Clasa a XI-a - Elemente specifice ale stilului

Brâncovenesc - Recapitulare

Stilul Brâncovenesc
Stilul, într-o încercare de definiție cât mai
succintă și generală, ar desemna modalitatea
specifică de utilizare a unui limbaj.
Conceptul de limbaj cunoaște însă
extrapolări numeroase, din domeniul limbii în
toate celelalte domenii de exprimare, artistice sau
științifice. Se impune să luăm în considerare
noțiunea de limbaj într-un sens mai larg, care să
permită referirea adecvată la domeniul nostru
specific, cel muzical – sau după caz la oricare
dintre celelalte domenii de aplicabilitate (nu
trebuie scăpat din vedere faptul că există o intensă
comunicare între domeniile artistice distincte în ceea ce privește definirea elementelor
de stil și de teorie a stilului).
Limbajul ar constitui așadar un sistem coerent de elemente înzestrate cu un
anumit sens și/sau o anumită funcție ce le face apte de a fi purtătoare ale unei informații
transmisibile, și ca atare slujind la realizarea comunicării, fie aceasta lingvistică sau
non-lingvistică.
Creația artistică în general își propune să realizeze mai mult decât o simplă
comunicare; țelul realizării obiectului artistic este acela de a împărtăși o viziune
fundamental expresivă, expresia fiind rezultatul unei intenții exprese a creatorului de
artă, condiționată de o inerentă aspirație estetică. La acest pol superior al studiilor
despre artă se află disciplina esteticii, care pornind de la definiția frumosului, dezvoltă
un evantai de categorii de mare generalitate și subtilitate, prin care se străduiește să
circumscrie esența artei, a raporturilor ei cu realitate și a receptării ei.
În epoca moderna, stilul se defineste prin opozitie cu cel din perioada clasica, prin
celebra maxima a lui Buffon: "Ie style c est l homme meme" ("stilul este omul
insusi"). Teoria moderna defineste stilul ca o trasatura a
individului in sine, ca o expresie a originalitatii.
Denumirea de Stil brâncovenesc sau de artă
brâncovenească caracterizează in istoriografia română de artă
arhitectura și artele plastice în Țara Românească din timpul
domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece
această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai
târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie
operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către
1730.

Profesor, Laureníu Gheorghe

 Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană,
datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și
folosirea termenului de Baroc brâncovenesc.

Pictura
În pictura epocii pătrund pentru prima oară subiecte
laice, portretul de exemplu, reprezentat în serie în vaste
galerii de caracter votiv, sau compoziții istorice precum
Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol din Palatul
Mogoșoaia, în timp ce subiectele religioase tradiționale sunt
îmbogățite de noi teme iconografice, preluate datorită
răspândirii culturii scrise din scrierile apocrife și din
literatura patristică. Nouă este și tendința spre un stil narativ,
în pofida caracterului monumental-reprezentativ al
picturilor. Aceasta se făcuse pentru prima oară simțită în
pictura moldovenească, la Sucevița. Elementele decorative care abundă în ornamentica
monumentală se întâlnesc și în mediul picturii. Școala principală de pictură
brâncovenească este cea de la Hurez, reprezentanți de seamă ai stilului sunt Pârvu Mutu
și zugravul Constantinos.
Cea mai puternică influență care îmbogățește tradiția post-bizantină a epocii este
exercitată de către așa-numita Școală Italo-cretană. Temele iconografice sunt influențate
și de pictura apuseană.
Capodopere ale stilului brâncovenesc în pictură sunt:
 Decorul bisericii Doamnei din București
(1688-1689, executat de zugravul grec
Constantinos în colaborare cu Ioan)
 Picturile murale aleMănăstirii Horezu
(1692-1694) reprezintă capodopera picturii
brâncovenești.
 Tabloul votiv al familiei Cantacuzino
executat de Pârvu Mutu la Filipeștii de Pădure
(1692)

Sculptura
Sarcofagul Bălaşei Cantacuzino de la Târgovişte (1711),
păstrat în Muzeul Național de Istorie a României.
Sculptura este precum în perioada medievală subordonată
arhitecturii, de care se leagă organic. Sculptura decorativ-
monumentală acoperă dens ancadramentele ușilor și ferestrelor,
precum și coloanele. Ea este supusă unei puternice influențe
baroce, care duce la dominanța motivelor vegetale compuse în
Profesor, Laureníu Gheorghe
vrejuri. Elementele barocului apusean sunt însă integrate organic în arta autohtonă,
dinamismul excentric care caracterizează arta contrareformei lipsește bunăoară. În
epoca brâncovenească apar primele motive antropomorfe, de exemplu în ornamentica în
basorelief a bisericilor bucureștene Fundenii Doamnei (1699), Colțea (1700) și
Stavropoleos (1724-1730), sau în cea a bisericii fostei mănăstiri Berca și a bisericii
fostei mănăstiri Văcărești. În decursul secolului al XVIII-lea sculptura monumentală de
tradiție brâncovenească a parcurs un proces continuu de bastardizare, evident de pildă în
decorul bisericilor din Brădești, Dolj, și Baia de Fier, sau în cel al bisericii Schitului
Balamuci.
Influența barocă se manifestă și în decorul care se dezvoltă tot mai abundent pe
bordurile pietrelor funerare. Acestea sunt adesea evidențiate prin stemele de familie,
inscripția fiind de obicei așezată într-un registru central, ca de pildă în cazul pietrelor
funerare ale lui Iordache și Matei Cantacuzino, la Cotroceni, ale Bălașei Cantacuzino și
patriarhului Dionisie (ambele la Târgoviște).
În sculptura în lemn predomină ornamentul floral, de remarcat la ușile bisericii
mănăstirii Horezu și la cele ale Bisericii Stavropoleos din București. În cazul
iconostaselor sunt frecvente motivele fitomorfe, uneori cu figuri de animale, dar se
întâlnește și reprezentarea lui Ieseu.

Arhitectura

Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele

arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod
pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai
este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor și a
balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă.
Proporțiile devin mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie
elaborare a planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane, neagă
masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element
reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole
semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri
din stuc. În decorația din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite
ornamente de tip oriental.

Palate

Palatele au fost ridicate în epoca brâncovenească mai ales în apropierea unor

pânze de apă, în cadrul unor incinte rectangulare.
 Poarta și anexele gospodărești sunt îndeobște situate pe latura opusă reședinței,
care este organizată pe două niveluri, deasupra unor pivnițe înalte.
 Soclul clădirilor include de obicei și parterul.

Profesor, Laureníu Gheorghe

  Palatele au pe latura dinspre curte un foișor cu scară, pe latura dinspre lac o
loggie.
 Dotate cu aducții de apă, cu băi și grupuri sanitare, reședințele domnești ofereau
un comfort nemaiîntâlnit până atunci.
- Reședința de vară a domnitorului Constantin Brâncoveanu în Potlogi
(1698)
O evoluție spectaculoasă a cunoscut
localitatea Potlogi în timpul domnitorului
Constantin Brâncoveanu, care a ridicat aici un
“ansamblu brâncovenesc” materializat în
construcția bisericii cu hramul “Sfântul
Dumitru” în anul 1683 și a palatului voievodal
inaugurat la 27 octombrie 1698 în prezența
patriarhului de la Constantinopol. În felul
acesta satul Potlogi capătă rangul de reședință domnească și în scurt timp ajunge un
nume european ce va fi consemnat de acum în diverse documente naționale și
internaționale.
- Palatul Mogoșoaia (1702) în București

Palatul Mogoșoaia este o clădire istorică din localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov,
România, aflată la circa 15 km de centrul orașului București. Complexul conține:
 clădirea propriu-zisă,
 curtea acestuia cu turnul de veghe,
 cuhnia (bucătăria),
 casa de oaspeți,
 ghețăria și cavoul familiei Bibescu,
 biserica „Sfântul Gheorghe” aflată
lângă zidurile curții. Palatul poartă
numele văduvei boierului Mogoș
care deținea pământul pe care a fost
construit.
Palatul a fost construit până în 1702
de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil
brâncovenesc, o combinație de elemente venețiene cu elemente otomane, stil utilizat
anterior și la un alt palat al domnitorului, construit de acesta la Potlogi.

Biserici
Exteriorul lăcașelor de cult corespunde prin decorul
bogat iconostaselor din interior, împodobite dens cu
reliefuri.
- Catedrala Patriarhiei în București (1655-1685)
reprezintă faza premergătoare stilului brâncovenesc din
Profesor, Laureníu Gheorghe
timpul domniei lui Șerban Cantacuzino. Catedrala Patriarhala, Palatul Patriarhal si
Palatul Patriarhiei constituie un ansamblu de prima insemnatate al Bucurestilor, care-si
are inceputurile in vremurile de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, prin manastirea
ctitorita in 1656 de voievodul Tarii Romanesti, Constantin Serban Basarab (1655-1658).
- Biserica fostei mănăstiri Adormirea Maicii Domnului (1691-1697) în Râmnicu Sărat
- Biserica Adormirea Maicii Domnului în Bordești, jud. Vrancea (1698-1699)
- Biserica Sf. Gheorghe Nou (1698-1707) în București
- Biserica Fundenii Doamnei (1699) în București

Deși construită în epoca de înflorire a stilului brâncovenesc, ctitoria spătarului

Mihai Cantacuzino, terminată la 1 mai1699, prezintă alte
trăsături decât monumentele epocii. În primul rând,
edificiul este mai puțin lung ca de obicei, iar turla de pe
naos, lipsită de postament, pare scundă.
Biserica de plan triconc are pronaosul încununat
de un turn-clopotniță. Pridvorul de proporții zvelte este
susținut de coloane de piatră decorate cu vrejuri,
portalul dovedește influențe baroce. Remarcabil este
decorul neobișnuit al fațadelor, care include motive
ornamentale în stuc preluate din miniatura persană:
măsuțe cu vaze de flori, chiparoși, havuzuri, palate, ramuri înmănunchiate de lămâi.

- Biserica Mănăstirii Antim(1713-1715) în

București
Biserica este singura ridicată în sec al XVIII-lea cu
planul în formă treflată;
 ferestrele sunt mari, cu ancadramente sculptate în
piatră;
 rozete mari și bogate,
 pridvorul este deschis cu portal monumental,
 capitelurile și piedestalurile coloanelor sunt
frumos ornamentate cu motive florale.
 Dimensiunile geometrice ale bisericii sunt 30
metri lungime și 10 metri lățime,
 naosul cu două ferestre la fiecare absidă amintind
de structura vechilor biserici sârbești .
- Biserica Stavropoleos (1724-1730) în București
Biserica Stavropoleoseste o biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc, în
centrul orașului București. Hramul bisericii este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril.
Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se
traduce prin "Orașul Crucii".

Profesor, Laureníu Gheorghe

Temă de lucru:

Profesor, Laureníu Gheorghe