XVI. Managementul clasei de elevi : concept, modele, functii, strategii de interventie.

Metode si tehnici de cunoastere si caracterizare psihopedagogica a elevilor. Studiul

relatiilor interpersonale din clasa de elevi.Managementul microgrupurilor educationale.

Conceptul de management al clasei

Managementul clasei de elevi reprezinta abilitatea profesorului/consilierului de a

planifica şi organiza activitatea clasei, de a invăţa să asigure un climat favorabil instructiei şi
educaţiei. In cadrul managementului clasei se urmăreşte prevenirea comportamentelor
distructive, deviante şi rezolvarea problemelor comportamentale.

Obiectivul funcţional al managementului clasei este formarea la elevi a abilităţii de

autoreglare a comportamentelor. Controlul comportamentelor este atât extern, realizat de catre
părinţi, profesori, colegi, ca apoi, prin interiorizare, să devină autonom. În cadrul procesului
de interiorizare intervin reguli şi modele de urmat.

Modele

Cadrele didactice pot exercita funcţii de conducere la următoarele niveluri:

 în conducerea unui colectiv de elevi (grup, clasă),
 în conducerea unui colectiv (diriginte, învăţător, educatoare),
 în conducerea procesului de asistenţă psihopedagogică (profesor-logoped, profesor-
consilier),
 in conducerea activităţii metodice (profesor-metodist în şcoli, la nivel interşcolar, în
CCD-ISJ),
 în conducerea unităţii de învăţământ (director),
 în conducerea inspecţiei şcolare (inspector şcolar),
 în conducerea activităţii de cercetare pedagogică (profesor-cercetător),
 în conducerea globală a sistemului de învăţământ (profesor-demnitar).

Statutul profesorului, ca membru al organizaţiei şcolare, se află la limita dintre

organizaţional şi pedagogic, iar în exercitarea rolurilor sale, el trebuie să echilibreze cele două
planuri, cu accent pe pedagogic;
 în cadrul şcolii — organizaţie sunt două categorii de membri: permanenţi (profesorii,
staff-ul managerial şi administrativ) şi temporar (elevii);
 în fiecare şcoală se dezvoltă o anumită cultură organizaţională (deschisă, flexibilă,
adaptativă, de progres, de autodezvoltare).

După nivelul ierarhic la care se exercită, managementul educaţional se clasifică:

 strategic, la nivel naţional (MEC);
 tactic, la nivel teritorial (ISJ);
 operativ, specific instituţiilor de învăţământ de diferite tipuri.

Toate acestea respectă anumite norme, regulamente, instrucţiuni, atribuţii ale

organismelor specifice, metodologii, reglementări specifice.

Functii
 Funcţiile managementului pedagogic evidenţiază rolurile conducerii şcolii în
realizarea obiectivelor sistemului de învăţământ: funcţia de planificare-organizare, funcţia de
orientare-indrumare metodologică, funcţia de reglare-autoreglare a sistemului, procesului.

Managementul constă într-un şir de activităţi reglate ciclic, care definesc tipurile de acţiuni
specifice ale managerilor, numite funcţii ale conducerii:
-prevederea evaluează viitorul,
-decizia constă în alegerea unei modalităţi de acţiune
-organizarea cuprinde sistemul de activităţi necesare indeplinirii sarcinilor,
-coordonarea
-controlul constă în verificarea, monitorizarea, aprecierea, analiza acţiunilor

Strategii de interventie

Investigaţiile moderne oferă spre selecţie cadrelor didactice o serie de strategii de

intervenţie dintre care cele mai reprezentative sunt :
 strategia de dominare,
 negocierea,
 fraternizarea,
 strategia bazată pe ritual şi rutină,
 terapia ocupaţională
 strategia de susţinere morală.

Principalele modalitati (strategii) de prevenire si de rezolvare a situtiilor critice in scoala

sunt:
 strategii preventive
 strategii de modificare comportamentala
 crearea si aplicarea programului de modificare comportamentala

Strategii preventive

1. Stabilirea de reguli
2. Personalizarea clasei
3. Cunoasterea elevilor
4. Utilizarea metodelor active de implicare a elevilor în activitatea de învătare.
5. Rezolvarea problemelor apărute
6. Recompensa meritată
7.Crearea unui cadru de interactiune pozitivă.

Strategii de modificare comportamentala

Crearea si aplicarea programului de modificare comportamentala

Elementele programului de modificare comportamentală au in vedere urmatoarele aspecte:

1. Intaririle
2. Pedepsele
3. Modelarea
4. Contractul de contingentă - inţelegere scrisă intre profesori, părinte, consilier şi elev.
5. Promptingul
6. Ghidajul

Metode si tehnici de cunoastere si caracterizare psihopedagogica a elevilor

Cunoaşterea psihologică, de către profesor a elevilor este complexă şi dificilă, dar, este
şi extrem de profitabilă pentru elevul în cauză, pentru activitatea lui, sau pentru colectivitatea
în care trăieşt

Observatia – consta in urmarirea sistematica a manifestarilor psiho-comportamentale ale

copilului in conditiile activitatii lui naturale de joc, invatare scolara si exrascolara.
Convorbirea.
Ancheta – este de doua feluri – pe baza de chestionaresi pe baza de interviu.
Biografia – consta in analiza datelor privind trecutil unei persoane si a modului ei actual de
existenta.

Metode şi procedeele utilizate în cunoasterea si caracterizarea psihopedagogica a elevilor

sunt:
1) Observaţia psihosocială — presupune un contact direct cu realitatea colectivului
asigurând obţinerea unor date reale, care vor fi prelucrate şi interpretate.
2) Tehnicile sociometrice sunt destinate înregistrării şi măsurării configuraţiei şi intensităţii
relaţiilor interpersonale din interiorul unui grup social
3) Metoda chestionarului — se bazează pe formularea unor întrebări la care elevii urmează
să răspundă verbal sau scris.
4) Metoda scărilor de opinii şi atitudini (scările de apreciere)
5) Metoda aprecierii obiective a personalităţii — urmăreşte aprecierea făcută de elevi
asupra diferitelor componente ale personalităţii propriilor colegi (atitudini, inteligenţă,
caracter, temperament, calităţi individuale ale proceselor psihice).
6) Metoda experimentului acţional-ameliorativ — presupun introducerea unor modificări
care să determine un alt mod de desfăşurare ulterioară a fenomenelor

Studiul relatiilor interpersonale din clasa de elevi

Relatii de intercunoastere
Deriva din nevoia psihologica de a dispune de unele informatii cu privire la celalalt, la
felul lui de a fi, la personalitatea acestuia.
Relatii de intercomunicare
Apar ca o rezultanta a ceea ce resimt oamenii, copiii, atunci cand intra in interactiune,
nevoia de a se informa reciproc, de a face schimb de informatii, de a comunica.

Relatii socio-afective preferentiale

Sunt rezultatul interventiei unei nevoi de tip interpersonal, ce are in vedere schimbul
de emotii, sentimente si structuri de tip afectiv-simpatetic, creionandu-se astfel un nou tip de
relatii interpersonale, relatii afectiv-simpatetice, care presupun relatii de simpatie si antipatie,
de preferinta si de respingere reciproca intre membrii clasei de elevi.

Relatii de influentare