GRUPUL ȘCOLAR

ca GRUP SOCIAL.

ELEMENTE DE SOCIOPSIHOLOGIE A
GRUPURILOR ŞCOLARE
 ELEMENTE DE SOCIOPSIHOLOGIE A
GRUPURILOR ŞCOLARE

 Personalitatea umană se caracterizează prin

două trăsături fundamentale:
 prin stabilitate
 prin integrare

 Grupul social reprezintă un sistem

dinamic, în cadrul căruia se stabilesc interrelaţii între
membrii săi, o realitate supraindividuală, aflată la
rândul său în interacţiune cu alte relaţii de tip social.
CARACTERISTICILE
GRUPULUI SOCIAL
 solidaritatea de grup reprezintă nucleul central al
forţei grupului, având la bază:
 fie comunitatea unor valori
 fie interese
 fie adeziunea membrilor săi în realizarea unor scopuri
importante.
 Grupul este un tot unitar, în care fiecare individ
reprezintă doar o parte, dar cu o poziţie bine structurată,
care-i datermină drepturile, datoriile şi îl influenţează
ideologic.
Alte caracteristici ale
grupului social:
 Comunicarea (directă-indirectă) – creează
grupul;
 Dimensiune (mic-mare) – începând cu
două persoane şi până la întreaga lume;
 este o formaţiune psiho-socială cu
o anumită structură - constituit în
vederea desfăşurării unei activităţi.
CLASA DE ELEVI
(grupul şcolar mic sau
colectivul de elevi ai unei clase)
 constituie un grup mic de muncă, fiind alcătuită
din indivizi/elevi care desfăşoară o activitate
comună, subordonată scopului învăţării.

 se deosebeşte de o simplă reuniune de indivizi

prin prezenţa scopului şi caracterul său de
organism social.
Caracteristicile clasei de elevi
 constituie o grupare umană de muncă cu specific
de învăţare;

 este încadrată într-o instituţie educativă, ca grup

organizat şi structurat în funcţie de norme şcolare;

 membrii grupului sunt în contact direct, nemijlocit,

aproape permanent, comunică nemijlocit între ei
pe diferite căi: verbală, mimico-afectivă,
atitudinală.
Caracteristici ale clasei ca grup social
(Iucu, 2006):

-întinderea clasei – numarul de copii (elevi) care compun grupul scolar;

-interactiunea membrilor clasei – directe, nemijlocite si multivariate;
-scopurile– pe diferite termene (scurt, mediu, lung) – pot deveni
motorul dezvoltării grupului pe perioada școlarității;
-structura grupului clasei:
- ca modalitate de legătura a membrilor grupului în plan
interpersonal și
- ca ierarhie internă a grupului;
- compozitia și organizarea – rezultatul interacțiunii
tuturor celorlalte caracteristici alegrupului; este definitoriu
gradul de omogenitate sau eterogenitate al clasei;
-sintalitatea – personalitatea grupului;
-problematica liderilor (lider formal și informal).
STRUCTURA
COLECTIVULUI DE ELEVI
 structura formală apare ca urmare a investirii
oficiale a copiilor cu diferite roluri (funcţii,
responsabilităţi), investire ce poate fi realizată de
colectiv, subgrupuri sau învăţători.

 structura informală este un rezultat spontan al

relaţiilor intersubiective ce se stabilesc între
membri colectivului.
 COLECTIVUL DE ELEVI
 are aşadar un caracter dinamic, în care se produc procese de
comunicare şi interacţiune intelectuală, afectivă, în care se
fixează scopuri pentru diferite acţiuni şi norme de credinţă.
 viaţa în colectiv dezvoltă treptat norme, valori,
convingeri, care exercită influenţe, presiuni asupra membrilor
(graţie şi sistemului de sancţiuni şi recompense).
 formează grupul primar ce îndeplineşte o funcţie social-
educativă;
 există o varietate de relaţii educative care au ca suport
raporturile interpersonale stabilite între elevi sau între profesori
şi elevi;
 se caracterizează printr-un indice de coeziune care se referă
la legăturile ce unesc grupul.
COLECTIVUL DE ELEVI
 Operând cu noţiunile introduse este
uşor să identificăm clasa de elevi
drept grup primar sau de contact, în
timp ce şcoala, în ansamblu,
formează grupul secundar.
 are o compoziţie relativ omogenă, cel
puţin din punctul de vedere al vârstei,
nevoilor, intereselor şi aspiraţiilor.
TIPURI DE ORGANIZARE ÎN GRUPUL ȘCOLAR (de tip clasă):

a) Frontal
– activitatea cu grupul întreg (clasa) pleaca de la perspectiva că toți elevii)
sunt egali între ei.
b)Grupal
– presupune organizarea a cel puțin două echipe (grupuri) în interiorul
grupului mare;
- omogen – grupare în funcție de interese, capacități, rezultate școlare comune;
- eterogen – grupare în funcție de interese, capacități, rezultate școlare
diferențiate;
Particularităţile clasei de elevi
ca grup social

RELAŢII INTERPERSONALE ÎN
CADRUL CLASEI
între profesor-elev
elevi-elevi
Relaţia şcolară constituie una din cele mai
bogate şi mai complexe surse ale modelării
personalităţii.
SCOALA:
- plasează copilul în spaţiul instituţionalizat al
rolurilor şi statutelor sociale, al criteriilor şi
etaloanelor de evaluare colectivă al drepturilor,
obligaţiilor şi răspunderilor cetăţeneşti;
- relaţia şcolară introduce individul în procesul
comunicării, asimilării şi integrării în universul
cunoaşterii ştiinţifice şi culturale, constituind
principala sursă a dezvoltării structurilor
informaţional-cognitive, aptitudinale şi atitudinale
ale personalităţii lui;
- relaţia şcolară introduce individul în sfera
profesiilor posibile şi, totodată, îi favorizează
alegerea şi însuşirea uneia dintre ele.
 TIPURI DE RELAŢII
în cadrul grupului şcolar:
- Relaţii de comunicare – clasa școlară este un
mediu de comunicare;
- Relaţii afective - indiferent dacă este vorba de
dinamica grupului (Lewin), de sociometrie
(Moreno) sau de tendinţa interacţionistă (Bales),
fenomenele de afectivitate colectivă sunt
prezentate ca fiind rezultate ale interacţiunii
indivizilor;
- Relaţii de dominare (sau de conducere)- apar
ca urmare a ierarhiei ce se stabileşte în cadrul
clasei.
 Modalități de cultivare și protejare a
stimei de sine în grupul școlar

alocarea de sarcini personalizate, care corespund capacităţii fiecăruia;

atragerea atenţiei mai mult asupra succeselor decât a nereuşitelor;
oferirea de muncă suplimentară, în mod încurajator, celor care au nevoie de
a progresa;
sprijinirea copiilor (elevilor) să-şi înţeleagă erorile şi să profite de pe urma
acestora;
evitarea comparaţiilor între copii (elevi), care pot afecta imaginea de sine;
alegerea cu multă grijă a modalităţii şi cuvintelor de critică – dacă este
neapărat necesară -orientarea acesteia pe sarcina de lucru şi nu pe elev;
demonstrarea permanentă către fiecare copil (elev), chiar şi în situaţii de
critică sau desancţionare, a unei atitudini pozitive – orice s-ar întâmpla, fiecare
copil are parte de respectul şi preocuparea profesorului, a şcolii și comunității,
în general.
 Întrebări de
(auto)evaluare
 Dinamica socializării copilului – factor esenţial al integrării
sociale sau
 Socializarea în familie şi importanţa acestui proces pentru
integrarea socială viitoare a copilului;
 Avantaje si dezavantaje ale activității în grupul scolar;
 Realizaţi un tablou comparativ al principalelor trăsături
(caracteristici) ale grupului şcolar comparativ cu grupul spotiv;
 Realizaţi o fişă de apreciere a sociabilităţii copilului preşcolar;
 Precizaţi care sunt avantajele/dezavantajele folosirii în clasa de
elevi a evlauării iniţiale, a evaluării sumative şi a evaluării
formative.