ARHITECTURA

ISLAMICĂ

ÎNDRUMĂTOR: SOFRAGIU PETRU NUME: BUZINCU ADRIAN-NECULAI

INTRODUCERE

• Numim arhitectură islamică arta de a construi (în arabă al-bina) dezvoltată într-

o regiune ce se întinde din Spania până în India între 622 și secolul al XIX-
lea, așa numitul Dar-al-islam, corespunzătoare Califatului Umayyad.
• Califatul Omeiad, Califatul Ummayyad sau Califatul de la Damasc a urmat
primului califat din istorie, numit Califatul Rashidun condus de cei patru califi
Rashidun sau "ortodocși". Dinastia omeiadă a domnit între anii 661 și 749/750,
dezvoltând o monarhie ereditară și absolutistă.
• Arhitectura islamica este foarte asemănătoate cu cea din Grecia Antică.
TEHNICI ARHITECTURALE

• Alegerea unui material depinde de mai mulți factori : regiunea în care este construită clădirea, accesibilitatea materialului,
costul acesteia, destinația acestuia...
• Există sase tipuri de materiale utilizate în construcție în Islam, pe lângă lemn, care poate fi găsit peste tot, și mai ales în
șarpante.
• tabya (chirpiciul): este un amestec de pământ, var și lut ars și pisat (șamotă) sau pietricele mici. Presat între două plăci de
lemn, acest material este utilizat în principal pentru case.
• banco: amestec de lut și paie, Moscheia Djingareyber  din Timbuktu este din banco.
• tawb (cărămidă nearsă): el are avantajul de a fi ușor de găsit și de folosit, și ieftin. Marele său neajuns se află în faptul că apa îi
este fatală.
• adjurr (cărămidă arsă): foarte utilizat în Irak, în India, el a fost, de asemenea, materialul preferat în Egipt până în secolele XII și
XIII. Acesta este utilizat pentru toate tipurile de monumente, de la cele mai simple până la cele mai importante (moschei,
madrasas, morminte). Nu este foarte scump și se conservă bine.
• moloz: este făcut din pietre îmbinate și unite cu mortar din var și nisip, la care s-a adăugat uneori cărbune și șamotă.
• piatră: este în uz din Spania și până în Irak. Natura pietrelor folosite variază în funcție de regiuni. În general, marmura este
utilizată pentru proprietățile ei decorative (culori).
MOSCHEE DJINGUEREBER DIN TIMBUKTU

• Moscheea Djinguereber a fost construită în anul

1327 din ordinul lui Mansa Musa I, celebrul
împărat din Mali. Arhitectul care a proiectat
construcția a fost Abu Es Haq es Saheli, un maur
andaluzian stabilit în Cairo. Stilul în care a fost
construit edificiul este cel sudano-sahelian ce se
distinge prin folosirea de materiale principale a
argilei și lemnului. Alte cracteristici ale moscheii
sunt prezența celor două minarete, unul din ele
de formă conică sau ușor triunghiulară ce
amintește de piramidele egiptene.
ELEMENTELE ARHITECTURALE

• Arcele/arcadele sunt un element major în arhitectura islamică, la fel ca și în

arhitectura occidentală. Unele sunt comune estului și vestului, cum sunt arcul
semicircular sau arcul gotic; altele, însă, sunt specifice lumii islamice cum ar fi
arcul persan, cu profile carenat, arcul polilobat, arcul cu lambrichene, ba chiar și
arcul potcoavă, toate trei foarte răspândite în Spania și în Maghreb.
ELEMENTELE DE SPRIJIN, SUPORȚII

• Arhitecții islamici folosesc două tipuri de suporți: coloanele și pilaștrii/stâlpii.

• Coloana este un suport cilindric. În primele secole ale Islamului, coloanele care
sunt utilizate de multe ori provin din clădiri antice, dar după o anumită perioadă
de timp, materiale antice devin rare și lucrătorii islamici învață să le taie ei înșiși.
• Un pilon este un element de zidărie, de cele mai multe ori pătrat, dreptunghiular
sau în formă de cruce.
 CUPOLA 

• Cupola (sau domul) este o structură arhitecturală care

constituie acoperământul unui edificiu. Forma sa poate
fi circulară, poligonală sau eliptică, în funcție de planul
clădirii. Modul în care lumina pătrunde în cupole poate
să reprezinte o diferență suplimentară între aceste
structuri. Cupola răsăriteană (și cea bizantină) capătă
lumină și aer prin ferestre situate la baza elementului de
acoperământ. Cupola occidentală, în schimb, este
caracterizată de o lumină zenitală, care pătrunde printr-
un ocul (sau lanternou) situat în partea cea mai înaltă a
structurii, distribuindu-se uniform în spațiul interior,
datorită suprafețelor curbe ale cupolei.
Interiorul cupolei catedralei Sfânta Sofia din Istanbul
EXEMPLE DE CUPOLE

Interiorul cupolei Pantheonului în Cupola Domul Santa Maria del

secolul XVIII - pictură a lui Fiore din Florența, operă a lui
Giovanni Paolo Panini Filippo Brunelleschi
 IWANURILE

• Iwanurile s-au născut în

lumea iraniană cu mult înainte de
venirea Islamului, probabil, sub
dinastia sasanizilor. Este vorba un
coridor boltit (sau un portic mare
arcuit), cu o fațadă dreptunghiulară
deschisă printr-un arc mare.

Exemplu de arce depășit, Palatul Aljaferia,

Zaragoza.
PIȘTAK

• Piștakul este, de asemenea, un

element provenind din Iran. Este
vorba de un portal în formă de
arc care iese în relief din fațadă.
În general, este flancat de două
minarete, dar nu întotdeauna

Exemplu de pishtak, Mashhad de Ali din Najaf din Irak.

MASHRABIYA ȘI FERESTRE CU JALUZELE

• Sistemul de închidere a ferestrelor

este un element care este tratat în
diferite moduri, în lumea
islamică. Mashrabiya, un fel de
garduri din lemn (sau alte materiale,
de exemplu marmura în India) sunt
utilizate frecvent. Uneori, adevărate
bariere de mashrabiya  sunt create,
ca în complexele și moscheile
mamelucilor.
Mashrabiya și ferestre cu jaluzele
ELEMENTELE DECORATIVE

• Există o mie și una de modalități de a decora o clădire în ținuturile Islamului.

Ceramica, sculptura, pictura, mozaicul sunt unele dintre cele mai des utilizate
tehnici. Anumite elemente arhitecturale au, de asemenea, o vocație ornamentală.
• Spre deosebire de ceea ce credem cei mai mulți dintre noi, decorul arhitectural,
ca și arta islamică, în general, este frecvent figurativ. O excepție importantă, cu
toate acestea, o constituie clădirile cu vocație religioasă care, teoretic, nu pot să
conțină reprezentări ale omului sau animalului.
 ELEMENTE ARHITECTURALE CU SCOP DECORATIV

• Desigur, decorul unei clădiri este determinat

mai întâi de componentele arhitecturii sale.
Materiale, arcuri, paranteze, cupole sunt tot
atâtea suporturi de decor: nu este o întâmplare
că  Marea moschee din Cordoba are coloane
de marmură albă și albastră, arce cu bolțari de
culori alternate, uneori polilobate, și muluri în
cupole! În proiectarea unei clădiri, arhitectul ține
cont cel puțin la fel de mult de datele referitoare
la decor ca de datele pur arhitecturale .
Marea moschee din Cordoba, vedere interioară.
MOZAICUL

• Mozaicul este utilizat în mai multe epoci : Califatul omeyyazilor, califatul de

omeyyazilor din Spania, califatul Abbasizilor, sultanatul mameluc. În primele trei
cazuri, observăm o puternică influență antică și bizantină (mozaic cu fundal de
aur). Știm, de altfel, că au fost artiști bizantini care au lucrat în lumea islamică, la
începuturile ei. La mozaicurile mameluce, cazul este un pic diferit, unde e vorba
de o întoarcere la surse. Acestea sunt puternic influențate de mozaicurile pe fond
de aur de la Domul stâncii și Moscheea Omeyyazilor din Damasc
EXEMPLE DE MOZAIC

Mozaicul Marii Moschei din Mozaicul Khorbat al-Mafjar, sec. VIII.

Damasc, pe la 715.
ARHITECTURA INDO-ISLAMICE

• Un alt sub-stil distinctiv este arhitectura indo-islamică din Asia de Sud, o fuziune între arabi și Asia
centrală, între elemente persane și cele locale hinduse. Cele mai faimoase exemple de arhitectura
mogulă sunt seria de mausolee imperiale , care a început cu pivotul constituit de Mormântul lui
Humayun; cel mai cunoscut este totuși Taj Mahal, finalizat în anul 1648 de către împăratul Shah Jahan
în memoria soției sale Mumtaz Mahal, care a murit la nașterea celui de al paisprezecelea copil. Taj
Mahal-ul este complet simetric, cu excepția sarcofagului lui Shah Jahan, care este excentric în camera
de criptă de sub etajul principal. Această simetrie este extinsă la nivelul întregii moschei toată din
marmură albă, care se vrea imaginea în oglindă a Meccăi, care este din marmură neagră. Un exemplu
celebru de charbagh în stil mughal (mogul) sunt grădinile lui Shalimar din Lahore, unde  este situat și
Mormântul lui Jahangir, fără dom. Alt exemplu este Bibi Ka Maqbara în Aurangabad, care a fost
comandat de către cel de al șaselea împărat mogul Aurangzeb, în memoria soției sale.
TAJ MAHAL, LA AGRA, ÎN INDIA.
ARHITECTURA AFRO-ISLAMICĂ

• Cucerirea islamică din Nordul Africii a însemnat dezvoltarea în regiune a

arhitecturii islamice, inclusiv a unor ansambluri celebre precum citadela din Cairo.
• În partea de sud a Saharei, influența islamică a avut ca efect realizarea uneia
dintre cele mai importante contribuții la dezvoltarea arhitecturii: epoca Imperiului
Ghana. La Kumbi Saleh, localnicii trăiau în colibe în formă de cupolă în timp ce
negustorii aveau case de piatră. Arhitectura din Sahel este cunoscută prin două
orașe: Djenné și Timbuktu. Moscheea Sanskore  din Timbuktu,construită chirpici
este similar ca stil cu Marea Moschee din Djenné.
MAREA MOSCHEE DIN DJENNÉ, MALI.
BIBLIOGRAFIE

• Abdelaziz Benabdallah, « L'architecture islamique dans les mosquées

maghrébines ».
• Henri Stierlin, L'Architecture islamique, Paris, Presses universitaires de France,
coll.
• Brahim Benyoucef, Introduction à l'histoire de l'architecture islamique.