. Selecţia se va face printr-o susţinere criterială
armonioasa, punandu-se la acest nivel pe primul plan argumentele de tip medical şi fizic. Este
recomandabilă şi aici stimularea unei dinamici a poziţiilor ocupate in bănci de elevi, astfel incat
permutările respective să nu incalce legile biologice, fizice şi medicale anterioare dar, totodată,
să nu contravină nici normelor psihopedagogice, instructiv-educative şi de socializare ale elevilor
în sala de clasa. Intervenţiile noastre anterioare, investite cu puternice accente teoretice, pot
prinde contur practic numai în cazul unei intreprinderi manageriale eficiente a cadrului didactic.
Autoevaluare:

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te

rog să enumeri care sunt factorii de grup care
influneţează formarea elevilor şi mai ales coeziunea
grupului şcolar.

Completează aici răspunsul considerat corect de către

tine:

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

Răspunsul corect este:

Factorii de grup, care influenţează formarea

elevilor şi mai ales coeziunea grupului şcolar sunt
externi si interni. Cei externi acţionează prin
intermediul celor interni, oferind condiţiile de
manifestare a acestora şi sunt constituiţi din:

a) stilul de conducere al managerului clasei /

grupei, care trebuie să fie democratic,
 oferind elevilor şansa luării deciziilor si
dezvoltării iniţiativei;

b) normele, dupa care se conduce grupul nu

trebuie să fie impuse de diriginte, ci
formulate împreună cu elevii , având, ca
îndrumar regulamentul şcolar;

c) rolurile (sarcinile) pe care il are fiecare elev

in grup.

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor

parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare

1. Care sunt caracteristicile clasei de elevi ca grup social?

Scrie răspunsul tău aici:

.........................................................................................................................

.........................................................................................................................

..........................................................................................................................

..........................................................................................................................

..........................................................................................................................

..........................................................................................................................

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................

..........................................................................................................................

.........................................................................................................................

.........................................................................................................................

.........................................................................................................................

Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

 întinderea clasei;
 înteracţiunea membrilor clasei;
 scopurile;
 structura;
 compoziţia şi organizarea;
 coeziunea.

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare
1. Factorii determinanţi ai managementului clasei de elevi sunt:

a. Recrutarea şi selecţia cadrelor didactice

b. Formarea cadrelor didactice
c. Deontologia didactică
d. Structura familială a colectivului de elevi
2. Baza pe care se structurează şi fundamentează procesele şi funcţiile managementului
este:

a. Eficacitatea

b. Progresivitatea
 c. Ciclicitatea

d. Informaţia

3. Structura clasei de elevi, ca grup socio-educativ, este definită de interrelaţiile ce se

constituie între membrii ce o compun: relaţii de tip formal şi informal, care la rândul lor,
îmbracă mai multe forme. Care sunt acestea?

a. Relaţii de comunicare

b. Trăsăturilor de vointa şi caracter, a comportamentului.

c. Relatii afectiv-simpatetice

Rezumatul acestui Modul:

Clasa de elevi este un grup de muncă specific, compus dintr-un număr de membri egali
între ei şi dintr-un animator – managerul clasei / grupei ale căror raporturi sunt reglementate,
oficial, de tipul sarcinii şi normele de funcţionare.

Este domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei care studiază atât perspectivele de

abordare ale clasei de elevi, cât şi structurile dimensionale ale acesteia (ergonomică, psihologică,
psihosocială, normativă, relaţională, operaţională şi creative), în scopul facilitării intervenţiilor
cadrelor didactice în situaţii de criză microeducatională (indisciplină, violenţă, nonimplicare) şi a
evitării consecinţelor negative ale acestora prin exerciţiul microdeciziilor educaţionale.

Analiza clasei de elevi din perspectiva sociologică reprezintă asocierea dintre clasa de
elevi şi grupul social. Investigatii şi cercetări aprofundate au fost fâcute in acest domeniu atât in
ţară cât şi in străinătate.
 BIBLIOGRAFIE

Alois, Gherguţ – Management general şi strategic în educaţie, Ed. Polirom, Iaşi, 2007

Cristea, S., - Managementul organizaţiei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003

Dragomir, M., - Managementul activităţilor didactice – eficienţă şi calitate, Ed. Eurodidact,

Cluj, 2002

Iucu, R. – Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

Orţan, Fl., - Management educaţional, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea, 2004

Stan, E., - Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003