PROBLEMATICA SUCCESULUI SI INSUCCESULUI SCOLAR

DELIMITARI CONCEPTUALE
Abordarea procesului de invatamant prin prisma eficientei sale se impune astazi cu tot mai multa insistenta. Proiectarea educationala include ca secventa intrinseca detectarea si inregistrarea rezultatelor obtinute. Acestea se obiectiveaza in comportamentul verbal si nonverbal al elevilor si imbraca forma randamentului scolar sau performantelor scolare. Masurarea performantelor si exprimarea lor cantitativa ofera posibilitatea evaluarii acestui proces. In termeni sociologici, eficienta se exprima prin raportul dintre fluxul de intrare si fluxul de iesire. Pe plan psihologic, eficienta consta in depasirea si rezolvarea contradictiilor interne dintre solicitarile obiective, impuse din exterior si starea de dezvoltare psihica la care a ajuns elevul. Din aceasta perspectiva, ea imbraca forma succesului sau insuccesului scolar (reusitei sau nereusitei la invatatura). Astfel, succesul scolar se raporteaza la totalitatea rezultatelor elevilor, atat in ceea ce priveste nivelul de pregatire stiintifica, acumularea cunostintelor si formarea abilitatilor de aplicare a acestora, cat si dezvoltarea capacitatii intelectuale, formarea unor trasaturi de personalitate, a interesului si motivatiei elevilor fata de invatatura, a capacitatii de a se instrui, de a deveni. Putem defini succesul (insuccesul) scolar ca exprimand gradul de adecvare dintre nivelul dezvoltarii psihofizice a elevului si solicitarile obiective ce i se adreseaza in procesul de invatamant. Detaliind aceasta paradigma, vom spune ca succesul scolar (reusita la invatatura) desemneaza concordanta ce se stabileste intre solicitari si nivelul dezvoltarii psihofizice a elevului, iar insuccesul (esecul, nereusita, ramanerea in urma la invatatura) este un indice al discordantei dintre cei doi poli. Daca eficienta procesului de invatamant presupune raportarea randamentului sau performantelor scolare la solicitarile obiective, succesul (insuccesul) scolar presupune raportarea concomitenta atat la exigentele, cat si la posibilitatile interne ale elevului. Nuantarea este impusa de diferentele care exista intre elevi in ceea ce priveste posibilitatile lor interne de a raspunde la solicitarile externe, succesul (insuccesul) scolar presupunand cu necesitate raportarea performantelor la aceste posibilitati. Acceptiunea atribuita succesului scolar ca performanta echivalenta cu atingerea obiectivelor propuse in activitatea scolara se distinge de ceea ce numim progres scolar, care exprima aprecierea rezultatelor obtinute si a evolutiei situatiei la invatatura ale elevului prin raportarea acestora la posibilitatile sale intelectuale, la capacitatea de invatare. In acelasi timp, corelat cu progresul scolar, succesul nu implica un nivel limita de performanta scolara, ci are caracter de proces, se afla in continua devenire. O problema psihopedagogica importanta, circumscrisa problematicii succesului/insuccesului scolar, o constituie sanctionarea insuccesului prin repetarea clasei. Caracteristica principala a acestui model de invatamant consta in adaptarea limitata a actiunilor instructiv-educative la particularitatile psihice ale elevului, reusita scolara fiind dependenta de capacitatea de adaptare a elevului la modalitatile de instruire oferite de scoala. In teoria pedagogica contemporana sunt adoptate pozitii divergente, fie sustinandu-se oportunitatea repetarii clasei, fie eliminarea acesteia prin promovarea automata a tuturor elevilor, independent de nivelul performantelor acestora. Oricare ar fi modelul adoptat, esenta problemei este aceeasi si consta in existenta insuccesului, ceea ce face necesara adoptarea masurilor menite sa contribuie la prevenirea si/sau combaterea acestuia, diminuandu-i gravitatea si dimensiunile.

FACTORII DETERMINANTI AI REUSITEI SCOLARE

Din punct de vedere pedagogic, important este de a preveni si preintampina insuccesul scolar si nu de a-l consemna si analiza dupa ce el a devenit o stare reala. Prevenirea presupune in acest caz interventia constienta, intemeiata pe cunoasterea eventualelor cauze care ar putea genera nereusita in activitatea de invatare. Reusita procesului de instruire a elevilor este rezultatul interactiunii a numerosi factori. Unii din acestia actioneaza ca factori interni si privesc conditia biopsihica a subiectilor, iar altii sunt externi, referindu-se la cadrul in care se realizeaza activitatea de instruire-invatare. Factorii interni se constituie ca elemente componente, definitorii ale capacitatii de invatare si cuprind determinanti biologici de varsta, starea sanatatii, potential de munca etc. precum si insusiri psihice cognitive si non-cognitive, referitoare la nivelul de dezvoltare intelectuala, aptitudini, interese, aspiratii, atitudini. In categoria factorilor externi se pot distinge aspecte psihopedagogice, care privesc organizarea si desfasurarea procesului de invatamant (concordanta continutului cu capacitatea de asimilare a elevilor, metodologia aplicata, pregatirea profesorilor si etosul pedagogic al acestora etc.), conditiile de mediu familial si socio-cultural cat dar si cele care privesc cadrul didactico-material al scolii, resursele disponibile cu referire speciala la calitatea mijloacelor de invatamant si conditia estetica a mediului scolar. Desi impactul acestor factori se manifesta pe tot parcursul scolaritatii, este demonstrat ca in primii ani ai vietii copilului, ei au o influenta decisiva asupra evolutiei sale psihice, indeosebi asupra dezvoltarii intelectuale.
Succesul scolar

Factori sociopedagogici

Factori biopsihologici

Structura institutionala a invatamantului

Factori familiali

Organizarea pedagogica a procesului de invatamant

Factori biologici

Factori psihologici

Constelatia factorilor determinanti ai succesului scolar

Intelectuali

Nonintelectuali

Factori externi

Factori interni

Pentru definirea rolului ansamblului de factori, in ce priveste randamentul scolar al elevilor, mai multe sublinieri sunt necesare: o Reusita scolara reprezinta rezultatul ansamblului factorilor, cu mentiunea ca partea de contributie a fiecaruia este variabila si dependenta de natura lor si de relatiile functionale dintre acestia. o Factorii interactioneaza, fiecare din acestia avand, in unele cazuri, un rol complementar fata de ceilalti, in alte cazuri compensand deficitul sau stanjenind actiunea altora. o Contributia specifica a fiecarui factor este dificil de stabilit. o Influenta factorilor nu este fatala, nemodificabila. Factorii externi se schimba ca efect al masurilor intreprinsepentru ameliorarea lor permanenta, iar cei interni se modeleaza sub influenta continua a factorilor externi. Procesele intelectuale, cele afective si atitudinale pot fi imbunatatite sensibil prin actiunea factorilor care apartin contextului familial, socio-cultural si mai ales scolar.

PREVENIREA SI INLATURAREA ESECULUI SCOLAR

Identificarea factorilor care conditioneaza rezultatele scolare si in functionalitatea carora isi afla originea si situatiile de insucces, permite stabilirea cailor prin care se creaza premisele succesului scolar, asigurandu-se reusita scolara a tuturor elevilor. Componentele programului conceput in vederea obtinerii succesului si inlaturarii insuccesului vizeaza, preponderent, sistemul factorilor externi si, in primul rand, a celor care privesc direct activitatea scolara. Studii recente privind componentele invatarii succesuale, promoveaza ideea analizei factorilor endogeni si exogeni care influenteaza asupra randamentului scolar, introducand conceptul de invatare succesuala ca proces de invatare, care datorita modului ei de organizare si finctionare, faciliteaza reusita scolara. Pornind de la cadrul cel mai general al conditiilor externe, trebuie mentionata insemnatatea pe care o are mediul familial, natura influentelor acestuia pentru intreaga dezvoltare a copilului. O importanta deosebita o prezinta perioada antescolara, dat fiind ritmul accentuat al dezvoltarii somatofiziologice si psihice a copilului la aceasta varsta. Aceasta perioada are un rol decisiv pentru dezvoltarea intelectuala, pentru formarea morala, dezvoltarea vorbirii si educarea afectiva a sociabilitatii. Toate acestea constituie premise ale integrarii copiilor, cu sanse de reusita, in activitatea scolara. Expresie a recunoasterii acestui fapt este transformarea educatiei prescolare in veriga a sistemului scolar. Chiar si pe parsursul scolaritatii, in conditii egale de inteligenta si de asistenta pedagogica in scoala, decalajul dintre rezultatele scolare ale unor elevi si capacitatile lor reale de invatare este generat de climatul educativ deficitar din familie, de nivelul scazut al aspiratiilor, cu efecte negative asupra proceselor de mobilizare si de motivare a elevilor pentru activitatea de invatare. Corelat cu factorii pedagogici ai reusitei scolare, numeroase aspecte ale organizarii si desfasurarii procesului de invatamant au un rol hotarator. In acest cadru de referinta poate fi mentionata necesitatea adaptarii activitatii didactice, a continutului acesteia, a metodelor folosite si a formelor de desfasurare, la particularitatile diverselor grupuri de elevi si chiar a unor elevi considerati individuali. Cunoasterea particularitatilor psiho-fizice ale elevilor reprezinta conditia necesara adoptarii strategiilor de tratare diferentiala a elevilor, atat sub raportul nivelului exigentelor continutului instruirii, cat si al modalitatilor de instruire-invatare. Din aceasta perspectiva reusita/nereusita scolara se prezinta ca o stare relativa, in dependenta si de exigenta normelor scolare.

Concluzia subliniaza necesitatea punerii de acord a solicitarilor scolii cu capacitatile de invatare ale elevilor, precum si de adaptare a acestora la activitatea scolara. In acest sens, obtinerea succesului scolar presupune o adaptare cu dublu sens: pe de o parte a copilului la activitatea scolara, iar pe de alta parte, a scolii la factorii interni ai acestuia. Aceasta relatie constituie temeiul aprecierii multor autori potrivit careia insuccesul scolar indica mai degraba inadaptarea scolii la elev decat esecul acestuia in fata cerintelor scolii. Definirea strategiei de prevenire/combatere a insuccesului scolar implica si o alta determinare. Esecul scolar apare, cu exceptia unor situatii grave, de exceptie, nu ca fenomen general, cuprinzand grupuri mari de elevi, ci priveste de regula, anumiti subiecti. Prin urmare este un fenomen scolar preponderent individual. In consecinta, prevenirea si combaterea esecului presupune cunoasterea formei concrete de manifestare si a cauzelor specifice care l-au generat. Referindu-ne tot la actiunea factorilor externi, una din caile prin care se poate asigura succesul la invatatura o reprezinta influenta pozitiva a mediului scolar si in primul rand cel familial , in care se dezvolta elevul. Conditiile favorabile de dezvoltare fizica si psihica, climatul spiritual si nivelul aspiratiilor familiei si al mediului social largit, conlucrarea familiei cu scoala, constituie premise temeinice pentru educarea capacitatii de invatare a copiilor. Maturitatea scolara, ca stare de personalitate a copilului la inceputul scolaritatii, vizeaza atat dezvoltarea intelectuala a acestuia, cat si aspecte non-intelectuale ale personalitatii (afectivitatea, sociabilitatea, motivatia pentru activitate etc.). Prin urmare, maturitatea scolara este o stare complexa, pluridimensionala. Ea trebuie privita ca un proces, in continua devenire, fiind in orice moment un rezultat al interactiunii cresterii si invatarii, care conduce la dezvoltare. Dezvoltarea nu este un proces pasiv, simplu rezultat al cresterii, ci are loc sub incidenta invatarii. Ideea psihologica a zonei proximei dezvoltari, potrivit careia invatarea trebuie sa se sprijine nu numai pe etapele incheiate ale dezvoltarii psihice ci si pe functiile psihice potentiale, in formare, isi gaseste deplina aplicare in acest caz. Pregatirea copilului in scopul adaptarii la cerintele scolii, asfel incat sa se evite esecul, vizeaza structurarea intregii personalitati a acestuia, cu referire, indeosebi, la dezvoltarea fizica si senzoriala, adecvata cerintelor formarii deprinderilor de scriere si a altor abilitati manuale; intelectual-cognitiva, a interesului de cunoastere; afectiv-motivationala; psiho-sociala, exprimata in sociabilitate, in capacitatea de mobilizare energetica si psihica pentru activitatea pe care o implica programul zilei scolare, mentinerea atentiei etc.; trasaturilor de vointa, exprimate in capacitatea de concentrare asupra unei activitati, de realizare integrala a unei sarcini scolare, de autoreglare a conduitei etc. In ansamblul strategiei vizand imbunatatirea rezultatelor scolare, un mijloc de seama il constituie si promovarea, in desfasurarea , in desfasurarea procesului didactic, a unei relatii pedagogice educatorielevi, caracterizata prin incredere in fortele elevilor, cooperare si stimulare a acestora. Valoarea acestei componente a invatarii succesuale rezida in adevarul confirmat de experienta scolara ca succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului, dupa cum insuccesul, mai ales atunci cand este intarit insistent prin aprecierile educatorului, este descurajant. Prin urmare, succesul coreleaza pozitiv cu performanta scolara, cu satisfatia in munca si cu dorinta de a invata din ce in ce mai bine. In acest fel, din scop si rezultat al activitatii scolare, el devine un mijloc de progres scolar.

Bibliografie: o PEDAGOGIE Ioan Nicola Editura Didactica si Pedagogica o DIDACTICA Manual pt. cls a X-a I. Cerghit, I.T. Radu, E. Popescu, L. Vlasceanu - Editura Didactica si Pedagogica