Student: Buzincu Adrian-Neculai

Anul II gr.I Pastorala

CLASA CA GRUP SOCIAL

1.CARACTERISTICI GENERALE
Pentru o mai bună studiere a fenomenelor care se petrec în interiorul claselor de elevi şi,
mai ales, a influenţelor acestor fenomene asupra evoluţiei personalităţii copiilor, s-a recurs la o
abordare din perspectiva sociologiei şi a psihologiei sociale. S-.a ajuns astfel la aocierea clasei de
elevi cu grupul social, şi anume cu grupul social mic.
Raportarea clasei de elevi la grupul social mic se bazează pe similitudinile sesizabile între
cele două grupări umane. Studiind definiţiile date grupului social se constată că elemntele
definitorii acestuia sunt caracteristice şi grupurilor şcolare. Astfel, în 1950 Homans definea
grupul ca fiind “un număr de persoane care comunică unii cu alţii în spaţiu şi timp, în poziţia faţă
în faţă.” (Caluschi, M.)
În 1974, Adrian Neculau definea grupul drept “un ansamblu de persoane aflate în
interrelaţii în vederea atingerii unui scop şi diferenţiindu-se după funcţii saiu sarcini.”
Psihologul Mielu Zlate, preocupat de problematica grupurilor sociale în general şi de cea
a grupurilor şcolare în special, a stabilit drept definiţie a grupurilor-clase de elevi aceea de
“ansambluri de indivizi (elevi), constituite istoric, între care există diverse tipuri de interacţiune
şi relaţii comune determinate”.(Iucu, R.) Adrian Neculau se raportează la clasa de elevi ca la “un
grup de muncă specific, compus dintr-un număr de membri egali între ei (elevii), şi dintr-un
animator (profesorul), ale căror raporturi sunt reglementate, oficial, de tipul sarcinii şi de
normele de funcţionare.”
 Clasa de elevi este astfel un grup social cu importanţă esenţială pentru elev care respectă
normele de constituire şi de funcţionare ale oricărui grup social şi în care fiecare se integrează
prin intermediul mecanismelor socializării, integrarea fiind necesară unei bune desfăşurări a
activităţii şcolare în ansamblu.
De altfel, clasei de elevi nu-i lipseşte nici unul dintre elementele definitorii oricărui grup
social mic: scopul comun tuturor membrilor, interacţiunea directă a membrilor, o istorie
(un trecut). Pornind de la aceste considerente, clasa de elevi poate fi categorizată în funcţie de
citeriile utilizate în clasificarea grupurilor sociale ca fiind:
 grup formal – fiind organizat oficial, după reguli stabilite din exterior, după norme şi
regulamente impuse;
 grup primar – deoarece presupune un ansamblu redus de indivizi ce stabilesc relaţii faţă în
faţă şi aderă la valori sociale comune;
 grup mic – presupune un număr redus de indivizi;
 grup educativ – urmăreşte transmiterea valorilor culturale.
Apartenenţa clasei de elevi la toate aceste categorii de grup social dă posibilitate
determinării unui tablou unitar cu privire la structura unei clase de elevi, dinamica internă a
acesteia, interacţiunea existentă între grup şi personalitatea fiecărui elev în parte. Clasa de elevi
este un mijloc esenţial de socializare a copilului şi de pregătire a acestuia pentru integrarea la
nivelul societăţii în ansamblu. Este cadrul potrivit de satisfacere a trebuinţelor de afiliere ale
elevului, a trebuinţelor de stimă şi statut dar şi de autorealizare, iar nivelul de aspiraţie creşte. Se
conturează astfel, în paralel cu identitatea de grup şi cu sentimentul apartenenţei, identitatea de
sine.
Funcţionarea grupului-clasă poate fi uşor determinată printr-o stabilire a caracteristicilor
generale ale clasei de elevi ca grup social:
 talia sau numărul de membri, întinderea – se consideră ca fiind ideal un număr de 20-
22 elevi, dar, în general, numărul fluctuează între 25 şi 30 de elevi;
 interacţiunea directă, faţă în faţă – se stabileşte nu numai un număr mare de relaţii
directe între elevi ci şi foarte variate sub raportul intensităţii şi al conţinutului;
 scopurile comune – sunt stabilite atât pe termen lung cât şi pe termen scurt şi sunt
legate de procesul educativ şi de scopurile instrucţiei şcolare; prin conştientizarea
 acestora de către elevi ele pot deveni motorul dezvoltării grupului pe perioada
şcolarităţii;
 structura – se delimitează în timp status-ul şi rolul fiecărui membru în cadrul
grupului; se constituie iniţial o structură formală, impusă de cele mai multe ori de
cadrul didactic(mai ales la clasele primare) în care fiecare elev este în mod oficial
“numit” să deţină o anumită poziţie la nivelul grupului-clasă, iar pe măsură ce se
construieşte o istorie comună a membrilor grupului şi relaţiile dintre aceştia se
bazează pe intercunoaştere, se instituie o structură informală ce reflectă în mod real
relaţiile dintre elevii clasei şi poziţia pe care o ocupă în mod real fiecare în funcţie de
competenţe şi indice de sociabilitate;
 compoziţia şi organizarea – rezultă din interacţiunea celorlalte caracteristici ale
grupului şi indică gradul de omogenitate sau de eterogenitate al grupului; clasa
deelevi este în general u grup omogen sub aspectul vârstei, nivelului anterior de
pregătire şcolară, nivel de dezvoltare psihofizică, dar poate fi considerată eterogenă ca
şi apartenenţă socială a membrilor, religioasă şi uneori chiar etnică, sau ca
caracteristici indiviaduale de personalitate ale elevilor.
 coeziunea – gradul de unitate al clase de elevi este dependent în mare măsură de felul
în care cadrul didactic ca manager şcolar reuşeşte să ofere copiilor elementele de
sprijin în menţinerea unor legături strânse, dar şi de “vechimea” grupului-clasă, de
existenţa unui trecut comun al membrilor, de gradul de omogenitate a grupului, dar şi
de internalizarea unor norme acceptate ca fiind comune tuturor; ea se exprimă prin
existenţa unui sentiment de apartenenţă, în trecerea în plan verbal de la referirea la
“eu” la referirea la “noi”, obligând pe cei care nu se “aliniază” să respecte normele şi
ritmul de lucru al grupului printr-o presiune tacită. Coeziunea oferă elevilor clasei o
eficienţă sporită în activitate şi capacitatea de a depăşi uşor momentele dificile;
 sintalitatea – personalitatea grupului se conturează în timp şi implică existenţa nor
norme care reglementează viaţa grupului, a unor reprezentări comune, a unei memorii
a grupului-clasă şi a unor acţiuni comune, de grup, care toate împreună determină o
conduită specifică grupului care-l diferenţiază în raport cu celelalte clase de elevi;
desemnează clasa de elevi ca ansamblu dinamic sub raport structural-funcşional,
relaţional, interacţional, de climat şi de atmosferă axiologică;
  autonomia sau dependenţa – se raportează mai ales la celelalte grupuri-clasă din
şcoala în care funcţionează sau la cadrele didactice implicate în managementul clasei
respective şi are în vedere angajarea clasei în mod inependent sau nu faţă de scopurile
altora;
 conformismul sau nonconformismul membrilor – există clase ai căror elevi
respectă foarte uşor normele pe care grupul le impune şi clase în care respectarea
acestora presupune o “luptă” continuă a membrilor, în care este implicat adesea şi
cadrul didactic manager al grupului;
 stabilitatea sau instabilitatea – la nivelul grupurilor şcolare stabilitatea este destul
de mare pe durata unui ciclu de şcolaritate, modificările intervenite fiind foarte
reduse; calitatea însă de grup formal a clasei şcolare face ca stabilitatea acesteia să fie
strict determinată instituţional;
 permeabilitatea sau impermeabilitatea - disponibilitatea clasei de accepta uşor sau
nu noi membri depinde în mare măsură de atitudinea pe care o formează în acest sens
managerul şcolar, dar şi de gradul de coeziune a grupului şi de stabilitatea acestuia,
dar şi de normele interne, mai ales cele informale, care funcţionează la nivel de grup;
 normativitatea – normele apar ca norme de conduită recunoscute şi acceptate de toţi
membrii clasei şi prescriu modele de comportament, având rol de reglare şi de
evaluare a grupului; există norme de tip constitutiv ( referitoare la activitatea de
învăţare), norme instituţionale (referitoare la specificul instituţiei), dar şi norme
implicite, subînţelese şi explicite; normativitatea influenţează atitudinea elevilor faţă
de învăţătură şi faţă de întreaga activitate din şcoală în ansamblu.
Tuturor acestor caracteristici li se adaugă şi altele, văzute ca procese de grup şi
consemnate de Adrian Neculau şi Mielu Zlate şi reluate de Andrei Cosmovici , ce oferă o
imagine mult mai completă asupra clasei de elevi din punctul de vedere al fenomenelor
psihosociale din interiorul său.
Se consideră foarte important pentru clasă procesul de realizare a sarcinii, aceasta fiind
considerată ca fiind strict necesară pentru atingerea scopului grupului. Ea îi
motivează pe membrii grupului să depună eforturi pentru realizare dar important este ca aceasta
să fie precis formulată. Predominant, sarcinile clasei de elevi sunt sarcini de învăţare, dar nu se
limitează la această categorie.
 Unul dintre procesele dominante în activitatea clasei de elevi îl constituie cel de
comunicare, proces de care depinde şi realizarea sarcinii de către elevi. Nu trebuie uitat faptul
că orice clasă de elevi este constituită tocmai în scopul desfăşurării unui proces educativ iar
acesta se bazează pe însuşi actul comunicării, în afara căruia nu se poate realiza. Se dezvoltă la
nivelul fiecărui grup clasă adevărate reţele de comunicare ce antrenează pe toţi elevii clasei dar şi
pe cadrul didactic ce lucrează cu clasa. Există reţele centralizate şi reţele descentralizate, acestea
structurându-se diferit în funcţie de gradul de complexitate a sarcinii.
Nu sunt neglijabile nici procesele de natură afectivă care însoţesc viaţa clasei de elevi,
esenţială fiind atracţia interpersonală în clasa de elevi. Aceasta e un factor al coeziunii
grupului, dar şi o sursă de satisfacţie personală, de succes şcolar. Atracţia interpersonală este
influenţată de o serie de factori, dintre aceştia făcând parte:
- proximitatea – manifestată ca “preferinţă pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în
apropierea noastră; colegii de bancă şi colegii aflaţi în vecinătate au posibilitatea de a se
integra în interacţiuni puternice.” (Iucu, R.)
- similaritatea – implică o asociere a persoanelor pe criterii de afinitate, de aptitudini şi
interese comune, ceea e favorizează în mare măsură comunicarea; cu cât clasa de elevi va
avea o istorie comună mai îndelungată şi un grad mai ridicat de omogenitate cu atât
similarităţile dintre membrii grupului-clasă vor creşte din punct de vedere calitativ şi
cantitativ.
- complementaritatea – implică manifestarea atracţiei interpersonale pe baza identificării
unor diade de elemente complementare, de trăsături individuale care există doar la unul din
partenerii de relaţie dar completează perfect relaţia şi echilibrează comunicarea şi activitatea
desfăşurată în comun.
Cunoaşterea sistemului de relaţii de atractivitate din clasa de elevi este importantă pentru
o bună determinare a sensurilor în care se produce comunicarea, a structurii grupului şi a
modului în care se produc influenţe diverse, astfel încât elevii cu potenţial de lider, cu potenţial
organizatoric să fie valorificaţi iar cei cu dificultăţi de integrare să fie identificaţi şi stimulaţi
pentru participare la viaţa de grup.
Îndeplinirea de către toţi membrii grupului-clasă a unui ansamblu de sarcini determină
conturarea rolurilor ce se atribuie fiecărui elev în funcţie de resursele personale ale fiecăruia.
 Pornind de la aceste realităţi ale grupului-clasă nu trebuie trecut cu vederea fenomenul
de influenţă în cadrul grupului care presupune dezvoltarea, pe baza relaţiilor şi interacţiunilor
din interiorul grupului, a unui sistem unitar de norme şi valori valabil pe termen lung. Relaţiile
de influenţare se bazează pe ierarhia ce funcţionează la nivel de grup şi implică internalizarea
unor conduite ca rezultata al fenomenului de facilitare socială, pe care doar grupul o poate
determina. Simpla prezenţă a celorlalţi membri, a colegilor, la realizarea unei activităţi schimbă
poziţia faţă de activitate, modalitatea de abordare şi, mai ales, motivaţia.

2. FUNCŢII ALE CLASEI DE ELEVI CA GRUP SOCIAL

Faptul că teoreticienii şi practicienii din domeniul educaţiei au căzut de acord că
organizarea pe clase a procesului de învăţământ este cea mai eficientă modalitate de organizare
a elevilor dovedeşte faptul că şi din punct de vedere psihosocial clasa îşi îndeplineşte
funcţionalitatea necesară actului didactic. Evident, grupul-clasă va îndeplini toate funcţiile
specifice grupurilor mici , funcţii ce îi aparţin în virtutea constituirii sale ca grupare umană:
 funcţia de integrare socială şi de dominare – se referă la faptul că în cadrul oricărui grup,
deci şi în cadrul clasei de elevi, fiecare individ joacă un anume rol prin care îşi afirmă
personalitatea iar grupul oferă astfel posibilitatea satisfacerii trebuinţelor de afirmare, de
exercitare a puterii, dar şi de participare la activităţi comune;
 funcţia de satisfacere diferenţiată – porneşte de la organizarea ierarhică a grupului care
determină şi structurarea de nevoi diferenţiate ale membrilor dar oferă şi ocazii de satisfacere
diferenţiată a acestor nevoi;
 funcţia de creare de noi trebuinţe – evidenţiază ideea că influenţa grupului asupra
individului se extinde până la crearea de nevoi noi, legate atât de propria persoană cât şi de
grup în ansamblu;
 funcţia de securitate – are în vedere crearea unui cadru afectiv în interiorul grupului ce
oferă confort afectiv, protecţie şi siguranţă fiecărui membru;
 funcţia de reglare a relaţiilor dintre membri – e generată de nevoia unei coeziuni interne
pe care o resimt toţi membrii unei grupări umane, nevoia de recunoaştere colectivă şi de
confort interpersonal, nevoi pe care grupul le poate satisface datorită climatului intern pe care
îl generează;
 funcţia de reglare a relaţiilor intraindividuale – în sensul armonizării cu propria persoană,
al oferirii posibilităţii de autocunoaştere şi a celei de satisfacere a trebuinţelor de
autorealizare, de stimă şi statut.
Nu trebuie uitate valenţele formativ-educative ale grupului, aşa încât pot fi identificate şi
alte funcţii ale grupului-clasă de elevi:
 funcţia de socializare – în sensul formării de comportamente şi atitudini prosociale
necesare viitoarei integrări a adultului în societate;
 funcţia educativă – în sensul formării unei conduite şi conştiinţe moral-civice, al
formării unor trăsături pozitive de personalitate, al cultivării calităţilor voinţei,
atenţiei, a unor aptitudini,;
 funcţia formativă – în sensul dezvoltării proceselor şi capacităţilor de cunoaştere, al
stimulării inteligenţei şi creativităţii;
 funcţia informativă – în sensul considerării grupului-clasă drept sursă de noi
informaţii, de noi achiziţii în planul cunoaşterii.
Toate aceste funcţii se constituie de fapt o dată în plus ca argumente în favoarea
desfăşurării procesului instructiv-educativ cu colective de elevi, colective ce aduc un plus în ceea
ce priveşte formarea şi dezvoltarea personalităţii fiecărui copil în parte. Grupul este atât cadrul
perfect de manifestare plenară a personalităţii fiecărui copil cât şi mijlocul cel mai potrivit de
stimulare a progresului acesteia.

Bibliografie
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-

oradea/psihologia-educatiei/clasa-de-elevi-ca-grup-social/

3167892
Constantin Cucoș Pedagogie editia a II-a revăzută și

adăugită

https://edict.ro/clasa-scolara-ca-grup-social/