MANAGEMENTUL

CLASEI DE ELEVI
MANAGEMENTUL CLIMATULUI
EDUCAȚIONAL
"...copilul ființa umană, situat într-un anumit
mediu, este profund influențat de acesta
(factor relațional); comportamentul său
diferă după cum trăiește solitar sau în
colectiv și depinde, într-o mare masură de
natura relațiilor cu partenerii. Maturizarea
nu aduce decât potențialități pe care
interacțiunile sociale trebuie să le
actualizeze".
Gilbert Leroy
Managementul clasei cuprinde
trei componente esențiale:

- managementul conținutului,
- managementul problemelor
disciplinare
- managementul relațiilor
interpersonale.
Managementul conținutului nu se
referă la deprinderile de a preda
o disciplină specifică, ci la acele
deprinderi aplicabile tuturor
disciplinelor și activităților.
 Managementul problemelor disciplinare se
fundamentează pe credințele despre natura
umană.
Componentele unui plan de manager al
problemelor disciplinare sunt:
recompensarea comportamentului
responsabil, corectarea comportamentului
iresponsabil și inadecvat, ignorarea,
controlul consecvent, mustrări verbale
ușoare, așezarea preferențială în bănci etc.
Managementul relațiilor interpersonale se focalizează
asupra clasei ca microsistem social. Rolurile și așteptările
cadrelor didactice și ale elevilor construiesc un mediu de
învățare.

Dacă încrederea reciprocă este mai puternica, elevii vor

deveni indivizi responsabili mai devreme. În acest fel, atât
educatorii, cât și elevii devin coparticipanți în procesul de
predare-învațare
Perspectivele de abordare a
clasei de elevi, înregistrate în
urma generalizării datelor unor
investigații psihopedagogice:
- Perspectiva didactică (clasa de
elevi reprezintă spațiul
eminamente destinat procesului
instrutiv-educativ, având ca
finalitate dezvoltarea proceselor
intelectuale și a motivației pentru
studiu în condițiile unei
omogenități relative a compoziției
interne a colectivului);
- Perspectiva psihosocială (definește mai bine
domeniul de studiu al clasei de elevi, din puctul
de vedere al managementului clasei). Clasa de
elevi constituie cadrul psihosocial al desfășurării
activitatii de instruire și educare și un mediu de
comunicare și socializare. Ca grup social, are
structură și caracteristici proprii, iar membrii
acesteia ocupă poziții diferite, au roluri variate
și stabilesc relații. Ca urmare a relațiilor
dezvoltate între membrii clasei de elevi se
constituie o realitate socială cu consecințe
multiple asupra desfășurării procesului
instructiv-educativ, în ansamblul său.
LA NIVELUL CLASEI DE ELEVI SE MANIFESTA DOUA TIPURI DE
INFLUENTE:

 - influenta personala a  - influenta de grup

profesorului –
capacitatea de a
afecta
comportamentul
elevilor (poate cere sa
fie atenti, sa
indeplineasca anumite
sarcini), in timp ce
elevii vor actiona in
functie de intensitatea
influentei personale;
– grupul dezvolta
propriile standarde
si influenteaza
comportamentul
membrilor, creand
o dinamica la nivel
de roluri, statute
si subgrupuri.
Factorii managementului clasei de
elevi

- recrutarea cadrelor didactice,

- formarea cadrelor didactice,
- deontologia didactica
- structura familiala a grupului de
elevi.
Procesul selecției cadrelor didactice ar trebui
să cuprindă urmatoarele etape:

1. Cercetarea candidaturilor.
2. Aplicarea unui chestionar de angajare.
3. Interviul preliminar.
4. Examenul psihologic.
5. Istoricul ocupațiilor candidatului.
6. Verificarea referințelor.
7. Vizita medicală.
8. Intrevederea de angajare.
9. Decizia finală de angajare.
10. Angajarea formală.
 MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI SI DISCIPLINA
SEMNIFICAȚIILE CONCEPTULUI DE DISCIPLINĂ SUNT URMĂTOARELE:

 - din punct de  - din punct de

vedere social – vedere scolar –
acceptare si formarea elevilor în
supunere la regulile vederea respectării
de conviețuire cu strictețe a
socială stabilite cerințelor
potrivit cu cerințele învățământului și a
de organizare și regulilor de
ordonare a muncii conduită în școală
și vieții sociale; și în afara școlii.
În literatura de specialitate s-au identificat două teorii
relativ distincte privind disciplina:

 a) Teoria disciplinei permisive  b) Teoria disciplinei autoritare

(liberale) își are originea în consideră că natura umană
concepția lui J. J. Roussesau, este, prin natura ei, predispusă
conform căreia constrângerea la manifestari negative si,
exterioară prin dispoziții, ordine, pentru atenuarea și frânarea
interdicții, pedepse înăbușă lor, sunt necesare măsuri
manifestările spontane ale
severe de constrangere.
copilului, potrivit tendințelor și
trebuințelor sale naturale, și,
implicit, constituirea
personalității sale.
Reprezentanții acesti teorii
resping constrângerile
întemeiate pe teama și
exercitate prin amenințări care
conduc la deformarea vieții
interioare, prin instaurarea
sentimentului de culpabilitate, a
complexului de inferioritate.