Bisericile Vechi-Orientale

(Miafizite)

Nume: Buzincu Adrian-Neculai

 Pe fondul hotărârilor dogmatice ale Sinodului IV Ecumenic (Calcedon  451) unele părţi ale
Orientului, animate fie de neînţelegeri terminologice şi doctrinare, fie  de aspiraţii naţionaliste
separatiste  au  refuzat să accepte  definiţia  Sinodului.  Realitatea  din  spatele  diviziunilor
cauzate  de  controversele hristologice  privitoare la relaţia  umanităţii şi divinităţii în  Hristos,
Fiul lui Dumnezeu întrupat, este însă mult mai complexă decât pare  la prima vedere, ca şi
receptarea Orosului de la Calcedon: dacă din punct de  vedere  al Bisericii latine şi greceşti acest
sinod  a adus  împăcarea între  tradiţiile hristologice  alexandrine şi antiohiene,  punând capăt
controversei,  din perspectivă orientală, Calcedonul na fost perceput deloc ca însemnând 
sfârşitul disputelor, ci, din contră, cauza unor şi mai mari controverse care au  continuat până în
secolul VII, când cuceririle  arabe  au fosilizat poziţiile  diferitelor Biserici în  felul în  care se
reflectă  şi azi în  diversele Biserici creştine ale Orientului apropiat. 1

Definiţia calcedoniană,  care  vorbeşte  de  Hristos întrupat ca fiind „în  două firi / naturi” şi
alcătuind un singur hypostasis şi o singură prosopon,  departe de a fi fost acceptată drept media
fericită între două extreme, a fost văzut de mulţi drept un compromis nesatisfăcător şi ilogic,
întrucât, aceştia  afirmau că două firi / naturi implică şi două ipostasuri, iar un singur ipostas 
implică şi o singură fire / natură. Astfel, în Răsărit, Calcedonul a părut mai degrabă un triumf al
Romei, o revanşă a Antiohiei şi o trădare a lui Chiril al Alexandriei. Aşa se face că episcopatul
oriental egiptean, sirian, palestinian  a  intrat în  schismă,  acuzând pe  papa  Leon  şi Calcedonul
diofizit de  „nestorianism” şi fixânduse, prin intermediul lui Sever al Antiohiei şi 2 
Filoxen de Mabboug, pe formula lor „miafizită” (nu „monofizită”, care era  poziţia  radicală a 
lui Eutihie) sau pe  un  chirilialism strict (sau  „fundamentalism chirilian”). La aceasta mai
trebuie adăugată şi dorinţa unor regiuni ale  Imperiului de  a ieşi de sub  tutela Bizanţului şi de 
emancipare  naţională, fapt ce a condus la apariţia a ceea ce numim astăzi Biserica Coptă din 
Egipt, Biserica  Siriană Iacobită,  din interiorul Imperiului bizantin,  la  care  se  adaugă şi
Biserica Armeană, Biserica  Abisiniană (Etiopia) şi Biserica Tomită
(India), cu care, Biserica Ortodoxă a intrat întrun dialog viu  în scopul refacerii unităţii. 
Structurată în şase capitole principale, lucrarea îşi propune o tratare a  celor mai însemnate 
puncte doctrinare ale  hristologiei Bisericilor Vechi Orientale, pornind de  la principalii ei
reprezentanţi, precum şi evidenţierea  stadiului dialogului iniţiat între cele două
Biserici, în special începând cu a  doua jumătate a secolului al XXlea.
1
Hristologia Bisericilor vechi, document
Biserica Nestoriana
Nestorienii sunt un exemplu al primului tip de dizidenta. Cand Biserica Imperiala s-a
pronunutat in mod oficial impotriva hristologiei Patriarhului Nestorie al Constantinopolului, cei
care l-au urmat au emigrat in estul Siriei si in Persia. Acestioa au raspandit perspectiva lor
teologica in randul Bisericii din Persia. Rupturii la nivel teologic, i-a urmat cea la nivel
organizational; Biserica persa s-a rupt de Patriarhia Antiohiei. Persia, vechiul inamic al
Bizantului, a adoptat o structura bisericeasca opusa Bisericii Imperiului Bizantin. Au fost trimise
misiuni din Edesa in estul Siriei, iar mai tarziu din Persia, in intrega Indie si Asia Centrala,
China, Mongolia si sudul Siberiei.2

Hristologie non-calcedoniană
Schisma dintre ortodoxia orientală și adepții creștinismului calcedonian s-a bazat pe
diferențe în hristologie. Primul Sinod de la Niceea, în 325, a declarat că Iisus Hristos este
Dumnezeu , adică „ consubstanțial ” cu Tatăl. Mai târziu, al treilea conciliu ecumenic, Sinodul
de la Efes, a declarat că Isus Hristos, deși divină ca și umană, este doar o singură ființă, sau o
persoană ( hypostasis ). Astfel, Sinodul din Efes a respins în mod explicit nestorianismul ,
doctrina hristologică conform căreia Hristos era două ființe distincte, una divină (Logosul) și una
umană (Iisus), care s-a întâmplat să locuiască în același corp. Bisericile care au devenit ulterior
ortodoxia orientală erau ferm anti-nestoriene și, prin urmare, susțineau cu tărie deciziile luate la
Efes.3

La douăzeci de ani de la Efes, Sinodul de la Calcedon a reafirmat opinia că Iisus Hristos era
o singură persoană, dar în același timp a declarat că această singură persoană există „în două
naturi complete”, una umană și una divină. Cei care s-au opus Calcedonului au văzut aceasta ca o
concesie la nestorianism sau chiar ca o conspirație pentru a converti Biserica creștină la
nestorianism prin furt. Drept urmare, în deceniile următoare, s-au separat treptat de comuniunea
cu cei care au acceptat Conciliul de la Calcedon și au format corpul care este astăzi numit
Bisericile Ortodoxe Orientale.

2
CreștinOrtodox.ro
Cea mai mare comunitate ortodoxă din lume
3
Biserici ortodoxe orientale-Oriental ortodox churches
Bisericile necalcedoniene sunt următoarele:4
Biserica Armeniei (Biserica Apostolică Armeană)
Biserica din Alexandria (Coptă)
Biserica Antiohiei (Siriacă) (Vechii-Orientali Siriaci, Biserica „Iacobită”)
Biserica Siriacă Iacobită Malankara, o ramură şi parte integrantă a Bisericii Siriace Vechi-Orientale, sub
conducerea Patriarhului Vechi-Oriental al Antiohiei.
Biserică Coptă Britanică, parte canonică a Bisericii Britanice a Alexandriei din 1994
Biserica Etiopiei (Biserica Tewahedo)  care are cel mai larg canon, de 81 de cărţi
Biserica Eritreei (Biserica Tewahedo)
Biserica Indiei (Malankara, Biserica Siriană a Răsăritului)

Bisericile Monofizite
Bisericile monofizite sunt un exemplu al celui de-al doilea tip de rezistență. Nu numai factorii
de natură teologica ci și unii de natură politica si națională au avut un rol important in nașterea
acestor biserici. Invățătura monofizita accentua firea divina a lui Iisus Hristos până la punctul în
care natura umană era exclusă. Aderenții acestei invățături au caștigat majoritatea “Sinodului
talharesc” de la Efes in anul 449 și au incercat sa-și impună perspectiva teologică asupra intregii
Biserici Imperiale. Insă, la numai doi ani mai tarziu, Sinodul de la Calcedon condamna
invățătura lor ca fiind eretică. Cele doua parți au fost atât de echilibrat divizate in număr și in
putere astfel incât dogma de la Calcedon a putut invinge numai după mult timp. 5

Doctrina nu a reprezentat singurul factor al schismei, deoarece aceste biserici dezvoltaseră deja o
viață bisericească proprie in limbajul specific fiecareia dintre ele. Influența factorilor “non-
teologici” în adoptarea monofizismului de cătare Biserica Egipeteană are un specific aparte.
Doctrina monofizita a luat naștere sin perspectivele asupra naturii lui Hristos ale unor teolgi din
Alexandria. Cand Sinodul de la Calcedon a condamnat invățătura ce susținea o singură fire în
Hristos, sentimentele naționaliste egiptene au fost rănite. In mod semnificativ, mai mulți copți
decât egipteni elenizați au aderat la invățăturile monofizite. Sentimentul de dezbinare a fost
intensificat de disputele dintre copți și greci, care erau lideri economici și intelectuali in Egipt.
Un alt element l-a constituit rivalitatea tradițională dintre Alexandria, cu vechile pretentii asupra

4
Despre Bisericile Ortodoxe Necalcedoniene (Bisericile Vechi-Orientale), sau Miafizite
5
CrestinOrtodox.ro
Cea mai mare comunitate ortodoxa din lume
primatului eclesiastic, și Constantinopol - pe care alexandrinii îl priveau ca un oras parvenit,
lipsit de autoritate, in problemele bisericești.

Animozitățile dintre biserici au fost adâncite odată cu eforturile depuse de către bizantini de a
instala patriarhi ortodocși de originea greacă in locul episcopilor monofiziți indepărtați. Copții au
resimțit profund acet lucru. De acest conflict au beneficiat intr-un final arabii musulmani, pe care
o bună parte din monofiziții copți i-au văzut ca pe niște eliberatori din cătușele Ortodoxiei
Bizantine.

Odată patrunși in Egipt, arabii i-au oprimat pe copți impunându-le religia islamică. Biserica
Etiopiană a ramas monofizită până în zilele noastre.6

6
CrestinOrtodox.ro
Cea mai mare comunitate ortodoxa din lume