Sunteți pe pagina 1din 2

4. Model de analiza al climatului psiho social al unei clase de elevi.

Numeroase studii teoretice şi cercetări experimentale atestă influenţa pozitivă sau


negativă a condiţiilor situaţionale asupra comportamentului uman.
Situaţiile de viaţă din spaţiul imediat al elevului condiţionează schimbări
pozitive/negative în atitudinile, motivaţiile şi comportamentele subiecţilor(elevi,
profesori)
Supunerea sau nesupunerea la solicitările profesorului sunt explicate prin
influenţele situaţionale, precum:
 distanţa psihologică dintre profesor şi elevi;
 prezenţa fizică a autorităţii;
 prestigiul profesorului şi al instituţiei;
 poziţia persoanei în ierarhia autorităţii;
 gradul de trăire a responsabilităţii faţă de sarcini;
 presiunea membrilor grupului;
 sistemul de administrare a pedepselor şi recompenselor;
 comunicarea interpersonală;
 climatul psihosocial al grupului dat de norme, reguli, relaţii de conducere,
comunicare etc.
Modelul psihosocial al învăţării presupune următoarele componente structurale
aflate în interdependenţă:
 personalitatea profesorului (aptitudini, atitudini, matricea psihologică,
capacitatea empatică, competenţa psihosocială, motivaţie, rol-status, stil
comportamental, imagine de sine etc.);
 personalitatea elevului (capaciatate intelectuală, structură motivaţională,
perceperea de sine şi de altul, grad de conştientizare, structura cognitivă,
atitudini, valori etc.);
 caracteristicile grupului (atmosfera psihosocială, starea socioafectivă, norme şi
valori, natura relaţiilor interpersonale, motivaţii, atitudini etc.);
 situaţia de învăţare (natura şi conţinutul sarcinii, complexitatea şi gradul de
organizare, obiective, metode şi strategii, programe analitice, principii
didactice, feedbackuri etc.).
În cadrul acestui model psihosocial al învăţării şcolare, rolul central revine
personalităţii profesorului şi relaţiilor sale interpersonale cu personalitatea în formare
a elevului (grupului).
Nivelul şi calitatea succesului şcolar sunt determinate, în mod prioritar, de nivelul
şi funcţionalitatea aptitudinilor şi atitudinilor psihosocioeducaţionale, însă, de
asemenea, reuşita şcolară este condiţionată şi de alţi factori de natură socială,
culturală, motivaţională.
Folosind cu precădere comunicarea inteligibilă, bazată pe argumente raţionale şi
convingătoare, profesorul urmăreşte să schimbe atitudinile şi comportamentele
elevilor în acord cu cerinţele programei şcolare, cu obiectivele instructiv-educative.
Un posibil model de analiza psihosociala a unei clase de elevi:
1. Apreciaţi că activitatea de învăţare pe care o desfăşoară elevii în clasă, sub
coordonarea dvs., le creează acestora satisfacţii?
2. Se manifestă relaţii de cooperare între elevii clasei, între aceştia şi dvs, în
realizarea sarcinii de învăţare?
3. Elevii clasei sunt integraţi şi acceptaţi reciproc pentru a rezolva împreună
sarcini de învăţare?
4. Credeţi că există o potrivire din punct de vedere cognitiv şi preferenţial între
elevii ce cooperează în realizarea sarcinilor de învăţare?
5. Se manifestă relaţii de competiţie între elevii clasei?
6. Apreciaţi stilul de conducere şi competenţa liderului formal (responsabilul,
şefului) clasei?
7. În timpul activităţii de învăţare în clasă, elevii sunt încurajaţi şi apreciaţi
obiectiv de colegii şi profesorii lor?
8. Elevii clasei dovedesc că sunt capabili de cunoaştere şi comunicare
interpersonală?